PS: Nu suntem în State, dar cu puțină imaginație se poate și la noi. Remember boieru‘? 😀
Monthly Archives: July 2010
FollowPermis de conducere acum 70 de ani
Bunicul meu a obținut categoriile B și C în februarie 1940. Știu asta pentru că am în față ultimul document, care atestă că în 1997 era încă apt pentru condus și pe care scrie mare data de la care își practica meseria. Undeva prin anii ’60 a primit și dreptul de a conduce autobuze și tiruri, rămânând cu un mare x pentru motociclete, motorete, tractoare, tramvaie și troleibuze. Oricum ar fi, peste 70 de ani aș vrea să le am pe toate. 😀
Stăteam și mă gândeam cum se dădea examenul de conducere acum 70 de ani. De fapt, mă întreb dacă exista vreo procedură, sau pur și simplu era un drept acordat celor care aveau acces la un autovehicul și ceva experiență cu el. Oare trebuia să știi cum funcționează? Și dacă da, pe ce mașină exact se dădea examenul?
Mai mult de atât, vă imaginați traficul de București în 1940?! De la bunicul, fost taximetrist, șofer pe la ministere și ambasade, știu că mașinile erau un lux. Îmi povestea că lucra într-o vreme pe un taxi și avea stația la Piața Romană, undeva în fața KFC-ului de azi. Lesne de imaginat că atunci nu se punea problema unei parcări ticsite și a unui bulevard cu 4 benzi pe sens plin la orice oră. Probabil în afară de taxiuri mai existau câteva mașini care tulburau liniștea urbei în miez de zi.
Tot bunicul îmi povestea cum niște ani mai târziu ajunsese să conducă pe autostrăzile din Austria și mergea cu 220 la oră cu un BMW. Posibil o exagerare, dar ceea ce știu cu siguranță e că undeva pe la sfârșitul anilor ’80 un țânc de copul și de sex feminin pe deasupra era constant oasepete pe la Ciclop și prin parcarea subterană de la Intercontinental. Pentru că pe acolo avea bunicul treabă cu mașina ambasadei. 😀
Iar dacă eu pot vorbi doar din amintirile altora pe care oricum nu prea am de unde să le împrospătez, vă recomand blogul Volga Neagră și posturile despre mașinile anilor 1940. În mod clar acum 70 de ani un permis de conducere era o raritate, iar o mașină cu atât mai mult.
Ridicări mașini sector 4. Sau 3.
Și cum stăteam azi cu fetele la o terasă, una dintre ele s-a trezit fără mașină. Pentru a treia oară, după ce astă iarnă automobilul a șezut frumos în Voluntari 10 zile, pentru că era sub zăpadă. Sau cel puțin așa credea ea. Oricum, au ridicat-o din nou. De la Unirii, de pe latura cu Irish pub-ul, dintr-un loc dinainte de semnul cu “aici se termină parcarea” și totuși de după terminarea marcajelor. Cam dubios oricum.
Zic, bine — e rost de aventură 😀 Dau telefon la poliția rutieră, ca pe vremea când fostul meu prieten fost polițit lucra la ei. 9544, foarte drăguți băieții, chiar și la 8 jumate seara. Foarte sigură pe cunoștințele mele, cer adresa din sectorul 4, ne mai conversăm, mă pune să-i confirm că au ridicat-o ca nu cumva să fie un furt (like I was supposed to know…), după care își dă seama că Unirii e de fapt în sectorul 3 și mă îndeamnă să sun la 9543, ridicări mașini sectorul 3.
Iar de aici începe aventura, pentru că:
- La numărul respectiv n-a răspuns nimeni.
- Am căutat pe net și am mai găsit două numere.
- Unul dintre ele era greșit, ni se dă cel corect, sunăm și de fapt ajungem din nou la sectorul 4. Între timp pornim spre Republica, unde cică ar fi sediul firmei care se ocupă de mașinile ridicate în sectorul 3.
- Mai încercăm o dată, ni se confirmă că mașina ar trebui să fie totuși în sectorul 4 (bitches, never mess with my Bucharest street knowledge again) și ni se dă un alt număr. Întoarcem și pornim spre bulevardul Metalurgiei.
- La numărul ăsta răspunde cineva care n-are legătură cu poliția.
- Pe undeva pe la Timpuri Noi îmi încerc farmecele și mă duc să vorbesc cu un băiat staționat într-o mașină de poliție. Ei nu sunt de la rutieră, sunt de la comunitară, uitasem să mă uit ce scrie pe mașină. Ne ajută totuși cu un nr. de telefon.
- La numărul respectiv dăm peste un cu totul alt serviciu al poliției care ne dă un alt nr. de telefon, yet again, la care nu răspunde nimeni.
- Între timp ajungem la capătul bulevardului Metalurgiei unde dăm peste alți garcea, care ne explică unde exact se află firma respectivă. Surprinzător sau nu, deși adresa spune bd. Metalurgiei, mașinile sunt pe Drumul Jilavei, străduța de lângă cimitirul Eternitatea, undeva pe dreapta — nu se poate rata dacă reușești să găsești străduța.
- 500 de lei și 10 minute mai târziu, mașina e recuperată, dilema locului de parcare mai mult sau mai puțin legal rezistă.
În schimb sistemul ăsta în care nu știe stânga ce face dreapta și e imposibil să primești o informație coerentă e nașpa rău. Adică pe mine dacă mă trimiți în Metalurgiei, știu pe unde mă duc, și mai știu și cam prin ce sector mi-am lăsat mașina. Dar mă îndoiesc că e așa de simplu, mai ales când ți-o ridică pe a ta proprie și personală. O fi oare gândit special ca să nu-ți găsești imediat mașina și să fie nevoie să plătești și o zi de “custodie”? Sau e doar făcut românește și mai departe nu contează. Iar dacă la Autosal Expert se poate plăti cu cardul ca să-ți poți ridica mașina, deja trăim într-o țară civilizată…
Nu închei cu adresele centrelor ăstora care ridică mașini, ci vă îndem să vă notați numărul de la poliția rutieră — 021-9544 — mai simplu de apelat în caz de necaz decât de găsit stabilimente din astea diavolești după indicațiile mele. 😀