În trafic nu prea contează ce știi să faci când te dai jos din mașină. Comunicarea e atât de viciată, încât în cel mai bun caz poți spera să faci o impresie bună cu skillsurile de condus. De cele mai multe ori însă, tu și mașina ta sunteți inamicul care trebuie depășit, care trebuie să dispară și care CLAR conduce mai prost decât mine. 😛
Te-ai întrebat vreodată cine sunt ceilalți participanți la trafic? Excelent — n-o să știi niciodată. Sigur că poți face presupuneri și eticheta oamenii. Mașina e nouă sau veche? Scumpă sau ieftină? Roșie sau vernil? Tuning de prost gust? Gene? Floricele? Jante dubioase? Stickere motivaționale? Branduri cunoscute? Mașină de serviciu?
Poți chiar anticipa comportamentul șoferului în funcție de caracteristicile de mai sus, dar nu poți știi niciodată cine se află de fapt în spatele volanului. O gagică într-un Matiz cu floricele te poate croșeta din două mișcări, iar băiatul cu BMW s-ar putea să nu fie nesimțit și chiar să caute un loc de parcare. Facem presupuneri, dar de cele mai multe ori le facem degeaba.
Și tu cine ești de fapt în trafic? Eu conduc o mașină de băiat (deși eu tot susțin că e unisex, enfin), nu sunt atât de obsedată de ea ca să o personalizez mai departe de număr sau ca să o mențin permanent curată. N-am prea multe obligații (3 uși anyone?), dar am tone de răbdare. Mda, nu prea mă grăbesc nicăieri zilele astea.
Pentru tine în schimb, sunt probabil una cu o mașină gri pe care ai depășit-o (!!!111) când a ales în mod greșit să rămână pe banda mai aglomerată.
Vezi unde bat? În trafic nu contează cine ești — mai mult — datele de identificare pot fi interpretate în fel și chip, de multe ori complet aiurea.
Dar de ce ar conta cine suntem în trafic? Până la urmă celelalte mașini, împreună cu șoferii sunt niște prezențe de câteva minute: ne intersectăm cu ei și apoi nu-i mai vedem niciodată. Ei bine, contează, pentru că deși ești un anonim, în trafic te comporți ca și cum toată lumea te-ar cunoaște: nu, ceilalți șoferi nu știu unde și de ce te grăbești, nu știu că de obicei nu blochezi o bandă cu mașina parcată, dar că azi faci o excepție, nu-și imaginează că dacă ai părul roșu și peste 50 de ani s-ar putea să știi de fapt să conduci. Și reacționează ca atare.
da, recunosc ca am meditat destul de serios la asta si inca ma pasioneaza lucrurile care decurg. In masina pe care o claxonezi ca un disperat poate este chirurgul care peste cateva ore iti va opera mama si in fata caruia vei sta cu caciula in mana.
Sau e marea ta iubire din liceu si pentru o istericala vei schimba pentru totdeauna o anumita stare pe care o aveai cand te gandeai la ea. Si ea va ramane cu imaginea ta de carnat grobian. Sunt multe…
Bună observație. Nu evaluasem lucrurile atât de personal. Am pățit odată o mică bălăcăreală cu o tanti care s-a dovedit a fi profa la cursul la care mă grăbeam… na, toți avem zile mai proaste 😀