Cine poate să miște mașina, mâna sus! Io nu. În schimb filmulețul de mai jos e genial. A se urmări până la capăt.
Category Archives: Necategorizat
FollowDouă întrebări retorice
Cum faci să pleci cu mașina pe ninsoare, când abia se face ziuă, fără să dai jos zăpada de pe faruri?
Cum faci să ai un Cayenne și să nu-ți pese că ninge, și totuși să conduci cu luneta acoperită de zăpadă?
Bonus: De ce simte mai toată lumea nevoia să se laude că a plecat de-acasă înainte să se încălzească mașina, că nu vedeau nimic prin parbriz, că alunecă pe polei și alte din astea?
Pe stradute
Pozitionare geografica: straduta din Bucuresti, cu sens unic, masini parcate pe ambele parti, practic circulandu-se pe o banda, printre blocuri, unde masinile de deszapezire nu intra niciodata.
Conditii meteo: ger, zapada pe jos, sleauri cu gheata, val de zapada strans intre banda de circulatie si masinile parcate.
Intrebari: care este atitudinea potrivita atunci cand ai in fata o masina care se chinuie sa faca o parcare laterala in astfel de conditii? Claxonezi ca nu se misca mai repede? Il presezi? Ce rost are sa opresti in dreptul portierei mele si sa imi spui sa ma dau mai intr-o parte, ca nu ai tu loc sa treci, atat timp cat ma vezi ca vreau sa ies si manevrez cu atentie sa nu raman blocat pe sleaurile de gheata (desi sunt dotat cu anvelope adecvate sezonului)? Cum crezi ca ies daca tu esti in drumul meu? Cum crezi ca treci tu de mine? Ma obligi sa deschid geamul din dreptul pasagerului, sa iti pun intrebarile de mai sus si sa rad de fata ta tampa atunci cand reflectezi la ce ai facut.
Intrebari si sfaturi complementare: Ce faci cand, aflandu-te pe o astfel de straduta, in fata ta, ramane blocat si patineaza fara scapare unul cu cauciucuri de vara? Il claxonezi? Il presezi ca mai sus? Ii umpli frigiderul? Te dai jos si il impingi? Care crezi ca este solutia care te va duce mai repede acasa, la caldura?
Una adormită
E neclară poza pentru că era dimineața devreme și până și telefonul îmi era adormit. Dar să vă explic. Din Audi-ul ăla parcat în fața barierei de la TNB a ieșit o domnișoară, a încuiat fără nicio problemă mașina și s-a dus la metrou. Wtf? Parcă nesimțiții le parcau pe trotuarul de lângă metrou și mai rămâneau blocați pe-acolo, dar în halul ăsta?
Re-asfaltarea
Pe mine m-a șocat la modul sincer felul în care arătau străzile după ce s-a topit zăpada. Parcă n-a mai fost niciodată așa rău: șine de tramvai sărite, gropi și gropulețe și cratere, petice căzute și piatră cubică stricată. O simt pe pielea mașinii în fiecare zi, chiar când ies din parcare: groapa din mijlocul drumului, odată monumentală, apoi acoperită cu nisip este acum o gaură care nu poate fi evitată.
Ei bine, vestea bună e că s-a început peticirea. Ăia care construiesc de zor la Pasajul Basarab și țin Podul Grozăvești blocat au turnat asfalt în prima zi lucrătoare a anului. Nu comentez că trebuia să fie gata circul la 2 luni după ce l-au început (pe 20 iulie), nici că s-au mai lăudat o dată prin decembrie că-i dau drumul. Măcar nu-i offroad.
Iar pe alte artere se mai blochează din când în când circulația pe o bandă și stau niște băieți și toarnă ceva. Nu e cea mai bună soluție, adică na, din punctul meu de vedere n-ar fi trebuit să se simtă zăpada deloc, da’ măcar e ceva. S-au acoperit găuricile de la Muncii de deasupra pasajului, mai o crăpătură din aia lunguiață pe Mihai Bravu, mai o șină sărită de prin centru. Numai speed bumpurile au rămas cum le-a lăsat plugul când a trecut și le-a scos din țâțâni. Cu șuruburi din alea ieșite din asfalt și bucăți aruncate între mașinile parcate. Singura concluzie rațională e că nu mai vrem zăpadă. Nu suntem în stare. 😛
Mașină + iPod = degeaba
Când mi-am schimbat mașina, mi-au marketat-o ăia în sus și în jos că are mufă pentru iPod. Nu m-a interesat. Nu eram posesoare de gadget din ăla și mă lăsa rece. Dar mi-am imaginat că tre să fie șmecher, adică să fie ceva nemaivăzut, cu totul integrat, să vadă mașina adică ce ascult io de pe iPod.
