Category Archives: mașini

Drive Test Citroen C4

Prin amabilitatea CeRecomand.ro și Citroen România am condus acum două săptămâni noul C4 prin traficul de București. 😀 Nu mult, doar o oră, dar îndeajuns încât să-mi fac o părere superficială.

Despre mașină

Prima surpriză a fost cutia semi-automată. Într-un fel sau altul am ratat experiența asta în 7 ani de șoferie. Parcă din povești nu suna deloc interesant, așa că nici nu mi-am pus problema că o să ajung vreodată să mă joc cu una. În realitate cutia semi-automată (mă rog, pe modul automat) e idiot-proof. E perfectă pentru femei în trafic și oameni care nu prea le au cu coordonarea mână-picior.

Momentul culminant a fost la ieșirea dintr-un pasaj când am realizat brusc că n-am nici pedală de ambreiaj, nici manetă pentru frâna de mână, așa că am întrebat inocent “cum se face?”. Plecarea din pantă adică. S-a râs un pic de mine, până m-am prins singură că nu e nimic de făcut de fapt. Oh well.

Altfel, noul C4 era un diesel cu 116 cai, plafon panoramic și o groază de senzori, gadgeturi și nebunii. Am spus-o și atunci în trafic, prefer mașinile spartane. N-am nevoie decât de turometru, vitezometru și încă vreo 3 indicatoare. GPS-ul, cele o mie de controale de pe volan, reglajele pentru lumini, masajul din scaun și restul de gadgeturi îmi sunt perfect inutile. Un lucru util e senzorul pentru unghi mort, dar parcă și ăsta ia un pic din plăcerea condusului “pur”.

Prin traficul de București

Cum spuneam, nu am avut foarte mult timp la dispoziție, iar orașul a fost destul de aglomerat. De fapt, cred că n-am stat de la începutul anului cât am stat vineri în trafic. Am preluat mașina din Drumul Taberei și am lăsat-o la Eroilor după câteva ture de cartier și câteva de Casa Poporului.

Cutia automată își face treaba, deși parcă nu ne înțelegem perfect când vine vorba de momentul potrivit pentru schimbarea vitezei. Am avut vreo două situații în care mi-ar fi plăcut să știe să schimbe într-o treaptă inferioară într-o mini-depășire sau cine-știe ce altă situație de trafic. În schimb, noul C4 are și mod manual, unde te lasă pe tine să schimbi vitezele cu ajutorul comenzilor de pe volan. E ok, face ce trebuie, dar parcă senzația de cutie manuală și de schimbător de viteze nărăvaș nu se compară deloc cu experiențele astea. 😛

Trebuie însă să recunosc — noul C4 se înfige bine, chiar și în varianta diesel cu 116 cai și cutie semi-automată. E în primul rând o mașină care se conduce foarte ușor, iar pentru cei cu drumuri lungi și dese prin București, ar putea fi o opțiune perfectă. Pe partea de design mi se pare mult peste modelul vechi, cel puțin exteriorul e foarte aproape de idealul meu de mașină (din clasa respectivă), iar tavanul panoramic face toți banii.

Dar cel mai important feature mi s-a părut opțiunea “ECO”: motorul se oprește automat când stai la stop de exemplu. Conform prietenilor de la CeRecomand.ro, în primele 4 ore de trafic de București, motorul a fost oprit 40 de minute. Astfel, consumul în oraș ajunge undeva pe la 8l/100km, iar asta domnilor, se cheamă economie. 😀

În concluzie

Mulțumim CeRecomand.ro pentru experiență, felicitări Citroen România pentru campanie: mașina pentru presă a făcut peste 6000 km de la începutul anului.

Mi-aș lua un C4? Poate. Aveam opțiunea asta în minte și când mi-am luat Astra, dar modelul vechi nu m-a convins. Adică vitezometrul cu cifre arabe mi se părea pur și simplu cel mai mare turn-off șoferistic posibil. 😛 Noul C4 mi se pare mai reușit. Probabil că n-aș renunța la cutia manuală prea curând, dar așa cum am zis și mai sus — chiar e o mașină mișto de oraș.

Mașinile, tot urâte

Designerii de haine s-au pliat pe așteptările și starea de spirit a publicului lovit de criză și în sfârșit pot să mă uit la o prezentare de modă fără să mă gândesc că n-aș purta hainele respective nici singură acasă. Parcă e mai bine, parcă e mai simplu, mai logic, mai cu spații albe și sens.

În schimb designerii de mașini nu știu ce învârt. Nu numai că există deja sute și zeci de mii de modele care fac același lucru, numai că se cheamă altfel, dar cele noi sunt mai urâte ca niciodată. Nu sunt un fan, trebuie să recunosc, nici al prezentărilor de modă, nici al mașinilor — adică noaptea când nu pot să adorm mai degrabă mă uit la un film sau citesc beletristică decât să mă învârt pe net după poze cu haine și mașini. Și totuși.

M-am trezit zilele trecute în drum spre serviciu în spatele noului Chevrolet Spark. De ceeee? De ce arată ca un extraterestru cu grila aia imensă pe față de zici că a moștenit-o de la frații mai mari și americani? De ce are becurile din spate ridicate de parcă îl trage cineva de fund în sus? Mai ales, de ce scrie pe el SPARK 1.5 când eu nu găsesc nicăieri pe net modele mai mari de 1.2? Jur că văd o bunică conducând unul verde brotăcel (culoare super pentru mașini, nu ziceți?) și strecurându-se printre benzi la semafor. Aaaah.

Și apoi sunt ăștia de la Ford. Pentru mine au fost întotdeauna o marcă respectabilă. Mașini bune și trainice, design oke, foarte pe gustul meu la primele generații chiar. Și-apoi a venit generația a treia. Țin minte cum m-am crucit acum un an când am văzut la Top Gear cum arată noua Fiesta.  M-am uitat și a doua oară și excluzând din nou varianta verde brotăcel am zis ok, era nevoie de un facelift. Numai că băieții au mers mai departe și fac și un nou Focus, care îmi pare rău, dar este tot ce n-ar trebui să fie un Focus la nivel de design. Iar ce mă roade cel mai tare e fontul pe care îl folosesc acum pentru eticheta cu modelul de pe fundul autovehiculului. Like what’s that supposed to be? Aaaaah.

În sfârșit, mai am o dramă. Ce vrea Ford Kuga să fie? Un fel de Focus dar mai offroadish, ok. Au mai încercat și alții, degeaba. E useless, e fără sens, e pe lângă, e urât. Mai departe mai ziceți și voi.

Disclaimer: în articolul ăsta vorbim doar despre design.