All posts by pif

Lecția de condus #1

Dacă vrei să fii șofer în București, o treabă e esențială: cojones nu se măsoară în cât de repede poți să mergi cu mașina. Asta chiar dacă (sau mai ales) mașina ta moare turată în timp ce eu abia ating accelerația.

Nu. Ca să conduci în București trebuie să știi următoarele lucruri:

– Pe care bandă să te încadrezi la semafor. Adică să știi unde există semafor special pentru stânga, unde e liber la dreapta și în principiu cam de pe care bandă ai șanse să pleci mai repede.
– Unde se poate merge pe prima bandă fără să dai peste o mașină parcată la 20 m.
– Când urmează o stație de autobuz ca să-l depășești din timp.
– Unde e interzis la stânga sau la dreapta ca să fii sigur că nu stai după diverși când se pune verde. Discutabil, pentru că diverși au tendința să facă stânga chiar dacă e interzis.
– Că uneori mersul între benzi are sens. Mai ales pentru că mersul încet pe banda din dreapta n-o să te ajute să faci la stânga.

Lista e bineînțeles deschisă (comentarii?), dar ca idee, dacă ai un Matiz verde cu număr de Ialomița și îi dai tare în linie dreaptă, nu mă lași să depășesc sau să mă bag în fața ta, asta nu-ți garantează că vei ajunge înaintea mea la destinație. 😀

Fun stuff

Pe situl DGPMB e o sectiune draguta cu harta rutiera a Bucurestiului. Foarte misto initiativa, dar degeaba. Nu de alta, dar cine merge in fiecare zi cu masina prin oras stie deja unde se lucreaza si unde e închisă circulatia. In schimb care semafoare nu merg si unde e traficul ingreunat (cred ca “blocat”ar fi sunat prea tendentios) e mai greu de intuit. Sau poate ca in Bucuresti nu e niciun semafor defect si se circula ca in branza.

Aham.

harta rutiera

Si mai misto e ca politia capitalei are Twitter, Facebook si Messenger. Linkurile sunt inutile, ca oricum apar mari pe prima pagina. Aici nu sunt ironica, chiar mi se pare misto. Poate ne imprietenim si ajungem sa facem fapte bune impreuna. 😀

Până când începe să te enerveze

O fi foarte cute și glam să-ți dai cu părerea și să le faci poze unora și altora, să râzi de ei, să te lauzi cu scurtături care de care mai utile și să dai sfaturi din trafic. Este, că altfel n-am mai avea site. Problema cea mare e ce se întâmplă când lucrurile devin atât de perverse încât îți vine să țipi, oricât de fan Trafic de București ai fi.

Din cauza deșteptei ăleia cu Ibiza cu floricele care a blocat o intersecție întreagă și apoi se uita ca proasta la toți ăia care treceau milimetric pe lângă ea. Din cauza totntului care a oprit înainte să se facă galben. A polițistului care te-a oprit pe tine și nu pe ăla din față. A sutelor de cefe groase care nu numai că habar n-au de regului de circulație, dar nici de bun simț nu vor să audă. A ălora care se urcă în mașină numai când plouă și belesc ochii la trafic ca la televizor. A pietonilor care îți sar în față în mijlocul bulevardului (iar asta e o experiență de acum 20 de minute care m-a marcat profund) și nu-și dau seama de ce te albești brusc la față. Și a tuturor celorlalți care fac estimările temporale inutile.

Venea nenea să încaseze întreținerea între 6 și 7. În mod normal aș fi ajuns chiar mai devreme, dar cu toate scurtăturile, înjurăturile, lasă-mă nene și pe mine, plus ăștia de mai sus, am scos un amărât de 6:25. Nu știu unde-i nenea, o fi trecut deja. Și-o fi luat listuța și-o fi plecat pe jos fără ca eu să apuc să-i las bani.

Concluzia e că nu mai e nimic ca acum o lună. Iar teleportatul până la poștă în celălalt capăt al orașului înainte de ora 20, mersul la facultate, un banal ajuns acasă sau până în centru durează mult mai mult. Iar enervarea nu ajută, bineînțeles, la nimic.

De (ne)imaginat

18:30. Adică ora la care se blochează traficul mai peste tot prin oraș. (Asta-i axiomă, esențialul e să ajungi cât mai aproape de destinație înainte de 18:30.) Reușisem să ajung până în intersecția de la Unirii, venind dinspre Palatul Paralamentului. Coloana de mașini s-a oprit evident la stop, eu am aruncat o privire rapidă după spălătorii de parbrize probabil deja ascunși prin canale — e mult prea frig chiar și pentru mine — și-am ridicat volumul muzicii.


