Tag Archives: ambuteiaj

Film despre traficul de București – Apocalipsa după șoferi

This is good shit. Documentar realizat de Alexandru Solomon, scos în 2008. Deci filmat în vremurile “bune”.

– Partea 1: pe la minutul 5-6 apare actuala clădire a primăriei București în construcție.
– Partea 2: minutul 2 sau pe-acolo – Ăștia din provincie care vin la ghici în București
– Partea 3: Cars and cigarettes
– Partea 4: Numai în București am văzut atâția oameni nervoși
– Partea 5: Anii ’96-’97’-’98 are back, când vine vorba de ridicări cel puțin…

Vă dau linkul la partea 1 pe youtube, sunt 6 în total, sub 10 minute. E de văzut neapărat!

Aiurea (tot despre Pasajul Basarab)

Trei zile mai încolo splaiul e tot blocat, iar ieșirea înspre Vasile Milea e fix ca naiba. Nu de alta, dar se lucrează și din când în când mai întoarce un buldozer, mai descarcă o basculantă pietriș, mai trece o cisternă. De-aia se formează cozi și în sus pe V. Milea și pe străduțele pe care se iese de pe splai în dreptul primăriei. Azi dimineață am trecut peste un metru din ăla de coroitorie cu care măsurau băieții ceva.

Și deci dacă pe-acolo nu se trece, pe partea cu Carrefourul nici atât, eu ce fac? Nu de alta, dar mi-a ajuns un an de ocolit pe la Leu în fiecare dimineață cu soare, ploaie sau zăpadă. Rușine, băi.

Când e aglomerat în trafic…

  • Citesc cât n-am citit toată vara — la semafor, în coloană, când ajung mai devreme (că doar n-o să risc să ajung prea târziu).
  • Ajung mai devreme de exemplu la serviciu — în jur de 8. Timp berechet pentru mic-dejun, cafea și câteva pagini de carte, de blog sau e-book.
  • Vorbesc la telefon cu maică-mea, că tot n-am timp niciodată.
  • Mă mir în stânga și în dreapta, la mașini și mai ales la detalii de clădiri pe lângă care trecem în mare viteză altfel.
  • Mă dau pe twitter.
  • Odihnesc mintea destul cât să nu mai fie nevoie de siestă.

Voi?

PS Scuzați truismul din titlu. 😛

Dintr-o prostie de intersecție

Am făcut azi o oră de la serviciu până acasă, deși calculasem că n-are cum să dureze mai mult de 25 de minute. E adevărat că ploua, dar ora de vârf trecuse. Și drumul era într-adevăr aproape gol, cu excepția tâmpiților de ocazie și a autobuzelor (dintr-un motiv sau altul în orașul ăsta sunt din ce în ce mai multe).

În schimb într-o amărâtă de intersecție dubioasă, aia din colțul cășii boborului de unde pornește strada Hașdeu, era mare coadă. Într-un singur sens, adică erau multe mașini care voiau să meargă în sus spre Marriott. În rest pustiu și în jos spre pod, și înspre bd. Libertății. Numai că pentru că pentru bucureșteanul ieșit în trafic și ploaie la ceas de seară așteptarea e o chestie imposibilă, intersecția era blocată cu totul. Ceea ce genera o coadă imensă și pe sensul care coboară dealul și pe cel care vine dinspre splai. Unde am și stat. Complet aiurea, pentru că dacă mașinile s-ar fi mișcat conform semafoarelor, n-ar fi fost nicio problemă.

Băi nene, e aiurea să nu fie o vestă galbenă la locul și momentul potrivit. Uneori sunt și ei depășiți de situație, dar parcă fără și cele mai banale situații de trafic devin misiuni imposibile pentru noi ăștia. Pfff.

Fun stuff

Pe situl DGPMB e o sectiune draguta cu harta rutiera a Bucurestiului. Foarte misto initiativa, dar degeaba. Nu de alta, dar cine merge in fiecare zi cu masina prin oras stie deja unde se lucreaza si unde e închisă circulatia. In schimb care semafoare nu merg si unde e traficul ingreunat (cred ca “blocat”ar fi sunat prea tendentios) e mai greu de intuit. Sau poate ca in Bucuresti nu e niciun semafor defect si se circula ca in branza.

