Ziceam într-un articol trecut că mă enervează când într-o stație de autobuz sunt oprite taxiuri sau mașini personale, RATB-ul n-are unde să oprească decât pe banda următoare și, coincidența coincidențelor, eu vreau să intru pe prima stradă la dreapta.
E halucinant câte reguli nu sunt respectate în cazul ăsta:
(1) oprirea interzisă în stațiile mijloacelor de transport în comun
(2) de cele mai multe ori, oprirea interzisă în intersecție
(3) dreapta de pe banda a doua (eu, că n-am ce să fac)
(4) neacordare de prioritate RATB când iese din stație (tot eu, că dacă stația lui e în mijlocul drumului, sorry, dar îmi bag picioarele)
(5) blocarea intersecției: da, că dacă n-am unde să mă duc, stau
(6) neacordare de prioritate din partea RATB, pentru că dacă nu iese din stație (și nu iese, că acolo stă taximetristul și molfăie șaorma), e doar un simplu participant la trafic 😀
(7) în sfârșit, regula aia simplă, mama lor, cărei ne place să îi spunem CÂT DE IDIOT SĂ FII?
Și cum e greu să te lupți cu morile de vânt, căutăm rezolvări oficiale.
Posibile soluții:
(1) Alveole, nene. Cu forța, cu riscul de a nu mai avea trotuar. Nu pentru că ar schimba în vreun fel situația (în esență cu sau fără aleveolă tot aia e), dar statistic vorbind parcă-s mai puțini nesimțiți care parchează în alveole decât pe prima bandă în stație.
(2) Amenzi și ridicări. Știu că e utopic, dar poate îmi explică cineva de ce în zonele rar aglomerate și cu destul spațiu pe carosabil se ridică mașini într-o veselie, în timp ce acolo unde trebuie primești maxim un claxon de la vreun polițist rătăcit?
(3) Schimbarea stațiilor RATB. Să explic. În multe orașe aglomerate de pe continentul ăsta, autobuzele merg pe linia de tramvai și preiau călători de pe refugiu. Avantajul? În principiu e mai liber pe mijlocul drumului, pietonii au unde aștepta și opririle RATB nu mai îngreunează traficul. Sigur că nu se poate implementa peste tot, dar un pilot pe Mihai Bravu m-ar face tare fericită.
Ce ziceți? Fezabil? Utopic? Sau mă enervez eu prea tare pentru că pățesc asta în fiecare zi în drum spre casă?
Daca s-ar curata putin de taxiuri s-ar rezolva jumate din problema.
Glumesti cu alveolele, nu? Singurul moment in care astea sunt libere pe Mosilor si Colentina (pe care le frecventez frecvent eu 😀 ) e dupa ce a trecut masina de ridicat.
Ma enerveaza la culme orasele unde autobuzele merg pe linia de tramvai. Si e si ilegal. De ce e ilegal? In primul rand, pentru ca toate vehiculele, cu exceptia tramvaielor, se depasesc pe partea stanga. Si pentru ca toate vehiculele (fara nicio exceptie, nici macar tramvaiele :ding:) trebuie sa circule cat mai pe partea din dreapta a drumurilor. Si pentru ca doua autobuze nu prea au loc printre doua refugii si chiar nici macar printre un refugiu si masinile care circula pe ultima banda pe partea cealalta refugiului.
Autobuzele pe liniile de tramvai (care ar fi rezervate numai pentru transportul public, nu varza de la noi de acum) sunt o idee excelentă… Totuși e nevoie de mai mult decât o idee ca să se schimbe ceva cu adevărat — un exemplu minunat este TransMilenio în Bogota. Regulile circulației pe stânga/dreapta, depășire, etc. nu se aplică transportului în comun, iar dacă planurile sunt făcute cu cap și puse în practică de altcineva decât politicieni de carieră, rezultatele pot fi surprinzătoare…
Nu stiu cum e in Bogota, dar la noi regulile se aplica si transportului in comun, cu ceva exceptii (in special pentru tramvaie). Ma rog, problema nu sta in legislatie, care s-ar putea modifica relativ usor, ci in infrastructura proiectata intr-un anume fel.
De fapt, si in Bogota, suucesul sta nu in faptul ca banda autobuzelor e pe centru ci in faptul ca exista o banda delimitata si izolata numai pentru autobuze. Practic, e o alta strada doar a lor.
@Stefan: bine punctat, tot mai mult mă scot din sărite taxiurile în trafic, deși în mod normal n-am nimic cu ei.
@nashu: nu glumesc neapărat cu alveolele, ziceam așa ochiometric — parcă nu-i la fel. Cât despre circulatul autobuzelor pe linia de tramvai, în continuare mi se pare o idee bună, numai că trebuie pusă în practică decent, adică nu “să nu încapă între refugii”.