De asemenea, mai multe locuri de parcare înseamnă tot mai mult trafic.
Citeam de un experiment făcut în Danemarca, cred, într-un oraș cu probleme cu parcarea. Cam ca în București probabil. În loc să construiască parcări, primăria a micșorat numărul de locuri de parcare din zona centrală. A lărgit străzi eliminând parcarea la marginea drumului, a transformat parcările în spic în parcări pe lângă trotuar etc. Rezultatul? Trafic mai puțin aglomerat. Pentru că într-o societate civilizată, dacă n-ai unde să lași mașina, nu pleci cu ea de-acasă — motiv pentru care același experiment n-ar funcționa deloc în București.
În schimb reversul are șanse de “reușită”. Acolo unde se construiesc parcări (să zicem la Universitate), traficul va deveni cu atât mai intens. Paradoxal dar perfect adevărat. Pentru că șoferii bucureșteni vor înțelege că au unde să parcheze și că prin urmare e în regulă să vină cu mașina în centru. Ergo aglomerație pe străzi și în intersecții.
Amuzant, nu-i așa? Nu zic că nu e nevoie de parcări, dar hai să trântim vreo 3-4 în zone semi-centrale, să ne lăsăm mașinile acolo și să lăsăm centrul să respire. Am mai zis-o de curând, dar taxa pentru circulație în centrul orașului nu mi se mai pare deloc SF.
1. Taxa pentru circulație în centrul orașului. Când am auzit pentru prima oară că la Londra există așa ceva și că cineva a venit cu ideea de a aplica teoria și în București, am zis că e imposibil. Că nu e în regulă să limitezi accesul în zone publice și că am plăti niște bani cu care nu s-ar face, din nou, nimic.
A rămas imposibil, dar din cu totul alte motive: Bucureștiul nu e încă un oraș unde să te poți plimba pe jos și cu siguranță transportul public nu e ușor și plăcut de folosit.
Însă în ultima vreme, lucrurile se îmbunătățesc: centrul vechi devine loc de promenadă, piețele mari sunt amenajate pentru pietoni, răsar parcuri la colț de bloc.
Ce ziceți deci? Ar fi nevoie de o centură funcțională, de spații de parcare în zonele semi-centrale, de multă bunăvoință, dar și ce frumos ar fi să nu mai avem un centru îngropat sub mașini.
2. Amenzile pe nivel de venit. Sau pe clase auto. Din simplul motiv că pentru mine o amendă de trei puncte înseamnă destui bani ca să fiu mult mai atentă a doua oară. Pentru un proprietar de Lambo nu e decât o ieșire în oraș. Trebuie să doară ca să nu mai treci de 200 pe autostradă data viitoare.
Pasajul Mihai Bravu va rezolva o problemă de trafic pentru care n-ar fi existat altă soluție. Ați trecut de curând prin zonă? Cozi de zeci de minute și înspre Vitan și înspre Piața Sudului, intersecția cu Văcărești blocată complet la ceas de seară și alte și alte cozi prelungite spre Tineretului. E o străduță, nu spui care, de pe care nu se mai poate ieși deloc la anumite ore ale zilei.
Dar nu-i nimic! Se va construi pasajul. Peste vreo trei ani traficul va fi perfect în zonă: nici urmă de cozi, nici urmă de semafoare duble pentru același răhățel de bandă. Vom trece ca vântul și ca gândul dinspre Vitan înspre Big, pe patru benzi mari și late și alte patru înapoi.
Acum să ne oprim puțin și să gândim: acum jumătate de an, când construcția încă nu începuse, cum anume era traficul în zonă? EXACT. Patru benzi pe sens, nicio problemă majoră (poate doar pe ploaie și în zilele fără soț). Nevoia nu exista, dar nu-i nimic — am creat-o și acum o rezolvăm eroic.
În trei ani vom uita cum se circula înainte de șantier, iar deschiderea pasajului va veni ca o mană cerească. Abia aștept. 😛
Nu mai fusesem de multă vreme prin zona Podului Grozăvești, așa că am constatat cu surprindere zilele trecute că a prins viață în urma construcției Pasajului Basarab.
Pasajul Basarab
Probleme de trafic
Deși în continuare cred că introducere sensului unic pe malul stâng al Dâmboviței (cel cu Regia) crează blocaje inutile la ieșirea spre Crângași, am observat că în zonă nu sunt probleme majore de trafic. Iar ăsta e un lucru foarte bun, având în vedere că acum doi ani jumate, înainte să înceapă șantierul, intersecția respectivă era permanent aglomerată.
