Tag Archives: aglomerație

Pif își ia o zi liberă

Și prin urmare se trezește pe la 11, se dă pe twitter și se roagă să nu fie zăpadă afară când s-o ridica să se uite pe geam. Apoi își face o cafea, dă două ture prin casă și se hotărăște să meargă la cumpărături de chestii pentru mașină — pentru că dintr-un motiv sau altul nici măcar o cârpă n-am în portbagaj.

Situația se schimbă însă dramatic între momentul în care iese pe ușă și momentul în care ajunge în parcarea de supermarket. Viteza medie de 15km/h nu e tocmai idealul, iar toți idioții care au plecat ne-echipați de-acasă sunt moartea, io măcar am cauciucuri decente, ca să fim înțeleși.

Descoperiri: o gagică e în stare să cumpere anvelope de iarnă dintr-un hipermarket. Nu oricum, trei de-un fel și al patrulea altfel. Benzinăriile sunt full, pentru că probabil juma de oraș s-a trezit că îngheață lichidul de parbriz în mașină. Stocul de măturici s-a terminat. În oraș e mai aglomerat decât într-o zi cu ploaie, deși speram să rămână toate mașinile acasă.

No bun, mi-am luat ce-mi trebuia, am plecat și două ore mai târziu am ajuns și la palat, unde am parcat mașina și nu mai intenționez s-o mișc până nu se face cât de cât frumos. Mai cald măcar, pentru că poleiul e prea evil pentru gustul meu. Și de fapt, nu pentru mine personal, cât pentru că imbecilii de pe stărzi care te pot lovi oricând. Da’ oricând. Pe la periferie pe unde e liber e cât de cât decent, în rest e un balamuc de care nu-mi era dor.

Pe mine scrie metrou și taxiuri, ceea ce ar fi bestial, dacă n-aș avea probleme cu fundul de lume în care se găsește blocul meu. Nu știu cum, dar la palat e deja noapte la ora asta, în două ore o să fie beznă și plin de câini pe străzi, iar mâine dimineață când o să trebuiască să mă mișc spre serviciu probabil că o să alunec pe prima treaptă. Dar o să vină și zile mai bune pentru bolidul de sub geam. 😛

Urarea tradițională de 15 septembrie

Când aveam unde să mă duc în mod special de 15 septembrie, adică la școală, zilele se terminau undeva alergând să prind loc într-un autobuz luat de la capăt. Era amuzant pentru că plecam toții cu tramvaiul, vreo 3 stații și apoi făceam sprint printr-o intersecție plină numai ca să găsim locuri în față, la geam, într-un autobuz care avea să ne ducă acasă.

Era degeaba. În următoarele 10 minute tot centrul orașului se bloca, iar un drum de 10 minute cu piciorul se transorma în jumătate de oră de transpirație. Îi invidiam pe cei care stăteau comod în mașini, ascultau muzică și nu se grăbeau nicăieri.

Azi nu mai am ce căuta la școală și nici prin autobuze n-am mai pus piciorul de ceva timp. Am ajuns să fiu unul din cei care nu se mai grăbesc, care stau jos și așteaptă să treacă. Ce? 15 septembrie, ziua cea mai aglomerată din an, vzibilă în sictirul polițistului care m-a pus să trec pe roșu și în coada de mașini de pe șoseaua Cotroceni, de pe Splai, de pe bulevardul Unirii, de peste tot.

– E bine că au ieșit garcea în stradă, de data asta se pare că nu i-au prins nepregătiți.
– E rău pentru că încă se lucrează și la Pasajul Basarab, și în pasajul Unirii, și în Băneasa.
– E de asemenea rău că încep să apară tot felul de imbecili care n-au ce căuta în stradă: vezi blonda cu telefonul lipit de ureche, EOS negru, număr de MH și cu 11 și cu niște litere care-mi sună a guvern toată ziua — blocată într-o intersecție, desigur.
– Parcă e mai liber decât în alți ani, totuși, sau n-am eu ce căuta prin oraș la ore de vârf (?). A se vedea mâine.

Așa că nu-mi rămâne decât să sper că poate anul ăsta o să fie mai bine, poate n-o să trebuiască să traversez nicio intersecție blocată, poate reușim să ne civilizăm. Până atunci, luați niște muzică de luptă și hai în stradă!