Eu în mașină cânt. Cânt și când nu sunt singură și când mi se spune să tac. De fapt, în mașină am cele mai mari șanse să nu mă audă nimeni, așa că de ce nu. La stop e într-adevăr o problemă, dar obișnuiesc să-mi asum obiceiurile de traficantă. Deodată apare el. Nu ăla de la Village People, ci ăla de-al nostru de la poliția comunitară. Echipat exemplar. Avea și carnețel de amenzi și părea să fi încheiat satisfăcut un proces verbal. Bineînețeles că m-a văzut și-a ridicat o sprânceană. Eu i-am dat înainte, cum ziceam, mi-o asum. Plus că atâta vreme cât nu mă jucam cu niciunul din dispozitivele electronice din dotare, mai ales că oricum stăteam la stop, n-avea ce să zică.

Jur că am avut senzația că începe să dea din fund. Ok, am eu fantezii cu polițiști, dar băiatul ăsta era magnific. S-au aprins și luminile pe bulevard ca niște reflectoare, mașinile se mișcau, eu cântam, el era polițist. It’s fun to stay at the uaaaiemsiiieeei... Lipsă de somn, cu siguranță. M-am trezit în momentul în care s-a urcat într-o mașină civilă. N-am înțeles. N-am înețeles dacă am luat-o razna, dacă îmi imaginez aiureli sau dacă e de la trafic. Io așa zic. Că altfel m-aș urca în metrou. Nu că-i mai bine să vezi polițiști dansând pe stradă de cât să inspiri arome naturale prin mijloacele de transport în comun? Este?

Asfalt!

Încă nu prin tot Bucureștiul, dar pe culoarul Rucăr-Bran da! Estimez că s-a scurtat drumul până la Brașov cu jumătate de oră. Iar nivelul de adrenalină al șoferilor a crescut cu mult. Nu știu voi, dar eu până dă zăpada m-aș duce în fiecare weekend să mai omor de nervi pe cineva pe serpentine. Mwhahaha. 😀

Roadshow Renault

Dacă încă n-ați avut drum prin zonă, aflați că Piața Constituției e iar blocată de un eveniment cu tentă rutieră. Se pare că Renault scoate la apă noul Fluence și ceva distracții pe deasupra.

Așa că sâmbătă și duminică iar ne delectăm cu ceva demonstrații de F1, cascadorii și alte minuni. Sunt curioasă ce iese pentru că n-o să fiu în oraș (se bagă cineva la un reportaj? :P), dar oricum în weekendul ăsta cred că iar n-avem cum trece prin zonă.

Apropo, intrarea libera. 😀

Spălătoria ta, spălătoria mea

Am o nouă spălătorie preferată. Nu că înainte am avut vreo spălătorie preferată, deși mă cam duceam la aceeași pentru că era în drum și ieftină și bună, da’ băieții ăștia m-au dat pe spate.

Maghernița se găsește în incinta Sema Parc, undeva departe de civilizație. Cel mai simplu e să întrebați la poartă ce și cum, ca să vă arate. Also, trebuie plătită “parcarea”, că nu se ridică bariera altfel, dar un leu pe oră merită.

Undeva în străfundurile complexului se găsește deci această minunată spălătorie cu un graffiti pe un perete. Sunt semne care te îndrumă și sunt niște băieți drăguți care te servesc imediat. De asemenea nu e aglomerat, pentru că cine naiba vine să-și spele mașina tocmai în Sema Parc.

Și-uite-așa am stat o oră să urmăresc cum 4 bărbați îmi lustruiesc fiecare colțișor de mașină în timp ce al cincilea mi-o lăuda. Bine, eu deja îmi știu placa, de când cu mașina nouă trebuie să povestesc TOT la fiecare oprire din asta, că toată lumea e curioasă, dar ideea e că băieții sunt foarte drăguți. Mi-au frecat inclusiv golurile de grătărelele alea prin care intră aerul. Da, am zis că mi-au frecat golurile, e o metaforă pentru minuțiozitate, să zicem. 🙂

Prețuri decentă, cafea-apă-suc, rapiditate, liniște, foarte bună calitate — cel puțin cu mine s-au purtat impecabil, dar then again, eram în fustă. Știm deja că femeile la volan în fustă sunt tratate altfel decât cele în pantaloni. De obicei se deschid porți închise, azi mi-au plătit inclusiv “parcarea” că n-aveam mărunt. Oameni.

Nu știu cui îi folosește totuși treaba asta, pentru că Semănătoarea e la mama naibii și nu prea văd sensul unei călătorii până acolo numai pentru o spălătură, dar dacă ai drum prin zonă, e mai mult decât decent.

Gânduri în drum spre serviciu

Ok, now I ride.
Să vedem cu facem azi să tăiem trei benzi.
Hai moșuleeeeee, nu ți-ai băut cafeaua!?
Iar e roșu. Iar e roșu. Semaforul ăsta e roșu în fiecare dimineață.
Yeah, motherfucker, who ruleeeees??
Coadă. La deal. Coadă. Da’ e devreme. Hai să ne dăm pe twitter să spunem că e aglomerat. Hai să le spunem și ăstora de la radio.
Groapă stânga. Groapă dreapta.
NU MAI DAU ĂȘTIA ODATĂ DRUMUL LA POD?
Parcare. Mda, sunt ciudata aia care ajunge prima la serviciu…