Dintr-o prostie de intersecție

Am făcut azi o oră de la serviciu până acasă, deși calculasem că n-are cum să dureze mai mult de 25 de minute. E adevărat că ploua, dar ora de vârf trecuse. Și drumul era într-adevăr aproape gol, cu excepția tâmpiților de ocazie și a autobuzelor (dintr-un motiv sau altul în orașul ăsta sunt din ce în ce mai multe).

În schimb într-o amărâtă de intersecție dubioasă, aia din colțul cășii boborului de unde pornește strada Hașdeu, era mare coadă. Într-un singur sens, adică erau multe mașini care voiau să meargă în sus spre Marriott. În rest pustiu și în jos spre pod, și înspre bd. Libertății. Numai că pentru că pentru bucureșteanul ieșit în trafic și ploaie la ceas de seară așteptarea e o chestie imposibilă, intersecția era blocată cu totul. Ceea ce genera o coadă imensă și pe sensul care coboară dealul și pe cel care vine dinspre splai. Unde am și stat. Complet aiurea, pentru că dacă mașinile s-ar fi mișcat conform semafoarelor, n-ar fi fost nicio problemă.

Băi nene, e aiurea să nu fie o vestă galbenă la locul și momentul potrivit. Uneori sunt și ei depășiți de situație, dar parcă fără și cele mai banale situații de trafic devin misiuni imposibile pentru noi ăștia. Pfff.

One thought on “Dintr-o prostie de intersecție”

  1. Cand ploua, ora de varf se lungeste. Prima si prima data din cauza alora mai speriati care pleaca mai devreme de la munca “sa nu prinda aglomeratia”. Din pacate pentru noi, astialalti, asta inseamna doar ca cei mai prosti soferi ies in strada de la inceput. Dupa aia, cu circulatia blocata, ies si ceilalti soferi si totul se pune pe pauza pana tarziu. Za end.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *