Confesiunile unui parcagiu

21 februarie, 2011
parcări, poveşti | 3 reacţii

Îşi spune Marius, are 21 de ani şi e student la economie. Când i-am spus că n-am nevoie de bon fals de parcare şi nici de poezia cunoscută s-a uitat mirat o fracţiune de secundă şi apoi şi-a băgat mâinile în buzunar aşteptând. Ştie că e ilegal ce face, dar îi ies mai mulţi bani decât dintr-un job la McDonald’s. Cât? Cât să-şi plătească chiria în fiecare lună, zice el. Şi cât „munceşte” pentru asta? Câteva seri pe săptămână. Niciodată în weekend.

O meserie profitabilă

În Bucureşti parcagiii ilegali sunt pe val. Nu ştiu dacă e o coincidenţă, dar de când s-a terminat cu mafia Dalli, iar parcările au intrat sub administrarea primăriei, sunt din ce în ce mai mulţi. Dacă te plimbi seara prin aceleaşi locuri, e imposibil să nu-i recunoşti. Pici de-o şchioapă în echipe de câte 2-3, femei care apar când nici nu te aştepţi şi care îşi petrec restul timpului la căldurică, pe un scaun sau pe o bucată de gard. Bărbaţi în toată firea, dotaţi cu veste reflectorizante şi carnet de bonuri, exact ca angajaţii primăriei. Discurs bine pus la punct şi justficări destule încât să-ţi ia banii şi să nu te mai uiţi înapoi.

Îi găseşti în parcările cu plată, dar nu în timpul zilei, ci seara. În Bucureşti există locuri de parcare pentru care plăteşte până la ora 17, până la 20 sau până la 22 (în Piaţa Revoluţiei). Cel puţin aşa scria pe panourile mari de la intrarea şi de la ieşirea din parcare acum ceva vreme, înainte să înceapă să dispară. După ora respectivă şi în weekend, oricine îţi cere bani de parcare nu are dreptul să facă asta. Şi totuşi dacă încerci să găseşti un loc de parcare în centru după şase seara e aproape imposibil să nu te trezeşti abordat de un parcagiu ilegal. La început erau decenţi: îţi arătau un loc de parcare (de parcă un şofer care asta caută nu vede) şi dacă te băgai îţi cereau un bacşiş pentru servicii. Apoi au început să alerge după tine prin parcări şi să dezvolte poezii asemănătoare cu ale parcagiilor oficiali. Aveau chiar şi bonuri de pus în parbriz, bineînţeles, toate deja folosite sau expirate de un an. Pe ger năprasnic se adăpostesc pe la diverse colţuri şi apar când nici nu te aştepţi.

Nu e „loc” pentru oricine

Revenind la Marius. Mi-a povestit că are o tactică bine pusă la punct. În timpul zilei umblă prin parcări ca să facă rost de bonuri lăsate de şoferi pe-afară. Angajaţii primăriei nu protestează, îl lasă să-şi facă treaba. Uneori primeşte de la ei bonuri „nescrise”, pe care le păstrează pentru şoferii cei mai necreduli. Seara iese în oraş. Dar nu chiar la Universitate sau la Unirea. Acolo e plin de ţigani, „care au teritoriul lor”. Merge în spate, la Arhitectură, merge în Piaţa Revoluţiei când e aglomerat. Uneori îşi încearcă norocul şi pe Câmpineanu sau pe la Romană, pe unde oricum nu există parcare cu plată. De obicei vara oamenii nu se mai uită la bani. Zice că cel mai profitabil e să stai la Municipal la spital. Dar el nu are „loc” acolo.

Cei mai mulţi şoferi nu pun întrebări şi scot direct banii. „Staţi mai mult de o oră?” Tariful e mai mare decât în timpul zilei, în general primeşte cam cinci lei de maşină care nu stă mai mult de 1-2 ore, în funcţie de unde „stai”. Şi maşini sunt multe. Unii şoferi ştiu că e ilegal şi cer bonuri sperând să scape de el. Dar Marius e pregătit. Notează repede numărul maşinii şi înmânează un bon. În grabă fiind, şoferii nici nu se mai uită că bonul e compostat de săptămâni întregi şi că pe el scrie că a parcat de fapt pe la prânz. Alţii îşi dau seama că nu e angajat al primăriei şi argumentează că la ora asta parcarea nu se plăteşte. Dar întotdeauna există o ocazie specială, întotdeauna există panouri cu informaţii greşite sau care aşteaptă să fie schimbate. De cele mai multe ori oamenii înţeleg ce se întâmplă, dar e mai ieftin să scapi repede de el, decât să stai în oraş gândindu-te că se poate întâmpla ceva cu maşina ta. „Şi se întâmplă vreodată ceva?” El n-are ce să facă, dar aparent alţi parcagii pot deveni periculoşi.

Nu a luat niciodată amendă. Ştie că umblă poliţia să-i amendeze, dar el „lucrează” discret. Nu stă în mijlocul străzii să arate locuri de parcare, nu insistă prea mult cu rugăminţile şi întotdeauna se dă drept angajat „de la parcare”. Ştie că oamenii se enervează când le spui că vrei bani „de-o bere, şefu”. Cei de etnie rromă n-au niciun stres din ăsta. Primesc amenzi pe care nu le plătesc, oricum n-au domiciliu legal. Doar de ei îi e frică, au zonele lor, împărţite după rata de profitabilitate. Dacă nu eşti de-al lor, nu prea ai ce căuta în centru.

Marius lucrează de astă vară şi vrea să continue. Încă merge afacerea, deşi „nu prea mai e loc”. Dar nu vrea să facă asta toată viaţa. Vrea doar să termine facultatea şi pentru asta are nevoie de bani. Apoi şi-ar dori să lucreze în vânzări şi să-şi ia maşină. Îmi spune că n-ar da niciodată bani pe parcare, nu în Bucureşti.

Editorii dintrafic.net nu sunt responsabili pentru veridicitatea informaţiilor prezentare în acest articol.

Reacții

3 reacții la “Confesiunile unui parcagiu”

  1. mgc8 pe 22 februarie 2011 12:02

    Problema cu acești indivizi este că ceea ce practică ei se numește șantaj. Nu ar fi nici pe departe la fel de „profitabilă” ocupația asta dacă nu ar exista amenințarea voalată cu răzbunarea pe mașină… Câteva exemple din ciclul „tuning surpriză”:
    – urări de bine marcate cu un cui pe portieră
    – elemente reprezentative ale anatomiei zgăriate în capotă (ok, oarecum distractiv — iar mașina a căpătat, mmm, personalitate)
    – grafitti pe geamuri
    – în cazuri mai grave, oglinzi rupte și capace roți lipsă
    – sau cel mai distractiv: toate cauciucurile înjunghiate și toate geamurile sparte

    Cel putțin o parte din cele de mai sus le-a pățit un amic care se lua la trântă cu dreptatea în mână cu meseriașii de parcagii, și ce a urmat a fost un crescendo al „durerii” suportate de sărmana mașină. Ce poți să le faci când poliția e egală cu zero?

    Ar fi ideală încadrarea la șantaj conform codului Penal și amenințarea condamnării, chiar și cu suspendare, măcar să-i pună pe gânduri… personal n-aș avea nici o milă pentru acești mici mafioți, nu sunt cu nimic mai buni decât cei care îți cer „taxă de protecție” sa nu rămâi fără magazin :-/

    În orice caz, foarte fain articolul, mai vrem din astea 🙂

  2. pif pe 26 februarie 2011 16:16

    Asta cu incadrarea penala pare o idee buna. Sunt curioasa ce parere are politia.

    Sincera sa fiu, cred ca trebuie lucrat si pe partea de atitudine a soferilor. De ce sa parchezi fix in buza locului in care vrei sa ajungi, cand dupa colt ai parcare legala si fara parcagii? De ce sa nu dai bani pe parcare in mod legal? Si o groaza de alte probleme care tin de educatie…

  3. Ioana pe 27 februarie 2012 13:41

    Politia este egala cu zero sau mai precis lucreaza „mana in mana ” cu ei. Sunt convinsa ca politistul care ar trebui sa il amendeze/condamne/puna pe fuga pe parcagiu are si el o cota parte, pentru ca altfel nu l-ar ignora. Cea mai mare mafie e in jurul spitalelor – vezi Spitalul Floresca unde este o banda de tigani combinati cu boschetari – vreo7-10 persoane care desi te vad zilnic venind la serviciu acolo te taxeaza cu nerusinare. Si Politia? Nimic. Au lasat cei de la Politia locala sector 1 un nr de telefon la care sa suni DACA TE-AU OBLIGAT SA LE DAI BANI. Sigur, ei nu-ti pun cutitul la gat sa le dai bani, dar te ameninta ca ataca masina. Ce faci in situatia asta?

Lasă un comentariu




  • Ars poetica

    În 2007 căutam un loc de dat cu capul pentru că traficul de Bucureşti devenise insuportabil. Între timp lucrurile s-au schimbat - în bine! - iar azi dintrafic.net a devenit un loc de discuţii despre întâmplările ieşite din comun în trafic, despre psihologia şoferului şi despre cum să facem oraşul mai frumos.