Între timp s-a tras la sorți și-am primit un “mp4 player cu touchscreen”. Inutilă jucărie, mai ales că e dependentă de wifi și fără n-are niciun farmec. Dar mi-am adus într-o zi aminte de mufă și-am zis că tre să încerc. Că ar fi mult prea mișto să nu mai trebuiască să ard cd-uri evăr evăr și să am la dispoziție în mașină mii de melodii. 😀
Așa că mi-am luat căutătura de femeie și m-am uitat la mufa aia. Jack, ce altceva poa să fie, 3,5. M-am uitat și la iPod. Jack, ce poa să fie, 3,5. Zic bun așa. Știu ce caut. Cel mai simplu cablu din lume și drumul spre unlimited car fun e liber. Și-am căutat. Cred că vreo două săptămâni legate am tot intrat și întrebat prin orice magazin de fire. Și nimic. Nimeni nu vindea cel mai simplu cablu din lume.
L-am găsit într-un final, anul trecut chiar. Numai că e degeaba. Se potrivește, ăla e, căutătura mea de femeie a avut dreptate ca întotdeauna :P, numai că e ca și cum n-ar fi.
În naivitatea mea speram că o să pot folosi butoanele de la mașină. Mnope, nothing works. Iar ideea de a sta cu iPod-ul în brațe să cauți cântece sau măcar să dai next e pur și simplu nașpa. Adică ar trebui interzisă. Ce telefoane nene și amenzi pe tema asta, să vezi accidente provocate de femei cărora nu li se lipește degetul de ecranul iPod-ului și uită de trafic. 🙁
Se aude prost. Dacă mișc de cablu se aude și mai prost. Cu bâzâituri și tot tacâmul. Plus că e lame să vezi pe ditai ecranul de bord că asculți muzică la Aux, când tu ai dat bani pe o mașină echipată cu mufă pentru iPod. Mă rog, io nu, da’ am senzația că au fost domnișoare atrase și de minunea asta.
Mă gândesc că ar trebui să fie relativ oke când mergi la drum lung și ai un copilot să schimbe muzica. Dar în rest, e degeaba. E ca și cum te-ai uita la Avatar pe televizorul cu tub a lu’ bunica. 🙁
De la altii
Deoarece la noi, odata cu cresterea temperaturii pana in zona numerelor cu doua cifre si plus, a inceput Marea Flescaiala (Oprescule, poti deja sa nu te mai pregatesti sa intervii si sa ii transmiti salutarile mele mamei tale), cred ca e vremea sa reincalzim ciorba cu frigul. Pentru indeplinirea acestui obiectiv am apelat la materie prima din import. A se citi “Ela din CA” care si-a manifestat interesul in directia asta si pe care, vorba Ipoteticului, am luat-o la vrajeala pe mail. Totul a fost in interesul stiintei, evident.
Ce zice ea?
La noi in nord cand ninge e adevarat ca utilajele nu ies in timpul ninsorii ci asteapta sa se opreasca ninsoarea; dupa aceea ies pe starzi le aduna la mijlocul strazii si cateodata ii prinde dimineata pe la 7-8 de o strang de pe mijlocul drumului. Exceptie face autostrada Alaska Highway unde se da pe margini zapada si ramane asa pe marginea drumului.
Se conduce f. degajat, fara a ramane blocat din cauza zapezii. Ce m-a impresionat la oamenii din nord a fost ca daca opresti iarna pe marginea drumului cu avariile ceilalti participanti la trafic opresc sa te intrebe daca esti ok, ai nevoie de ceva, adica nu trec ignorandu-te. Dupa ce se strange zapada de pe strazi aici se arunca pe jos pietris, ca temperaturiile fiind f. joase nu ar avea efect alte solutii si intersectiile ar fi periculoase altfel. E adevarat ca dupa topirea zapezii sunt f. multe pietre pe sosea, de multe ori pe autostrada mai o si iei in parbriz cu pietrele, dar nu pot fi perfecti.
In Canada fiecare provincie, oras, gestioneaza diferit curatirea strazilor iarna.
