All posts by pif

re-înmatriculare

Cu regret vă informez că înamtricularea unei mașini nu durează atât de mult pe cât se plânge toată lumea. De fapt, mai mult durează drumul de la RAR din Voluntari până în Pipera la înamtriculări decât procedura în sine.

Parcă n-aș sta să recreez lista cu acte necesare, că e cam diferită în funcție de situație. Oricum, ideea e că e foarte simplu. Te programezi la RAR într-o dimineață și în juma de oră ai scăpat. Înainte de asta vei fi trecut pe la CEC să plătești două taxe și pe la finanțe să iei autovehiculul pe rolul personal de impozite (sau cum mama lui îi zice). Apoi încerci să ajungi din Voluntari în Pipera. Pe centură de lucrează și se circulă oricum ca la porci, în oraș e deja oră de vârf. Deci noroc!

E timp să îți revezi dosarul cu acte și să te gândești cam de ce copii ai mai avea nevoie. În Pipera au făcut pui băieții deștepți de la Udriște, deci nu-i problemă. Îți aranjază ei dosarul pentru 10 RON. 🙂

Iar la ghișeu… numerele noi vin în 2 ore și alea la rând, și alea preferențiale, oamenii sunt zâmbitori și binevoitori, mai ales când te anunță că tocmai se dau numerele cu WCx, deci ar fi bine să îți iei preferențial. Dacă ai ce, că numere drăguțe nu mai avem demult.

2 roți demitizate

Știm că pe două roți e mai rapid să străbați Bucureștiul dintr-un capăt în altul la oră de vârf. Pentru că te strecori, ești primul la stop și alte motive la fel de evidente.
Ei bine, până atunci eu sunt fan găsit ruta cea mai scurtă cu mașina. Scurtături și intersecții traversate intuitiv, schimbări bruște de direcție în funcție de trafic etc.
Uneori tot mă uit ofticată la băieții (și fetele) cu cască, alteori îmi iese.

De exemplu, azi dimineață mă întrebam dacă e cazul s-o iau prin pasajul Unirii până la Universitate sau pe deasupra. Am ales a doua variantă, măcar vedeam intersecția, iar pasajul putea să fie oricând blocat. Chiar la intrarea în pasaj îmi taie calea un băiat din cei de care ziceam mai sus și se bagă în subteran. Să vezi chestie, cu tot cu stat la un stop am ajuns în același moment la ieșirea din pasaj. În condițiile în care el nici nu trebuie să încetinească, în principiu se merge printre cele două benzi că loc e destul.

Trăiască!

2 chestii drăguțe

Un șofer de autobuz mi-a făcut semn din avarii că l-am lăsat să iasă din alveolă. E obligația mea legală, mă întreb cam cât de des se întâmplă de fapt.

Pe o stradă strâmtată de mașini parcate pe ambele părți, am dat nas în nas cu un taxi. Flashuri eu, flashuri el, în același timp. Pornit eu, pornit el, în același timp. Oprit eu, oprit el, în același timp. Într-un final așteptat eu, în timp ce râdeam amândoi cu gura până la urechi. :))

radar!

Înainte să mă apuc să povestesc despre niște piste noi de biciclete și blonde cu limuzine, un public service announcement:

Toată luna iulie avem un radar nocturn pe Nicolae Grigorescu. Mai exact, pe sensul dinspre policlinica Titan spre piața Nicolae Grigorescu, înaintea ultimului semafor (cel cu semnal separat pentru stânga, înainte de Petrom).

Cum știu asta? Mi-am luat-o, of course, iar băeții au fost destul de drăguți încât să nu-mi dea și puncte și să mă anunțe că o să fie acolo în fiecare noapte. Clean.

autocar grup

Când mi-am bușit mașina mi-a recomandat asiguratorul să nu mă duc la dealer pentru că sunt foarte aglomerați, marcă a succesului aș zice. M-a trimis la un service din Pipera, Autocar Grup pe numele lui, unde totul se rezolvă “repede și bine” și unde vor avea grijă de mașină, pentru că oricum “nu lucrează decât cu mașini din clase superioare”.

