Tag Archives: spotted

Auto-ironia și nu numai

Aș vrea să vă imaginați două faze:

– Șoseaua Mihai Bravu, între Vitan și Văcărești, 3 benzi pe sens. Trafic mai mult decât acceptabil, de fapt cam lipsă. Un Porsche Cayman depășește cu peste 140 la oră pe banda a patra, deci pe linia de tramvai, ridicând în aer tot praful posibil (pentru că în București nu ne ajunge cenușa de la vulcan). 200 de metri mai încolo, pe aceeași linie de tramvai, o căruță (da, trasă de cai) vine tare în spatele Caymanului… 😀

– Ghici ghicitoarea mea ce mașină și ce șofer ar merita un număr de genul B xx KKT? Păi ce ziceți de un BMW negru mat și un băiat stil Fred Durst, cât pe-aci să calce niște petoance la mec la Romană?

Greu în traficul de București, dar parcă la ironii din astea fine de descurcăm exemplar. 😀

Distracție la ridicat mașini în sectorul 2

Ora era 8:30, adică fix atunci când sunt cele mai multe mașini pe stradă. Nu-i nimic, băieții erau la treabă, își băuseră cafeaua de dimineață și prestau cu spor pe patru auto-utilitare într-un perimetru de câteva sute de metri pătrați.

De fapt, prestau cu mai mult sau mai puțin spor, având în vedere dexteritatea cu care ridicau mașinile. Legănându-le de străluceau în soare ca macaralele, pornind alarme, basculând, basculând și BLOCÂND TOTAL CIRCULAȚIA.

Se vede mai jos cum. Coada era până după colț, claxoanele răsunau, mie mi s-a părut pur si simplu ironic: nu fluiditatea trebuiau s-o păzească băeții ăștia!?

Una adormită

14012010127

E neclară poza pentru că era dimineața devreme și până și telefonul îmi era adormit. Dar să vă explic. Din Audi-ul ăla parcat în fața barierei de la TNB a ieșit o domnișoară, a încuiat fără nicio problemă mașina și s-a dus la metrou. Wtf? Parcă nesimțiții le parcau pe trotuarul de lângă metrou și mai rămâneau blocați pe-acolo, dar în halul ăsta?

Urarea tradițională de 15 septembrie

Când aveam unde să mă duc în mod special de 15 septembrie, adică la școală, zilele se terminau undeva alergând să prind loc într-un autobuz luat de la capăt. Era amuzant pentru că plecam toții cu tramvaiul, vreo 3 stații și apoi făceam sprint printr-o intersecție plină numai ca să găsim locuri în față, la geam, într-un autobuz care avea să ne ducă acasă.

Era degeaba. În următoarele 10 minute tot centrul orașului se bloca, iar un drum de 10 minute cu piciorul se transorma în jumătate de oră de transpirație. Îi invidiam pe cei care stăteau comod în mașini, ascultau muzică și nu se grăbeau nicăieri.

Azi nu mai am ce căuta la școală și nici prin autobuze n-am mai pus piciorul de ceva timp. Am ajuns să fiu unul din cei care nu se mai grăbesc, care stau jos și așteaptă să treacă. Ce? 15 septembrie, ziua cea mai aglomerată din an, vzibilă în sictirul polițistului care m-a pus să trec pe roșu și în coada de mașini de pe șoseaua Cotroceni, de pe Splai, de pe bulevardul Unirii, de peste tot.

– E bine că au ieșit garcea în stradă, de data asta se pare că nu i-au prins nepregătiți.
– E rău pentru că încă se lucrează și la Pasajul Basarab, și în pasajul Unirii, și în Băneasa.
– E de asemenea rău că încep să apară tot felul de imbecili care n-au ce căuta în stradă: vezi blonda cu telefonul lipit de ureche, EOS negru, număr de MH și cu 11 și cu niște litere care-mi sună a guvern toată ziua — blocată într-o intersecție, desigur.
– Parcă e mai liber decât în alți ani, totuși, sau n-am eu ce căuta prin oraș la ore de vârf (?). A se vedea mâine.

Așa că nu-mi rămâne decât să sper că poate anul ăsta o să fie mai bine, poate n-o să trebuiască să traversez nicio intersecție blocată, poate reușim să ne civilizăm. Până atunci, luați niște muzică de luptă și hai în stradă!