Cum faci să pleci cu mașina pe ninsoare, când abia se face ziuă, fără să dai jos zăpada de pe faruri?
Cum faci să ai un Cayenne și să nu-ți pese că ninge, și totuși să conduci cu luneta acoperită de zăpadă?
Bonus: De ce simte mai toată lumea nevoia să se laude că a plecat de-acasă înainte să se încălzească mașina, că nu vedeau nimic prin parbriz, că alunecă pe polei și alte din astea?
Deoarece la noi, odata cu cresterea temperaturii pana in zona numerelor cu doua cifre si plus, a inceput Marea Flescaiala (Oprescule, poti deja sa nu te mai pregatesti sa intervii si sa ii transmiti salutarile mele mamei tale), cred ca e vremea sa reincalzim ciorba cu frigul. Pentru indeplinirea acestui obiectiv am apelat la materie prima din import. A se citi “Ela din CA” care si-a manifestat interesul in directia asta si pe care, vorba Ipoteticului, am luat-o la vrajeala pe mail. Totul a fost in interesul stiintei, evident.
Ce zice ea?
La noi in nord cand ninge e adevarat ca utilajele nu ies in timpul ninsorii ci asteapta sa se opreasca ninsoarea; dupa aceea ies pe starzi le aduna la mijlocul strazii si cateodata ii prinde dimineata pe la 7-8 de o strang de pe mijlocul drumului. Exceptie face autostrada Alaska Highway unde se da pe margini zapada si ramane asa pe marginea drumului.
Se conduce f. degajat, fara a ramane blocat din cauza zapezii. Ce m-a impresionat la oamenii din nord a fost ca daca opresti iarna pe marginea drumului cu avariile ceilalti participanti la trafic opresc sa te intrebe daca esti ok, ai nevoie de ceva, adica nu trec ignorandu-te. Dupa ce se strange zapada de pe strazi aici se arunca pe jos pietris, ca temperaturiile fiind f. joase nu ar avea efect alte solutii si intersectiile ar fi periculoase altfel. E adevarat ca dupa topirea zapezii sunt f. multe pietre pe sosea, de multe ori pe autostrada mai o si iei in parbriz cu pietrele, dar nu pot fi perfecti.
In Canada fiecare provincie, oras, gestioneaza diferit curatirea strazilor iarna.
Ah, da, era sa uit pozele de mi le-a trimis, enjoy:
Mă amuzam aseară târziu când mă întorceam de la metrou că au ieșit oamenii să-și scoată mașinile de sub zăpadă. Nu mai ningea dar era un cancer incredibil, mie îmi înghețaseră și dinții în gură, pe lângă toate celelalte părți ale corpului acoperite de bocanci, mânuși, căciulă, fular și haine groase. Brrr.
Să ieși de bună voie în zăpadă și să pui și mâna pe ea mi se părea de domeniul fantasticului. Dar știam că asta mă paște și pe mine azi, și din fericire am prins vreo două ore cu soare la prânz, chiar blând, la chilele de zăpadă pe care le-am cărat.
M-am trezit de dimineață și mă uitam pe geam cu cafeaua în față, la vecinii care ies pe rând să-și scoată mașinile de sub nămeți. Într-un final mi-am făcut și eu curaj, alături de alte două doamne. 😀
După care a început circul. Partea cu datul zăpezii jos de pe mașină n-a fost tocmai grea, deși nu știu cum naiba, dar tocmai în punctele esențiale era gheață. În schimb evacuarea muntelui de zăpadă care bloca mașinile a fost muncă de muncitor la sapă. Trei femei, o lopată bună, o lopată din aia de jucărie de ținut în mașină și un făraș. Bine că la noi pe alee nu trece plugul, așa că n-am avut de furcă decât cu zăpada adusă de viscol.
O oră mai târziu ne-am făcut curaj și am plecat la plimbare. Nissan-ul Primera a fost primul curajos și n-a avut nicio problemă, deși la un moment dat era să alunece urât. Pentru Astra mea a trebuit să facem potecă și am mai și împins-o la ieșirea de pe alee. Are garda joasă și s-a înfipt în primul obstacol. Dar în afară de asta s-a comportat bine, n-a alunecat, nu s-a învârtit și nu s-a războit cu nimeni. Iar cu Golful a mers extrem de repede și bine. Bune mașini, VW astea, cum zicea vecina, păcat că șoferița nu e foarte curajoasă.
Și cu parcarea liberă, sportul de sâmbătă făcut și orgoliul gâdilat ne-am retras în casă la un vin fiert. Că dacă tot nu ies cu mașina, de ce n-aș bea niște alcool?
