Tag Archives: parcare

Așa nu!

20/03/2011 pif Leave a comment

Duminică seara. Acasă, în sfârșit. Foame. Bineînțeles, lipsă de carbohidrați în cămară. Adică n-aveam pâine și mie mi-e greu fără.

M-am reîmbrăcat tacticos, am ieșit din bloc și… m-am urcat în mașină pentru un drum de 500 de metri până la chioșc. 500 m cu câini și noapte, granted, dar totuși 500 de metri pentru care a durat mai mult să parchez mașina (și eu n-am probleme cu asta).

Să nu vă faceți o impresie greșită, nu obișnuiesc să mă urc în mașină ca să merg până la colț, de obicei îmi găsesc drumuri mai complexe de făcut, ca să am un pretext. 😛

Ce vreau să spun e că am greșit.

De fapt, că suntem mult prea mulți care greșim.

E adevărat că acum stau relativ departe de mijloacele de transport în comun și că nu-mi mai permit aventuri ca altă dată. Pe vremuri foloseam mașina numai dacă urma să ajung târziu acasă, în weekend și când trebuia să ajung în partea cealaltă a orașului. Altfel, mers pe jos și metrou scria pe mine, chiar și când aveam de cărat câte ceva. Fără regrete.

E adevărat că am loc de parcare acasă și în fața chioșcului și nu mă gândesc la timpul pierdut învârtindu-mă aiurea. Nici nu mi-aș fi pus problema să mai scot mașina dacă era așa.

Dar cu toate astea, e greșit.

E greșit să stai lângă metrou și să insiști să mergi cu mașina.

E greșit să te învârți în timpul zilei între Universitate și Romană, când în 10 minute maxim mergi pe jos oriunde în zonă.

Nu e ok să te revolți că nu găsești loc de parcare în centru și la oră de vârf, dar să nu-ți treacă prin cap să parchezi mai departe și să faci o plimbare.

Nu e ok în contextul București, dar nici în context general.

Și dacă n-ar fi așa mulți oameni care fac din astea, poate ar fi mai simplu pentru toți.

parcări

Cum ar putea să arate parcările în București

08/03/2011 pif 1 Comment

Sigur că suntem tare departe de soluția asta și că arată cel puțin SF dacă stai să te gândești la cum merg lucrurile în București.

Și sigur că Budapesta nu e București. Orașul e mult mai mare și mai aerisit, iar ungurii au tendința să implementeze soluții rapid – vezi autostrada care pornește aproape de la granița cu România construită în câțiva ani.

Dar n-ar fi frumos? La Universitate sau în Piața Revoluției. Sub Piața Romană sau sub Piața Victoriei. Oriunde, până la urmă 😀

parcări, sfaturi

Parcagiii de București – ce putem face?

28/02/2011 pif 3 Comments

Putem să nu le mai dăm bani!!!

Cereți bon fiscal și legitimație. Bonul de parcare trebuie compostat și marcată ora la care trebuie să părăsiți parcarea.
Nu uitați că în București nu există parcare cu plată seara și în weekend, chiar dacă e vreun eveniment special.
Bere și cafea își pot cumpăra liniștiți, dar nu pe banii noștri.
Da, se poate întâmpla să te trezești cu mașina zgâriată. Asta în schimb nu s-ar întâmpla dacă 90% dintre cei care caută loc de parcare ar refuza să le dea bani.
Nu vă bazați pe poliție, vor primi o amendă pe care oricum nu o vor plăti. Fără consecințe.
Dacă insistă că sunt “de la parcare”, arată-le semnul care explică orele de parcare cu plată & co.

Serios acum, nu face cineva o campanie cu fluturași și reclame la radio astfel încât să înțeleagă și șoferii bucureșteni că dacă nu le mai dăm bani parcagiilor, vor dispărea la fel cum au apărut?

links

Trafic pe Internet – 14-27 februarie 2011

27/02/2011 pif Leave a comment

Probleme de trafic în anii 70. This is hilarious.

V-ați gândit vreodată, în timp ce așteptați cu nerăbdare în stații, că tramvaiul, troleibuzul sau autobuzul nu întârzie din cauza neglijenței personalului ITB?

