Nu știu cum gândiți voi, dar pentru mine mașina din imagine e un motiv destul de bun ca să sun la Meridian de-acum încolo. 😛
Pentru că e genial să iei un Lancer, să-l colantezi în galben (presupun), să ai două evacuări și număr de înmatriculare cu 999 EVO și să-l faci taxi.
La bord: un tinerel la volan și o băbuță în dreapta.
Data viitoare știm cum facem: 9444 și cerem mașina 229. 😛
Zilele ar fi mult mai lungi. Să explic.
În lunea de Paște am plecat de-acasă spre sală la 8:45 și la 9:15 eram echipată și pe aparate. Într-o zi normală ar fi trebuit să plec de-acasă pe la 8:15, ceea ce nu fac niciodată, că e sinucidere curată. De asemenea, după o oră de alergat am mai făcut tot fix jumătate de oră până în bucătărie. Într-o zi normală s-ar fi făcut ora 12.
Ieri m-am plimbat o groază. Stăteam și mă minunam că nu numai că străzile sunt libere, dar și locurile de parcare sunt la fel de goale. Stăteam la stop și nu-mi venea să cred cât de largi sunt unele străzi de fapt. Și cât de mulți oameni au abandonat totuși barca, neașteptat.
(Sau pur și simplu uitasem cum e, înainte îmi plăcea să lucrez în zilele libere ca să pot să mă plimb într-o zi în care instituțiile sunt deschise.)
Ce-am mai făcut? Păi am remarcat o tonă de taximetriști poziționați strategic pe colțuri de intersecție. Intersecțiile astea fiind goale, păreau un ciorchine de bube galbene apărute de sub asfalt. Plus că deși mai toți șoferii de sărbători (care-s mai rău decât ăia de weekend) se mișcau prin oraș cu viteza melcului, taximetriștii de care vorbeam nu aveau nici o problemă să taie benzi, să schimbe direcția fără semnalizare, să-ți taie fața. Periculos.
Și în mod surprinzător, n-am văzut în viața mea atâtea mașini de Constanța în capitală. Asta-i un fel de pay back în avans pentru ce se va întâmpla weekendul următor?
(E 1 mai. Știu, e ciudat. Dar e deja 1 mai.)
Cât despre duminică — o oră cât am stat la masa de Paște am văzut trei reportaje despre trei accidente. Coincidență? Nu cred. Sărbătorile sunt aerisite în București, dar numai dacă ai grijă de două ori mai mult decât de obicei.
Ziceam într-un articol trecut că mă enervează când într-o stație de autobuz sunt oprite taxiuri sau mașini personale, RATB-ul n-are unde să oprească decât pe banda următoare și, coincidența coincidențelor, eu vreau să intru pe prima stradă la dreapta.
E halucinant câte reguli nu sunt respectate în cazul ăsta:
(1) oprirea interzisă în stațiile mijloacelor de transport în comun
(2) de cele mai multe ori, oprirea interzisă în intersecție
(3) dreapta de pe banda a doua (eu, că n-am ce să fac)
(4) neacordare de prioritate RATB când iese din stație (tot eu, că dacă stația lui e în mijlocul drumului, sorry, dar îmi bag picioarele)
(5) blocarea intersecției: da, că dacă n-am unde să mă duc, stau
(6) neacordare de prioritate din partea RATB, pentru că dacă nu iese din stație (și nu iese, că acolo stă taximetristul și molfăie șaorma), e doar un simplu participant la trafic 😀
(7) în sfârșit, regula aia simplă, mama lor, cărei ne place să îi spunem CÂT DE IDIOT SĂ FII?
Și cum e greu să te lupți cu morile de vânt, căutăm rezolvări oficiale.
Posibile soluții:
(1) Alveole, nene. Cu forța, cu riscul de a nu mai avea trotuar. Nu pentru că ar schimba în vreun fel situația (în esență cu sau fără aleveolă tot aia e), dar statistic vorbind parcă-s mai puțini nesimțiți care parchează în alveole decât pe prima bandă în stație.
(2) Amenzi și ridicări. Știu că e utopic, dar poate îmi explică cineva de ce în zonele rar aglomerate și cu destul spațiu pe carosabil se ridică mașini într-o veselie, în timp ce acolo unde trebuie primești maxim un claxon de la vreun polițist rătăcit?
(3) Schimbarea stațiilor RATB. Să explic. În multe orașe aglomerate de pe continentul ăsta, autobuzele merg pe linia de tramvai și preiau călători de pe refugiu. Avantajul? În principiu e mai liber pe mijlocul drumului, pietonii au unde aștepta și opririle RATB nu mai îngreunează traficul. Sigur că nu se poate implementa peste tot, dar un pilot pe Mihai Bravu m-ar face tare fericită.
Ce ziceți? Fezabil? Utopic? Sau mă enervez eu prea tare pentru că pățesc asta în fiecare zi în drum spre casă?
Listă de chestii care mă enervează maxim și care n-au soluție:
Și-acum în loc să stau să bat câmpii mai mult despre asta sau să fac filmulețe cu toți tâmpiții de mai sus, mai bine revenim la programul normal de critici constructive și eventuale soluții în trafic. 😛 Nu de alta, dar momentul Pwah, mi-a tăiat calea tâmpitul cu gipan mi se întâmplă de zece ori pe zi. Și ție la fel.
O fi fost o coincidență, dar de câteva zile tot văd polițiști care îi atenționează pe taximetriști șă-și miște mașinile de prin intersecții. Spun “atenționează” pentru că rezultatul e nul, din ce observ.
Puține lucruri mă enervează mai tare în traficul de București decât taxiurile staționate aiurea. Pe trecerea de pietoni, în intersecții, pe prima bandă sub semnul de oprire interzisă, în orice spațiu liber care ar trebui să rămână gol, așa, de design. Argh.
Mă gândesc de exemplu la cum stau taximetriștii în intersecția Mihai Bravu cu Maior Coravu. Acolo ar trebui să fie o trecere de pietoni și să se vadă frumos spațiul verde din mijlocul străzii, parc, primăvară, alea. În fine. Cert e că e tot timpul prin de taxiuri, iar dacă s-ar limita la spațiul respectiv încă n-ar fi mare problemă — numai că ei sunt peste tot, inclusiv trotuar, prima bandă a străzii și prima bandă a bulevardului unde coincidența face să fie și o stație de autobuz!
Acum vreo două zile însă, zona era pustie. Două mașini de la rutieră trase în mijlocul drumului, vorbind cu un taximetrist. În rest nimic. Apoi aseară se purtau niște discuții asemănătoare undeva pe la Ozana, iar dimineață am stat să văd ce se întâmplă cu un taxi pe la Universtitate. A trecut poliția pe motor, i-a spus clar să se miște de pe trecere de pietoni și din intersecție, omul a schițat un gest aprobator și a rămas în același loc.
Triști, de la taximetriști.
Aș vrea să văd că se respectă regulile și abia apoi să discutăm despre cât de prost sunt făcute…
Un șofer de autobuz mi-a făcut semn din avarii că l-am lăsat să iasă din alveolă. E obligația mea legală, mă întreb cam cât de des se întâmplă de fapt.
Pe o stradă strâmtată de mașini parcate pe ambele părți, am dat nas în nas cu un taxi. Flashuri eu, flashuri el, în același timp. Pornit eu, pornit el, în același timp. Oprit eu, oprit el, în același timp. Într-un final așteptat eu, în timp ce râdeam amândoi cu gura până la urechi. :))
Follow