Nu sunt eu chiar fată de cartier, cel puțin nu de cartierul ăsta, dar cumva tot ajung să mă plimb pe Șoseaua Pantelimon fie noapte, fie zi. Și de când conduc prin București (să tot fie vreo 6 ani), nu cred că am văzut-o niciodată asfaltată sau măcar circulabilă.
- Din cele 3-4 benzi pe sens sunt utilizabile constant maxim doua, pentru că la marginea trotuarului se parchează în spic. Plus încă o bandă pe avarii.
- “Prima” bandă circulabilă are la fiecare 50m câte un capac de canalizare din ăla pătrățos în care poți să rămâi taaare ușor fără gume.
- Cealaltă bandă e mărginită de șina de tramvai din care sunt rupte bucăți de piatră și din care ies colțuri de metal. Pentru gumele de pe partea cealaltă.
- Dacă încerci să faci slalom, nu-i problemă, întotdeauna vor fi cel puțin 3 berbeci care să te înconjoare din toate direcțiile — că doar șoseaua are patru benzi.
- Chiar și dacă ești singur sau îți propui să mergi încet și atent, n-ai șanse. NU poți evita gropile și asfaltul înfundat, gurile de canal, șinele aiurea și mașinile parcate, toate în același timp.
- Iar dacă ai reușit să faci asta 100m consecutivi, cu siguranță vei întâlni o trecere de pietoni din aia care nu e într-o intersecție pe care se aruncă brusc cineva de pe trotuar. Sigur că nu vezi, că până se aruncă în fața mașinii tale, e ascuns de cele de pe trotuar.
- Și dacă nu e trecere de pietoni, sunt refugii. Iar în Pantelimon nu contează dacă e zebră sau nu.
- Când crezi că mai ai puțin și ai scăpat, ăla din fața ta se hotărăște să întoarcă. Nu e nimic marcat, deci merge așa. Peste două linii de tramvai și trei benzi.
- La final, dacă te-ai plictisit sau stai în zonă, ai grijă unde parchezi. Se ridică mașinile lăsate aproape de trecerile de pietoni de care ziceam și se mută frumos în comuna Voluntari. 😀
Mai aveți idei?
Follow