Ah, da, era sa uit pozele de mi le-a trimis, enjoy:
O săptămână cu metroul
În subteran nu e trafic. Cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla e să îți fie invadat spațiul personal, dar dacă ai de mers mai mult de 5 stații se rezolvă ușor. De obicei metroul se golește unde se intersectează cu o altă linie și apoi ai mai mult spațiu decât vrei.
N-a fost rău. În mod suprinzător, nici măcar la 8 dimineața nu s-a înghesuit toată populația cartierului în vagoane. Nici la 6 seara. Poate pe ruta asta e mai liber în general, deși la cât de des vin metrourile aș zice că a fost o întâmplare.
E bine cu metroul, dacă îl ai aproape. Dacă e la 20 de minute de mers pe jos, prin zăpadă, cu un laptop în spate, cu bocanci și căciulă, deși te duci la serviciu unde există ținută obligatorie nu mai e așa amuzant. Nici dacă mai ai treabă seara târziu și trebuie să străbați cartiere întunecate.
M-am distrat o săptămână, n-am văzut deloc orașul la față, n-am înjurat pe nimeni în trafic și nici nu m-am bătut pe locurile de parcare dintre nămeți. Ba chiar m-am bucurat de ceva mai multă libertate de mișcare pe jos, pentru că n-am mai depins de întorsul la mașină.
Dar mi-a fost dor. Să pot să car una-alta toată ziua după mine. Să croșetez. Să ajung acasă la orice oră din zi și din noapte. Să apăs pedale și să învârt din volan. Biiiiine că nu mai ninge! 😀
De ce să parchezi pe un loc, dacă ai două libere?
Deszăpezirea – noul sport preferat al femeilor
Mă amuzam aseară târziu când mă întorceam de la metrou că au ieșit oamenii să-și scoată mașinile de sub zăpadă. Nu mai ningea dar era un cancer incredibil, mie îmi înghețaseră și dinții în gură, pe lângă toate celelalte părți ale corpului acoperite de bocanci, mânuși, căciulă, fular și haine groase. Brrr.
Să ieși de bună voie în zăpadă și să pui și mâna pe ea mi se părea de domeniul fantasticului. Dar știam că asta mă paște și pe mine azi, și din fericire am prins vreo două ore cu soare la prânz, chiar blând, la chilele de zăpadă pe care le-am cărat.
M-am trezit de dimineață și mă uitam pe geam cu cafeaua în față, la vecinii care ies pe rând să-și scoată mașinile de sub nămeți. Într-un final mi-am făcut și eu curaj, alături de alte două doamne. 😀
După care a început circul. Partea cu datul zăpezii jos de pe mașină n-a fost tocmai grea, deși nu știu cum naiba, dar tocmai în punctele esențiale era gheață. În schimb evacuarea muntelui de zăpadă care bloca mașinile a fost muncă de muncitor la sapă. Trei femei, o lopată bună, o lopată din aia de jucărie de ținut în mașină și un făraș. Bine că la noi pe alee nu trece plugul, așa că n-am avut de furcă decât cu zăpada adusă de viscol.
O oră mai târziu ne-am făcut curaj și am plecat la plimbare. Nissan-ul Primera a fost primul curajos și n-a avut nicio problemă, deși la un moment dat era să alunece urât. Pentru Astra mea a trebuit să facem potecă și am mai și împins-o la ieșirea de pe alee. Are garda joasă și s-a înfipt în primul obstacol. Dar în afară de asta s-a comportat bine, n-a alunecat, nu s-a învârtit și nu s-a războit cu nimeni. Iar cu Golful a mers extrem de repede și bine. Bune mașini, VW astea, cum zicea vecina, păcat că șoferița nu e foarte curajoasă.
Și cu parcarea liberă, sportul de sâmbătă făcut și orgoliul gâdilat ne-am retras în casă la un vin fiert. Că dacă tot nu ies cu mașina, de ce n-aș bea niște alcool?
Și nu, nu ies cu mașina pentru că n-am unde s-o parchez, pentru că sunt nebuni pe străzi și pentru că aș avea probleme pe orice stradă nedezăpezită. Garda aia joasă e mega-afacere din punct de vedere al stabilității la viteză, dar prin nămeți e cam degeaba. Poate mă enervez și-mi aduc Kalosul. O să se învârtă și o să facă ca toate alea, dar măcar o să treacă prin zăpadă. 😀 Iar despre cum e traficul cu transportul în comun, într-un episod viitor.