Propagandă, clar. Imagini șocante pentru bucureștenii anilor 2000, clar. Măcar pentru secvențele cu oameni agățați de autobuze și pentru lipsa de facto a traficului. Eu mă tot gândesc la nenea care și-a pus vocea pe filmuleț, dacă o mai fi trăit să vadă cum se circulă azi. Desigur, datorită vehicolelor, a ștrangulației… (@Bukreș Blog)

Ooo, viața mea, ooo, mașinuța mea. Mi-a rupt o lacrimă virtuală. Pentru mașinuță, bineînțeles.

După ce citiți, un singur comentariu femeiesc am: n-ai cum să-i spui unei doamne să parcheze cu spatele data viitoare. Femeile nu pot procesa informația asta, pentru că până înveți să parchezi și îți dai seama că e de un miliard de ori mai ușor să parchezi cu spatele, pare ceva SF. Noi nu vedem mașinile cum le vedeți voi, noi vedem bordul și parbrizul, iar ce-i în spate e undeva departe în necunoscut. Nu știm by default unde se termină mașina, nu știm cum se învârte dacă tragem de volan. Nici măcar într-o simplă curbă nu realizăm că roțile din spate nu vor urma fix traiectoria roților din față (motiv pentru care doamna din poveste era convinsă că mașina o să intre cum plănuise ea).

Cât despre ce te poate învăța un bărbat despre asta, e ca naiba. Nici cel mai potent instructor bărbat n-o să știe să-i explice unei doamne din astea cum se parchează. Tre ori să vină o altă femeie și să-i arate că se poate în limbaj feminin, ori să fie ea foarte motivată, feministă și pasionată de volan. (@camionagiu)

Transfăgărășan Winter Spikes. Filmulețul meu favorit din ultima vreme. Cu dedicație băeților cărora le place să se dea noapte prin parcări. 😀 (@trafictube)

parcări, povești

Confesiunile unui parcagiu

21/02/2011 pif 3 Comments

Își spune Marius, are 21 de ani și e student la economie. Când i-am spus că n-am nevoie de bon fals de parcare și nici de poezia cunoscută s-a uitat mirat o fracțiune de secundă și apoi și-a băgat mâinile în buzunar așteptând. Știe că e ilegal ce face, dar îi ies mai mulți bani decât dintr-un job la McDonald’s. Cât? Cât să-și plătească chiria în fiecare lună, zice el. Și cât “muncește” pentru asta? Câteva seri pe săptămână. Niciodată în weekend.

O meserie profitabilă

În București parcagiii ilegali sunt pe val. Nu știu dacă e o coincidență, dar de când s-a terminat cu mafia Dalli, iar parcările au intrat sub administrarea primăriei, sunt din ce în ce mai mulți. Dacă te plimbi seara prin aceleași locuri, e imposibil să nu-i recunoști. Pici de-o șchioapă în echipe de câte 2-3, femei care apar când nici nu te aștepți și care își petrec restul timpului la căldurică, pe un scaun sau pe o bucată de gard. Bărbați în toată firea, dotați cu veste reflectorizante și carnet de bonuri, exact ca angajații primăriei. Discurs bine pus la punct și justficări destule încât să-ți ia banii și să nu te mai uiți înapoi.

Îi găsești în parcările cu plată, dar nu în timpul zilei, ci seara. În București există locuri de parcare pentru care plătește până la ora 17, până la 20 sau până la 22 (în Piața Revoluției). Cel puțin așa scria pe panourile mari de la intrarea și de la ieșirea din parcare acum ceva vreme, înainte să înceapă să dispară. După ora respectivă și în weekend, oricine îți cere bani de parcare nu are dreptul să facă asta. Și totuși dacă încerci să găsești un loc de parcare în centru după șase seara e aproape imposibil să nu te trezești abordat de un parcagiu ilegal. La început erau decenți: îți arătau un loc de parcare (de parcă un șofer care asta caută nu vede) și dacă te băgai îți cereau un bacșiș pentru servicii. Apoi au început să alerge după tine prin parcări și să dezvolte poezii asemănătoare cu ale parcagiilor oficiali. Aveau chiar și bonuri de pus în parbriz, bineînțeles, toate deja folosite sau expirate de un an. Pe ger năprasnic se adăpostesc pe la diverse colțuri și apar când nici nu te aștepți.