Aham.

harta rutiera

Si mai misto e ca politia capitalei are Twitter, Facebook si Messenger. Linkurile sunt inutile, ca oricum apar mari pe prima pagina. Aici nu sunt ironica, chiar mi se pare misto. Poate ne imprietenim si ajungem sa facem fapte bune impreuna. 😀

De (ne)imaginat

18:30. Adică ora la care se blochează traficul mai peste tot prin oraș. (Asta-i axiomă, esențialul e să ajungi cât mai aproape de destinație înainte de 18:30.) Reușisem să ajung până în intersecția de la Unirii, venind dinspre Palatul Paralamentului. Coloana de mașini s-a oprit evident la stop, eu am aruncat o privire rapidă după spălătorii de parbrize probabil deja ascunși prin canale — e mult prea frig chiar și pentru mine — și-am ridicat volumul muzicii.


Eu în mașină cânt. Cânt și când nu sunt singură și când mi se spune să tac. De fapt, în mașină am cele mai mari șanse să nu mă audă nimeni, așa că de ce nu. La stop e într-adevăr o problemă, dar obișnuiesc să-mi asum obiceiurile de traficantă. Deodată apare el. Nu ăla de la Village People, ci ăla de-al nostru de la poliția comunitară. Echipat exemplar. Avea și carnețel de amenzi și părea să fi încheiat satisfăcut un proces verbal. Bineînețeles că m-a văzut și-a ridicat o sprânceană. Eu i-am dat înainte, cum ziceam, mi-o asum. Plus că atâta vreme cât nu mă jucam cu niciunul din dispozitivele electronice din dotare, mai ales că oricum stăteam la stop, n-avea ce să zică.

Jur că am avut senzația că începe să dea din fund. Ok, am eu fantezii cu polițiști, dar băiatul ăsta era magnific. S-au aprins și luminile pe bulevard ca niște reflectoare, mașinile se mișcau, eu cântam, el era polițist. It’s fun to stay at the uaaaiemsiiieeei... Lipsă de somn, cu siguranță. M-am trezit în momentul în care s-a urcat într-o mașină civilă. N-am înțeles. N-am înețeles dacă am luat-o razna, dacă îmi imaginez aiureli sau dacă e de la trafic. Io așa zic. Că altfel m-aș urca în metrou. Nu că-i mai bine să vezi polițiști dansând pe stradă de cât să inspiri arome naturale prin mijloacele de transport în comun? Este?

orașul cu o singură ieșire

Și o singură intrare. Și o singură posibilitate de a-l travera, s-ar putea numi chiar orașul cu o singură stradă, că restul sunt alei. Unde? În București. Sau lângă, că încă n-am reușit să înțelegem dacă oamenii ăia stau la țară sau la oraș. Vorbesc bineînțeles despre Pipera-city.

Joi seara trebuia să ajung de la Semănătoarea până pe o stradă din spate de la Antene. Adică Antenele 1,2 și 3, sediul Intact. Rezervasem vreo juma de oră că m-am gândit că o să fie trafic, da’ n-a fost. 15 minute am făcut via Podul Grant și Piața Presei. Până la intersecția dinante de Antene, aia cu podul peste lac. Unde trebuia să mergem la stânga. Ceea ce nu s-a putut, că era interzis — în naivitatea mea aveam impresia că la ultima intersecție din oraș, după ce mergi doi kilometri fără opțiuni la capitolul direcție, ți se oferă ceva posibilități. Apoi am presupus că dacă e interzis acolo e logic să fie liber la următoarea intersecție, cu bulevardul Aerogării. Nimic mai greșit!! Dacă ai trecut de Piața Presei, nu prea mai ai opțiuni decât să ajungi până la aeroport. 🙁

Eu mă gândesc întotdeauna că dacă o manevră în trafic e logică, trebuie să fie și legală. Adică dacă nu e niciun motiv practic pentru care ar putea fi interzisă, ar trebui să fie acceptată. Ei bine nu. După ce treci de aeroport ai două posibilități, ori te întorci pe sub pod (ceea ce mi s-a părut imposibil, având în vedere că șirul de mașini începea în parcare la Ikea) ori mergi spre Pipera-city și nu mai ieși în veci de-acolo.

