Psihologia şoferului: cum gândim în timp ce conducem

7 septembrie, 2011
psihologia şoferului | 1 reacţie

Psihologia şoferului

Atunci când te urci le volan se întâmplă instant ceva pe cât de amuzant, pe atât de periculos: îţi schimbi complet modul de gândire şi percepţia asupra lumii. Ca să te conving, o să-ţi dau un exemplu de situaţie în care sunt convinsă că te regăseşti:

Te grăbeşti dimineaţa la serviciu şi slalomul prin trafic devine o provocare. Toţi participanţii devin nişte obstacole, în frunte cu celelalte maşini, pe care trebuie să le ocoleşti. Pun pariu însă că cel mai mult de deranjează pietonii: dintr-un motiv sau altul, fix la ora la care vrei tu să traversezi oraşul, vor şi ei să traverseze strada, pe la trecere sau nu, să aştepte autobuzul în stradă cu sufletul la gură sau să meargă pe carosabil pentru că trotuarul e deja ocupat de maşini parcate.

Într-o oarecare măsură, te simţi invincibil, tu eşti închis într-o cutie de tablă care ar trebui să aibă prioritate măcar datorită mărimii şi puterii. Ai putea foarte simplu să treci peste ei, nu pe lângă ei, cum eşti obligat să faci cu celelalte maşini. De cele mai multe ori însă te opreşti şi ajungi doar să le blestemi inteligenţa şi să te enervezi de dimineaţă.

Acum să inversăm perspectiva: ajungi la destinaţie şi parchezi legal două străzi mai departe. Ai de mers pe jos şi de traversat prin acelaşi trafic infernal. Cine sunt acum idioţii? Bineînţeles, şoferii! Ei nu acordă prioritate la trecerea de pietoni, ei blochează intersecţia, ei îşi urcă maşina pe trotuarul pe care ar trebui să te deplasezi tu. Nu e nevoie să mergi decât câţiva metri şi ai auzit deja 10 claxoane care îţi poluează dimineaţa.

Brusc şoferul pare o specie complet diferită, deşi chiar tu te-ai aflat în aceeaşi situaţie doar cu câteva momente mai devreme.

O discuţie

Nu încape îndoială că mare parte din comportamentul nostru în trafic e determinat de modul în care gândim atunci când ne urcăm la volan. Pentru că sunt multe de punctat în privinţa aceasta, de azi înainte în fiecare miercuri vom vorbi despre psihologia şoferului şi a traficului şi despre acele lucruri care se întâmplă mai mult în capul nostru decât pe stradă.

De ce atunci când conduci poţi face multitasking şi de ce ar fi totuşi bine să nu faci asta?

Cum sunt construite sistemele urbane de trafic şi de ce scopul lor nu este ca tu să treci mai repede de intersecţie?

De ce dacă sunt construite artere noi, poduri şi pasaje, traficul devine mai aglomerat decât atunci când nu erau acolo?

Cât de periculoase sunt ilegalităţile în trafic şi care sunt cele mai eficiente metode pentru a le înlătura fără constrângeri?

Noi venim cu propunerea şi îţi povestim ce s-a descoperit deja despre o anumită temă, tu ne povesteşti cum se aplică teoria poveştii tale de şofer!

Reacții

1 reacție la “Psihologia şoferului: cum gândim în timp ce conducem”

  1. Stefan pe 8 septembrie 2011 14:06

    Nu ma regasesc, dupa cateva „close calls” m-am obisnuit sa opresc la treceri oricat de tare ma grabesc.

Lasă un comentariu




  • Ars poetica

    În 2007 căutam un loc de dat cu capul pentru că traficul de Bucureşti devenise insuportabil. Între timp lucrurile s-au schimbat - în bine! - iar azi dintrafic.net a devenit un loc de discuţii despre întâmplările ieşite din comun în trafic, despre psihologia şoferului şi despre cum să facem oraşul mai frumos.