Nu e “loc” pentru oricine

Revenind la Marius. Mi-a povestit că are o tactică bine pusă la punct. În timpul zilei umblă prin parcări ca să facă rost de bonuri lăsate de șoferi pe-afară. Angajații primăriei nu protestează, îl lasă să-și facă treaba. Uneori primește de la ei bonuri “nescrise”, pe care le păstrează pentru șoferii cei mai necreduli. Seara iese în oraș. Dar nu chiar la Universitate sau la Unirea. Acolo e plin de țigani, “care au teritoriul lor”. Merge în spate, la Arhitectură, merge în Piața Revoluției când e aglomerat. Uneori își încearcă norocul și pe Câmpineanu sau pe la Romană, pe unde oricum nu există parcare cu plată. De obicei vara oamenii nu se mai uită la bani. Zice că cel mai profitabil e să stai la Municipal la spital. Dar el nu are “loc” acolo.

Cei mai mulți șoferi nu pun întrebări și scot direct banii. “Stați mai mult de o oră?” Tariful e mai mare decât în timpul zilei, în general primește cam cinci lei de mașină care nu stă mai mult de 1-2 ore, în funcție de unde “stai”. Și mașini sunt multe. Unii șoferi știu că e ilegal și cer bonuri sperând să scape de el. Dar Marius e pregătit. Notează repede numărul mașinii și înmânează un bon. În grabă fiind, șoferii nici nu se mai uită că bonul e compostat de săptămâni întregi și că pe el scrie că a parcat de fapt pe la prânz. Alții își dau seama că nu e angajat al primăriei și argumentează că la ora asta parcarea nu se plătește. Dar întotdeauna există o ocazie specială, întotdeauna există panouri cu informații greșite sau care așteaptă să fie schimbate. De cele mai multe ori oamenii înțeleg ce se întâmplă, dar e mai ieftin să scapi repede de el, decât să stai în oraș gândindu-te că se poate întâmpla ceva cu mașina ta. “Și se întâmplă vreodată ceva?” El n-are ce să facă, dar aparent alți parcagii pot deveni periculoși.

Nu a luat niciodată amendă. Știe că umblă poliția să-i amendeze, dar el “lucrează” discret. Nu stă în mijlocul străzii să arate locuri de parcare, nu insistă prea mult cu rugămințile și întotdeauna se dă drept angajat “de la parcare”. Știe că oamenii se enervează când le spui că vrei bani “de-o bere, șefu”. Cei de etnie rromă n-au niciun stres din ăsta. Primesc amenzi pe care nu le plătesc, oricum n-au domiciliu legal. Doar de ei îi e frică, au zonele lor, împărțite după rata de profitabilitate. Dacă nu ești de-al lor, nu prea ai ce căuta în centru.

Marius lucrează de astă vară și vrea să continue. Încă merge afacerea, deși “nu prea mai e loc”. Dar nu vrea să facă asta toată viața. Vrea doar să termine facultatea și pentru asta are nevoie de bani. Apoi și-ar dori să lucreze în vânzări și să-și ia mașină. Îmi spune că n-ar da niciodată bani pe parcare, nu în București.

Editorii dintrafic.net nu sunt responsabili pentru veridicitatea informațiilor prezentare în acest articol.

links

Trafic pe internet — 7-13 februarie 2011

13/02/2011 pif 1 Comment

Gică contra moves on to Hala Matache. Un articol realist despre demolarea Pieței Matache pentru a face loc bulevardului Uranus. Fun fact: în 24 de ani pif nu a ajuns niciodată la Piața Matache pentru că i s-a spus întotdeauna că e un loc periculos pentru o domnișoară. În contextul ăsta, ce preferi? Un cartier murdar și periculos, dar cu o istorie pe care poți doar să ți-o imaginezi uitându-te la ruine SAU un bulevard pe care chiar se circulă? (@Bucharest Life)