Și nu, nu ies cu mașina pentru că n-am unde s-o parchez, pentru că sunt nebuni pe străzi și pentru că aș avea probleme pe orice stradă nedezăpezită. Garda aia joasă e mega-afacere din punct de vedere al stabilității la viteză, dar prin nămeți e cam degeaba. Poate mă enervez și-mi aduc Kalosul. O să se învârtă și o să facă ca toate alea, dar măcar o să treacă prin zăpadă. 😀 Iar despre cum e traficul cu transportul în comun, într-un episod viitor.
Și prin urmare se trezește pe la 11, se dă pe twitter și se roagă să nu fie zăpadă afară când s-o ridica să se uite pe geam. Apoi își face o cafea, dă două ture prin casă și se hotărăște să meargă la cumpărături de chestii pentru mașină — pentru că dintr-un motiv sau altul nici măcar o cârpă n-am în portbagaj.
Situația se schimbă însă dramatic între momentul în care iese pe ușă și momentul în care ajunge în parcarea de supermarket. Viteza medie de 15km/h nu e tocmai idealul, iar toți idioții care au plecat ne-echipați de-acasă sunt moartea, io măcar am cauciucuri decente, ca să fim înțeleși.
Descoperiri: o gagică e în stare să cumpere anvelope de iarnă dintr-un hipermarket. Nu oricum, trei de-un fel și al patrulea altfel. Benzinăriile sunt full, pentru că probabil juma de oraș s-a trezit că îngheață lichidul de parbriz în mașină. Stocul de măturici s-a terminat. În oraș e mai aglomerat decât într-o zi cu ploaie, deși speram să rămână toate mașinile acasă.
No bun, mi-am luat ce-mi trebuia, am plecat și două ore mai târziu am ajuns și la palat, unde am parcat mașina și nu mai intenționez s-o mișc până nu se face cât de cât frumos. Mai cald măcar, pentru că poleiul e prea evil pentru gustul meu. Și de fapt, nu pentru mine personal, cât pentru că imbecilii de pe stărzi care te pot lovi oricând. Da’ oricând. Pe la periferie pe unde e liber e cât de cât decent, în rest e un balamuc de care nu-mi era dor.
Pe mine scrie metrou și taxiuri, ceea ce ar fi bestial, dacă n-aș avea probleme cu fundul de lume în care se găsește blocul meu. Nu știu cum, dar la palat e deja noapte la ora asta, în două ore o să fie beznă și plin de câini pe străzi, iar mâine dimineață când o să trebuiască să mă mișc spre serviciu probabil că o să alunec pe prima treaptă. Dar o să vină și zile mai bune pentru bolidul de sub geam. 😛
Ieri a nins în București. Nu mult, dar destul încât să îngheț un pic cu gândul la derapaje, polei, troiene și geamuri aburite. Culmea e că plănuisem cu o zi înainte să ajung la un service să se uite cineva la cauciucuri să-mi dea liber pentru iarnă sau să-mi recomande să le schimb. Și să le umfle cum trebuie, pentru că dintr-un motiv saul altul încă n-am apucat să-mi procur o pompă portabilă. Și nici o lopată, lanțuri, cârpe și lichid de parbriz pentru temperaturi extreme.
Nu faceți ca mine, pentru că riscul de accidente în timpul iernii e evident mult mai mare decât atunci când asfaltul e uscat și temperaturile optime. Iar dacă ignorați pregătirile, măcar din punct de vedere birocratic să fiți pe fază!
Mă refer bineînțeles la asigurări, în principiu la cea obligatorie. Nu știu cum poți să mergi cu mașina fără RCA, dar înțeleg că se întâmplă. Când nu ții în mod special la mașină, când nu ți-o bagă pe gât vreo firmă de leasing sau când ai mușchi destul de umflați încât să sfidezi garcea de pe străzi.
Cu toate astea, RCA este obligatorie și e ilegal să te urci în mașină fără să ai polița la îndemână. E de asemenea periculos, nu numai pentru trafic — pentru că până la urmă o bucată de hârtie nu te salvează de intrat în pom sau de la distrus trei mașini parcate. Dar RCA îți salvează portofelul și poți pleca cu mintea limpede mai departe dacă ai alunecat pe polei sau dacă nu vrei să investești în anvelope de iarnă.
Așa că aruncați un ochi pe asigurareamașinilor.ro, unde se găsesc cam toate informațiile necesare, plus posibilitatea de a găsi polița potrivită pentru stilul tău de condus. Iar dacă vrei să știi exact care este legislația și cine te poate ajuta mai departe, tot site-ul de mai sus este locul potrivit. Lectură obligatorie înainte de următoarea ninsoare! 😛
Follow