Și totuși exact asta am făcut, sperând că există o altă ieșire din Pipera înafară de aia de la barieră. Foarte greșit!! Am stat cam o oră jumate în trafic pentru că se lucrează pe Erou Iancu Nicolae. Cu alte cuvinte, una din cele două străzi care merge spre Pipera e blocată, iar cealaltă e nonstop aglomerată.

Nu înțeleg cum poți să ai un cartier fără străzi. Alea din Pipera nu sunt străzi. Sunt niște alei, niște ganguri între vile de trei etaje pe care o mașină mai lată nici nu încape! În Pipera nu sunt străzi, e fix o stradă, care începe la mall în Băneasa și se termină în Colentina. De ce e blocată șoseaua Pipera de un an? Cine și ce și unde construiește atât încât să blocheze o șosea care e calea principală de acces către un anumit punct (șoseaua Pipera, get it?). De ce nu se trage o bandă de asfalt din Pipera până la Herăstrău, prin câmp că tot e gol pe-acolo.

Apreciez faptul că se construiește la pasajul Băneasa, cu toate reținerile legate de data finalizării. Poate poate într-o zi s-o putea face și stânga unde e normal să se poată. Îmi place cum s-au mișcat cu pasarelele de la intrarea pe DN1 (gata într-un an dacă îmi aduc bine aminte) și-mi mai place că în ultima vreme parcă se circulă cât de cât. Dar ce faceți oameni buni cu orașul cu o singură stradă?

ambuteiaje altfel

O experiență interesantă (NOT!) și ieșită din comun e un ambuteiaj într-o zi însorită de duminică. Iar dacă spun că nici nu e vorba de DN1 la intrarea în București, pun pariu că am captat încă vreo doi ochi atenți. 🙂

Prin Pasajul Lujerului și prin Militari n-am ce căuta în mod normal. Se mai întâmplă să ajung dacă trebuie s-o tai din Drumul Taberei spre Herăstrău sau spre centru, dar numai la ore indecente sau în zile indecente (zile indecente = zilele alea când mintea nu-ți mai funcționează pe modul scurtături, când Cantemir-pasaj-Magheru-Piața Victoriei pe banda a doua e cea mai normală rută posibilă — și pe bună dreptate: oricum nu prea ai pe cine să ocolești).

Cum ziceam, azi am luat-o prin infamul pasaj și am rămas la mijloc. Stând. Cu un radio care deja își pierdea semnalul, tramvaie (ahem, metroul ușor) trecând voios pe lângă mine și mai încolo cu întrebarea îndreptățită pe buze: va reuși băiatul cu rabla din față să plece cu frâna de mână sau trebuie să mă opresc și mai în spate!?

Și-am tot “stat” până hăt în Crângași, aparent fără motiv. La un moment dat mi-am scos omniprezenta dar puțin folosita hartă și am început să caut o cale de scăpare. Unde naiba să scapi când ai ajuns pe un pod!? Ce pod? Podul Ciurel, de care auzisem săptămâna trecută că va genera blocaje pentru că se lucrează. Păcat că n-am reușit să fac legături până n-am văzut numele mare pe hartă. Cum spuneam, nu prea am treabă cu zona aia.

Întrebări: de ce se blochează circulația pe kilometri întregi dacă se lucrează pe o arteră adiacentă? (Aparent doar Splaiul era închis, n-aș zice că în mod normal sunt atâtea mașini care vor pe-acolo și în mod excepțional și-au schimbat ruta.) De ce nu se deblochează la prima intersecție care oferă variante ocolitoare, ci mult mai încolo? De ce arterele astea frumoase cu două benzi punct, fără mașini parcate pe margine, cu ditai linia de tramvai separată mi se par groaznic de claustrofobice?

Pe de altă parte, thank God it was a sunny day. Având în vedere că pe acolo n-am trecut niciodată altcumva decât în viteză, abia acum am ajuns să observ cum arată zona (sa zicem, față de acum 10 ani când mai aveam treabă cu tramvaiul 41). Și arată într-adevăr bine. Trotuare aranjate, oameni care se plimbă, parc, câteva clădiri noi, asfalt ok. Priveliște impresionantă de sus, din capul podului Ciurel asupra blocurilor din cartierul Crângași. Per total, ar fi meritat o poză. 🙂