Legătura dintre trecerile de pietoni și stațiile de autobuz. Deși observ zilnic cum pietonii traversează neregulamentar pentru că nu au zebră acolo unde se dau jos din autobuz, cred că e mai mult o chestie de educație decât de amplasare proastă a trecerilor. Zebrele stau bine la colț, atât pentru cei care merg pe stradă, cât și pentru mașini — cu condiția ca toată lumea să respecte semafoarele și marcajele. De ce nu facem asta? Pentru că ne-am obișnuit să fie haos și pentru că trotuarele nu îți oferă oricum continuitate de mișcare. N-au cum, dacă jumătate sunt populate de mașini și cealaltă jumate de mobilier urban marca Piedone & co. Revin la ideea că mare parte din harababura din București e cauzată de gestiunea proastă a trotuarelor, dar mai e mult până departe. (@nwradu)

Civilizație publică XVI: un oraș aglomerat. O perspectivă istorică asupra întrebării pe care ne-am pus-o toți la un moment dat: ce fac bucureștenii în București în mijlocul zilei? Aș continua discuția în direcția următoare: dacă acceptăm că există tipologii de bucureșteni care au treabă în oraș în timpul zilei, cum facem să ne adresăm lor (și nu celor care citesc bloguri dintr-un birou corporatist) când vorbim despre civilizație, schimbări și trafic? Nu, panourile care certifică operele de artă ale primăriilor nu se pun la socoteală. (@simply bucharest)

Studiu de fezabilitate: parcare supraterană Spitalul de Urgență Floreasca. O idee interesantă. O idee care ar trebui să-l preocupe pe Oprescu mai mult decât pasajul Mihai Bravu, măcar prin prisma profesiei. E inimaginabil ca un spital de frunte al Bucureștiului să nu aibă parcare și ca intrarea să fie permanent blocată de mașini staționate ilegal. Se va schimba ceva curând? Probabil că nu, mai ales în zonă, unde parcarea e o problemă și duminica. În caz de urgență recomand urcarea mașinii pe un trotuar pe calea Floreasca. Dacă permite sănătatea și timpul însă, sunt locuri în spate în cartier, iar mersul pe jos n-a omorât pe nimeni. Defilăm cu ce avem. (@camionagiu)

parcări

De ce avem probleme cu parcările

20/01/2011 pif 2 Comments

De cele mai multe ori pentru că nu suntem în stare să fim disciplinați în ceea ce privește locurile de parcare.

pentru că parcăm strâmb și ocupăm câte două locuri
pentru că le permitem celor care conduc autovehicule mari (dube, camioane, diverse mașini de aprovizionare) să ne blocheze locurile de parcare – can you say ditai tir parcat pe OPT locuri într-o dimineață aglomerată?
pentru că nu ne sesizăm niciodată când vedem baștanii parcați aiurea prin mall-uri sau în ușa barurilor (dar ne place să scriem despre asta pe blog) — telefonul de la poliție e 021 9544
pentru că nu respectăm marcajele acolo unde sunt: de ce să parchezi paralel cu bordura lângă ambele trotuare când marcajul zice clar parcare în spic numai pe o parte?
pentru că în orașul ăsta nimeni n-a înțeles cât de importante sunt trotuarele: marchează-le și dă-le înapoi pietonilor și apoi n-o să mai circule nimeni cu frica de a călca pe cineva pe carosabil, chiar dacă e mai puțin loc
pentru că există terenuri virane imense care ar putea să funcționeze ca parcări, dar proprietarii nu văd potențialul antreprenorial în asta și le țin goale
pentru că oricum ar fi prea greu să ne mișcăm de la parcare până unde avem treabă și pentru că oricum nu vrem să dăm bani pe asta
pentru că dacă până și în fața primăriei se parchează ca-n codru, în alte locuri de ce n-ar fi la fel?

Mai ziceți…

Necategorizat

Blast from the past

15/08/2010 pif Leave a comment

Încadrare temporară — începutul anilor ’90. Legalitate estimată — zero.

Cine îmi spune primul pe unde le-am găsit câștigă parcare legală pentru o zi.

Necategorizat

Bun simț în parcare

02/08/2010 pif Leave a comment

Ai putea să fii și politicoasă, în condițiile în care nu ți-ai plătit parcarea.

