Tag Archives: parcare

Pe stradute

Pozitionare geografica: straduta din Bucuresti, cu sens unic, masini parcate pe ambele parti, practic circulandu-se pe o banda, printre blocuri, unde masinile de deszapezire nu intra niciodata.

Conditii meteo: ger, zapada pe jos, sleauri cu gheata, val de zapada strans intre banda de circulatie si masinile parcate.

Intrebari: care este atitudinea potrivita atunci cand ai in fata o masina care se chinuie sa faca o parcare laterala in astfel de conditii? Claxonezi ca nu se misca mai repede? Il presezi? Ce rost are sa opresti in dreptul portierei mele si sa imi spui sa ma dau mai intr-o parte, ca nu ai tu loc sa treci, atat timp cat ma vezi ca vreau sa ies si manevrez cu atentie sa nu raman blocat pe sleaurile de gheata (desi sunt dotat cu anvelope adecvate sezonului)? Cum crezi ca ies daca tu esti in drumul meu? Cum crezi ca treci tu de mine? Ma obligi sa deschid geamul din dreptul pasagerului, sa iti pun intrebarile de mai sus si sa rad de fata ta tampa atunci cand reflectezi la ce ai facut.

Intrebari si sfaturi complementare: Ce faci cand, aflandu-te pe o astfel de straduta, in fata ta, ramane blocat si patineaza fara scapare unul cu cauciucuri de vara? Il claxonezi? Il presezi ca mai sus? Ii umpli frigiderul? Te dai jos si il impingi? Care crezi ca este solutia care te va duce mai repede acasa, la caldura?

Trafic de iarnă, varianta Smart

Cred că e fun să vii cu Smartul la serviciu și să-i găsești loc în fiecare dimineață. În schimb când parcarea e blocată de mormane de zăpadă devine complicat. Dacă ești inspirat, ai o lopată în mașină și îți croiești drum, chiar dacă ești femeie.

Dacă ești extrem de nenorocos, juma de oră mai târziu trece un plug și își îngroapă efectiv Smartul sub zăpadă. 😀

Trafic de rahat, mă scuzați.

Duel pe locul de parcare

Dimineață am plecat mai târziu spre serviciu și evident că a fost ceva mai aglomerat, evident că era să nu găsesc loc de parcare, evident că toată ziua a fost o nebunie. În afară de asta, m-am întâlnit în trafic cu inamicul. O mașină foarte foarte verde, foarte Renault, acceptabil de veche și coupe. Inamicul parchează în fiecare zi acolo unde parchez și eu, tot dimineața la ore imposibile pentru corporatistul obișnuit. Știu asta pentru că e evident, e verde și un model greu de zărit pe străzile noastre.

Ei bine, de dimineață m-am întâlnit cu inamicul la vreo două intersecții înainte de destinație. Ooooh, ăsta o să-mi ia ultimul loc de parcare dacă nu fac ceva repede. Așa că l-am depășit pe prima linie dreaptă, tacticos, imediat de zona unde se îngustează drumul. I-am simțit apoi respirația în ceafă pe străduțele alea unde trebuie să mergi ca melcul ca să eviți gropi. Și îl vedeam țâșnind pe neașteptate pe ultima linie dreaptă. Simțeam că vrea, simțeam că știe că o să trebuiască să mai dea ture nenumărate până va găsi un alt loc. Dar nu m-am lăsat până n-am ajuns în parcare.

În timp ce închideam victorioasă portiera, iar el trecea învins pe lângă mine, i-am prins pentru o secundă privirea. Răzbunare. Traffic is a jungle, baby. 😛

Pe voi nu vă enervează?

Că pe mine da.

Lucrările la carosabil, nene. Nu că durează 100 de ani și blochează traficul, nici că în două luni sunt iar gropi din alea inevitabile și invizibile, nici că sunt multe și peste tot. Mă enervează că apar și dispar ca ciupercile după ploaie. Ieri rămân pe banda întâi, în spatele unor gărdulețe de metal, așteptând să se facă loc să le ocolesc, până mă satur de politețuri. Azi mă încadrez altfel ca să scap de o grijă și bineînțeles că nu mai e nicio groapă, niciun gărduleț, nimic. La fel și acasă. Ies dimineața din parcare printr-o parte ca să evit o groapă monumentală lată cât strada și îmi aduc aminte să mă întorc tot pe-acolo. Ce să vezi? S-a mutat groapa. De unde era, în fața bolidului. Și dă-i și întoarce, dă cu spatele și ocolește jumătate de cartier ca să ajungi în parcare.

Cred că asta înseamnă că băieții se mișcă repede. Sau nu?

soluție provizorie pentru parcări

Pe mine mă deranjează foarte tare două treburi:

  • nu am unde să las mașina când vin acasă târziu;
  • când plec devreme trebuie să-i croșetez pe toți ăia parcați pe prima bandă sau să mă chinui să-mi scot mașina peste un trotuar de vreo 300 lungime pentru că toți ăia o blochează.

Așa că zic, n-o fi mai simplu să se permită parcare pe prima bandă noaptea, să zicem după ora 21? Vorbesc de bulevardele astea mari, cu câte 3-4 benzi pe sens, unde noaptea chiar e loc de mers. Dar să se și ridice mașinile care n-au dispărut de pe aceeași primă bandă până în 7 dimineața. Eh? Mie sincer mi-ar conveni și tare am senzația că nu sunt singura 😛

reguli strâmbe

Habemus mare mare problemă. Pe bulevardul Cantemir, ăla de i-au făcut parcări acu’ vreo 7-8 luni, ăla care a rămas cu stâlpii de electricitate în mijlocul locurilor de parcare, ăla care are nevoie cam de dublul locurilor astfel create, dar care strălucește de gazon la rolă întins printre mașini, s-au pus semne de oprire interzisă.

Asta n-ar fi chiar mare mare problemă, deși personal ar trebui să fentez un stâlp din ăla cam zilnic, dacă la 2 ore după ce s-au instalat semnele n-ar fi venit loganul alb cu cele două veste verzi din dotare să împartă amenzi. Adicătelea, stau băieții și așteaptă să apară șoferul și pac amenda.

Recunosc că în mod normal e o bandă blocată și nu se face, da’ mă jur că alte locuri nu găsești. Și cum orele la care îmi fac eu apariția în mod curent nu sunt din cele mai fericite, îmi prevăd un viitor foarte sumbru. 🙁

hai cu pâra

Ieri pe la ora 11:30, un Logan alb stătea parcat în intersecția de la Biserica Armenească. O roată pe trotuar în dreptul trecerii de pietoni, cu fundul blocând prima bandă de pe Carol și cu restul vehiculului blocând prima bandă de pe direcția perpendiculară. În el, un el și-o ea îmbrăcați de vacanță, stând la o discuție perfect amicală, fără nicio grijă pe lumea asta, nici sutele de claxoane, nici privirile mele pline de reproș.
Cum zilele astea am mai mulți ochi pentru ce se întâmpla în jur, îi dau cu pâra: B-55-YLR