Vecinii şi parcarea

20 mai, 2011
întâmplări, parcări | Comentarii?

Pe strada mea se asfaltează. Veşti excelente de altfel, pentru că în mod normal strada mea e o groapă. În stil românesc, totul a început ieri dimineaţă la 8 fix cu schimbatul bordurilor — doar trei zile, după cum m-au asigurat muncitorii.

Dacă se schimbă bordurile înseamnă că locurile de parcare de la primărie alocate blocului nostru nu mai sunt disponibile. Practic în momentul ăsta în parcare tronează un munte de asfalt înalt cât mine şi oarecum scary, că nu-mi dau seamă de unde a ieşit. Şi mai practic, nu mai avem locuri de parcare.

Ieri dimineaţă la 8 când au venit muncitorii, am ieşit cu mic cu mare să mutăm maşinile. Fiecare a lăsat-o pe unde s-a putut, ba blocând un garaj, ba sub un balcon, ba pe strada de alături, cu câteva excepţii:

– vecinul 1, să-i spunem racer in disguise pentru că are o maşină şmecheră deşi e familist, care era deja plecat.

– vecinul 2, să-l numim from another life, pentru că ne cunoşteam înainte să mă mut eu aici, care n-are loc de la primărie şi parchează sub balconul meu.

– vecinul 3, să-i spunem the most obvious person, pentru că ştim cum îl cheamă şi câţi ani are numai din numărul de la maşină; el n-a fost de găsit.

– vecinul 4, the nenea, care a plecat mai târziu.

Am mutat deci maşinile pe partea cealaltă a străzii, mi-am ales un loc minunat, pe care l-am găsit iar gol când m-am întors aseară târziu. Mă şi gândeam că oamenii au fost de treabă şi na, respectăm o convenţie nescrisă zilele astea şi rămâne aşa.

Azi în schimb, revenind din oraş ultima, ca de obicei am constat că muntele de borduri dezmembrate s-a dublat şi că vecinii mei au parcat după cum urmează:

– vecinul 1 pe locul vecinului 2.

– vecinul 2 nu pare să fi avut vreo problemă cu asta, deşi mie obişnuia să-mi ridice ştergătoarele în momente asemănătoare; a parcat unde îmi lăsasem eu maşina ieri.

– vecinul 3 după colţ; băiat decent.

– vecinul 4 atât de sub balconul meu încât în momentul ăsta şed peste maşina lui.

Ceilalţi au ocupat exact aceleaşi locuri ca ieri.

Ce e greşit în povestea asta? Bineînţeles că maşina mea, care a rămas pe dinafară. Cum uneori nu mă lasă norocul la nevoie însă, am mai găsit un loc prin apropiere, desigur într-o baltă, dar la 11 noaptea nu mai ai pretenţii din astea. Că fix azi m-am încălţat în balerini de pânză a fost o coincidenţă. Dar măcar am avut unde să parchez.

În schimb mă întreb:

– vecinul 1 n-ar fi trebuit să caute alte soluţii, având în vedere că toată lumea respectă locul de parcare al vecinului 2 în condiţii normale?

– vecinul 2 n-ar fi trebuit să ia atitudine faţă de vecinul 1 aşa cum făcea cu mine?

– vecinul 4 n-ar fi trebuit să ocupe orice alt loc în afară de sub-balconul meu?

Răspunsul social acceptat e că nu. It’s a rat race, iar probleme apar numai atunci când tu ajungi ultimul acasă. Atunci când tu nu respecţi convenţiile mai mult sau mai puţin scrise, când ocupi locurile altora deşi ai garaj şi când laşi apoi bileţele anonime în parbriz, totul e mai mult decât ok. Hai cu bordurile alea odată.

Reacții

Lasă un comentariu




  • Ars poetica

    În 2007 căutam un loc de dat cu capul pentru că traficul de Bucureşti devenise insuportabil. Între timp lucrurile s-au schimbat - în bine! - iar azi dintrafic.net a devenit un loc de discuţii despre întâmplările ieşite din comun în trafic, despre psihologia şoferului şi despre cum să facem oraşul mai frumos.