Ok, am fost, deși e departe și Pipera e o mizerie din punct de vedere al traficului și al planului de urbanism (?). E relativ ușor de găsit, dacă “prima stradă la drepta după singura biserică din Pipera” îți spune ceva. Service-ul arată ca un sediu de bancă, băieții sunt amabili față în față și atunci când răspund la telefon. Păcat că promisiunea cu “vă căutăm noi în maxim două săptămâni” s-a transformat în trei săptămâni de plimbat cu o mașină stricată, de mai aveam vreo două zile până expira termenul impus de constatare.

Oricum, după experiența asta, nu mă așteptam chiar să repare totul în săptămâna pe care mi-au oferit-o orientativ. Cu vacanța de 1 mai inclusă, deci câteva zile practic, pentru schimbat cam toată partea din față a mașinii. Thumbs up! Thumbs up și pentru telefonul care m-a trezit din somn joi dimineață să-mi spună că e gata și pot să vin s-o iau acum. Pentru faptul că au făcut-o lună și că mi-au agățat odorizante brănduite pe oglindă (pe care le-am dat jos în secunda 2, nu suport chestiile agățate pe oglindă). Că noul suport de număr e și el brănduit, că mi-au adus-o la intrarea pe stradă ca să mă minunez din secunda 1, că nu mi-au luat bani pentru o problemă destul de gravă pe care i-am rugat să o rezolve suplimentar (pentru că nu și-au dat seama că au rezolvat-o, but oh well :)).

Pe cartea de vizită e dat www.autocargrup.ro ca site, dar nu funcționează. În orice caz, greu n-ar trebui să fie de descoperit.

În final, am reușit să schimb și anvelopele, de data asta cu ajutorul depozitului de anvelope. Din păcate, sau din fericire, toată treaba a durat fix 20 de minute într-o sâmbătă dimineață, așa că prea multe comentarii n-am de făcut, deocamdată.

Ca notă de subsol, încă mă enervez când văd diferențe de comportament ale “specialiștilor” în fața unei femei. Când vrei să știi ce fel de anvelope am, așteaptă-te să pot să-ți răspund eu, nu-mi cere talonul, iar când te rog să-mi povestești care e problema cu mașina, așteaptă-te să știu ce-s alea bujii. Măcar atât.

spotted: încă un bou

Dimitrov. Breteaua de făcut la dreapta dinspre Iancului spre șoseaua Ritmului. Domnul își spală Alfa roșie în mijlocul drumului, după cum lesne se observă în poză. Prin stânga poate trece ușor o mașină, dar nu și o utilitară de ridicat gunoiul. Scandalul care a urmat n-am mai avut tupeu să-l pozez. 🙂
Numărul e vizibil, în caz că vrea cineva vreodată să-și descarce nervii și nu știe pe cine să aleagă drept țintă.

Later edit: acum văd că sub mașină asfaltul e uscat. Înseamnă oare că Alfa roșie chiar a stat parcată acolo cât a durat ploaia!?

reguli strâmbe

Habemus mare mare problemă. Pe bulevardul Cantemir, ăla de i-au făcut parcări acu’ vreo 7-8 luni, ăla care a rămas cu stâlpii de electricitate în mijlocul locurilor de parcare, ăla care are nevoie cam de dublul locurilor astfel create, dar care strălucește de gazon la rolă întins printre mașini, s-au pus semne de oprire interzisă.

Asta n-ar fi chiar mare mare problemă, deși personal ar trebui să fentez un stâlp din ăla cam zilnic, dacă la 2 ore după ce s-au instalat semnele n-ar fi venit loganul alb cu cele două veste verzi din dotare să împartă amenzi. Adicătelea, stau băieții și așteaptă să apară șoferul și pac amenda.

Recunosc că în mod normal e o bandă blocată și nu se face, da’ mă jur că alte locuri nu găsești. Și cum orele la care îmi fac eu apariția în mod curent nu sunt din cele mai fericite, îmi prevăd un viitor foarte sumbru. 🙁

hai cu pâra

Ieri pe la ora 11:30, un Logan alb stătea parcat în intersecția de la Biserica Armenească. O roată pe trotuar în dreptul trecerii de pietoni, cu fundul blocând prima bandă de pe Carol și cu restul vehiculului blocând prima bandă de pe direcția perpendiculară. În el, un el și-o ea îmbrăcați de vacanță, stând la o discuție perfect amicală, fără nicio grijă pe lumea asta, nici sutele de claxoane, nici privirile mele pline de reproș.
Cum zilele astea am mai mulți ochi pentru ce se întâmpla în jur, îi dau cu pâra: B-55-YLR