Care parcare bineînțeles că e plătită de la începutul anului și care politețe în ale parcării s-ar manifesta în primul rând prin a nu parca mașina pe locul altcuiva pentru că e la umbră. Dar uneori e mai simplu să lași bilețele anonime în parbriz dacă te trezești cu un ștergător ridicat. Până la urmă, ce era să fac? Mâine o luam de la început, că dacă nu era Golful, era un ditai gipan care ocupă două locuri.

Long story short, cineva îmi ocupă locul de parcare plătit, eu îi ridic un ștergător pentru că e a nu știu câta oară și tot eu mă trezesc cu bilețele din astea dulci în parbriz. Anonime, asta mă deranjează, pentru că dacă știam a cui e mașina discutam mai simplu față în față și rezolvam misterele.

Și tot eu aveam acum un an obrazul prea subțire ca să-mi rog vecinii să ridice o rablă de pe locul meu (pe care nu parcase nimeni vreo doi ani, pentru că n-aveau ce) sau ca să-mi las mașina într-un colț fără marcaje sau spirit de loc de la primărie, numai pentru că știam că e un vecin care parchează acolo în fiecare zi. Și mă durea sufletul seara și încercam să compun mesaje drăguțe pe care să le las prin parbrize (toate începând cu îmi cer scuze și încheiate cu numele complet și numărul apartamentului) pentru că habar n-aveam cine sunt oamenii respectivi și pe la etaj îi găsesc.

Uneori am senzația că era mai simplu când băteam un bulevard cap-coadă seară de seară pentru un amărât de loc al nimănui. 🙁

Necategorizat

O idee ne-exploatată corespunzător

22/06/2010 pif Leave a comment

Dacă îl întrebi pe Marianul cu bemve de rând ce-i lipsește Bucureștiului, o să zică parcări. O să-și înhesuie X6-le pe trotuar în continuare, dar o să zică frate, când o să facă ăștia parcări, o s-o las în parcare. Dacă îi întrebi același lucru pe băeții verzi gen Bucurenci and co, o să zică parcări. Așa nu și-ar mai lăsa Marianul cu bemve X6-le pe pista noastră de biciclete. Corect?

Dacă mă întrebi pe mine, în București e loc berechet pentru zeci de parcări la sol, pentru câteva (zeci de) mașini, ușor de făcut, ușor de întreținut, ușor de luat bani. Unde? În toate spațiile virane care stau aruncate printre clădiri, împrejmuite de garduri în spatele cărora nu se întâmplă nimic, cu buruieni crescute aiurea, cu proprietari, fără șanse să fie preluate de primărie să facă parcuri (a se citi ronduri de ciment cu fântâni în mijloc).

Ca ăsta:

Ce se întâmplă în poza de mai sus? Păi simplu. Niște băieți au tras o spălătorie și un spațiu de parcare pentru un număr destul de generos de mașini. Au și nume, au și reclamă, au și tarife zilnice, orare și abonamente. Sunt și relativ în centru (pe Calea Călărași, lângă Hyperion) și rău nu le stă. Investiția a fost probabil în mare parte pietriș.

Mă gândesc că n-ar fi imposibil. Spații din astea avem și pe străduțele de la Romană, și pe la Universitate și prin preajma mutanțiilor nelocuibili lăsați neterminați. Și în Pipera și la Unirea și peste tot. N-avem însă proprietari de terenuri care să-și dea seama că prețurile de vânzare n-or să înceapă să crească iar brusc, dezvoltatorii imobiliari au rămas fără bani și basically pentru următorii câțiva ani au o bucată de pământ inutilă care stă.

Așa că de ce nu? Investiția e minimă, profitul iese (in pozele de mai sus abia se crăpase de ziua, mai pe la prânz se umple parcarea) și uite cum duduie economia :P. Marian cu bemve e fericit, Bucurenci nu se mai lovește de conserve, banul circulă, orașul respiră. Probabil e prea greu să fim deștepți, chiar și pentru o cauză nobilă.

Oricum, proprietarul pare să nu fi abandonat chiar orice speranță: