Cred că am stat azi în trafic cât pentru o săptămână întreagă. Recunosc că nu prea aveam chef de forțat nota și mi-am ales și o oră dubioasă și un traseu și mai nefericit, dar nu cred că de asta am stat.

Am stat din cauza nesimțiților. Cine, adică? În mod surprinzător, nu neapărat gipane și alte caroserii de zeci de mii de euro, cu teribiliști la volan. Nope. Dacă blochează cineva tramvaiele, sunt mașinile cu număr de provincie care se prind în ultimul moment că șina nu e doar o altă bandă. Dacă merge cineva pe linia de tramvai în dreptul refugiului, sunt ăia cu dacii din anii ’80. Iar dacă ai impresia că după ce ai depășit o coloană de vreo 30 de mașini pe contrasens, când eu stau deja de jumătate de oră, o să te las să te bagi în fața mea ca să pierd verdele, probabil că nu ești destul de devotat conservei și te riști la frecușuri între table. Bleah.

Și uite așa se scot din buzunar ochelarii de cal și se ignoră toți ăștia, se dă muzica mai tare pentru că înjurăturile pe nedrept nu fac bine la zen și se merge înainte, respectând naibii banda.

Nu vreau să exagerez, pentru că oricine a fost pus în situația de a cerși un loc în trafic. Dar între a fi pus în diferite situații și a fi nesimțit e o diferență de la cer la pământ. Am zis. Așa cum am zis că ora șase nu e oră de plecat de la serviciu și traversat orașul, decât dacă îți place să te enervezi.

Follow