Podul Grozăvești
Singurul loc unde am văzut cozi de mașini este la ieșirea de pe Vasile Milea și de pe Șos. Grozăvești spre pod. Într-adevăr, sunt două artere mari forțate să se transforme în două benzi și două semafoare care “încurcă” traficul liber. E drept că totul pare mai complicat decât înainte, dar nici n-aș fi văzut altă soluție.
Pe de altă parte, se întâmplă uneori să aștepți pe malul drept al Dâmboviței, venind dinspre Semănătoarea. Semaforul de la intrarea pe pod ține foarte puțin pe verde, dar având în vedere că în zonă sunt sincronizate vreo 6 artere plus tramvaiul care merge pe sub pasaj, cred că e de înțeles.
Cât despre șmecheria cu sensul unic care te împiedică să faci direct dreapta în direcția Semănătoarea, după ce m-am obișnuit cu situația am realizat că e mai bine așa: în loc să se blocheze o bandă întragă pe podul Grozăvești, așa cum se întâmpla cândva, mașinile sunt deviate spre un alt semafor.
Aspecte estetice
Nu mi-a displăcut niciodată înfățișarea pasajului Basarab în zonă, în schimb am avut senzația că va crea o atmosferă de ghetou. Cui îi place, până la urmă să se plimbe pe sub poduri? Însă odată cu sistematizarea zonei, parcă totul a devenit mai curat și mai organizat.
Pe colțurile intersecției au fost montate garduri care să împiedice trecerea neregulamentară a pietonilor. Un rău necesar, cred eu, deși sper că la un moment dat ne vom obișnui să respectăm marcajele fără să fim forțați. În schimb, primăria sectorului 6 a instalat mai mulți pomișori în ghiveci care îmbunătățesc mult aspectul zonei.
Pomișori în zona Grozăvești
Zona parcării Carrefour și tot ce înseamnă Șoseaua Orhideelor arată mult mai bine decât înainte. Cred că nu mi-ar fi frică să fiu pieton prin zonă, deși înainte nici nu m-aș fi gândit s-o iau la picior pe-acolo.
Gurile de metrou au fost renovate într-un mod superficial, e încă plin de câini, dar per total, senzația mea e că întregul cartier se transformă în fiecare zi dintr-o zonă industrială într-una urbană cu acte în regulă.
Meritul Pasajului Basarab?
Sunt convinsă că lucrările de amenajare ale zonei Grozăvești au legătură cu finalizarea construcției. Însă cred că dezvoltarea urbanistică din zonă și-a adus și ea contribuția: spre deosebire de acum câțiva ani, Grozăveștiul nu mai este doar o poartă spre Regie, ci o destinație de interes public sau corporatist.
În Sema Parc sunt sutede firme care au ales liniștea Grozăveștiului în loc de haosul Piperei. Primăria București și-a stabilit sediul pe Splai și dacă e cineva cu autoritate care să treacă în fiecare zi prin zonă e de ajuns pentru mine. Iar mini-clădirile de birouri ridicate ca ciupercile după ploaie în zona dintre pod și primărie atrag bănuiesc traficul în zonă, în ciuda esteticii mai mult decât discutabile.
Clădiri de birouri în zona Grozăvești
Iar dacă oamenii vin la serviciu în zona Grozăvești, nu înseamnă decât că aceasta se va dezvolta și din punct de vedere al spaților publice: așteptăm restaurante, cafenele și mini-marketuri (ce lipsesc cu desăvârșire în prezent), o piață, câteva bănci, măcar o farmacie și poate un părculeț pentru relaxare. Per total însă, cred că Grozăveștiul s-a transformat din no man’s land, în cartier de oraș.
Ziceam într-un articol trecut că mă enervează când într-o stație de autobuz sunt oprite taxiuri sau mașini personale, RATB-ul n-are unde să oprească decât pe banda următoare și, coincidența coincidențelor, eu vreau să intru pe prima stradă la dreapta.
E halucinant câte reguli nu sunt respectate în cazul ăsta:
(1) oprirea interzisă în stațiile mijloacelor de transport în comun
(2) de cele mai multe ori, oprirea interzisă în intersecție
(3) dreapta de pe banda a doua (eu, că n-am ce să fac)
(4) neacordare de prioritate RATB când iese din stație (tot eu, că dacă stația lui e în mijlocul drumului, sorry, dar îmi bag picioarele)
(5) blocarea intersecției: da, că dacă n-am unde să mă duc, stau
(6) neacordare de prioritate din partea RATB, pentru că dacă nu iese din stație (și nu iese, că acolo stă taximetristul și molfăie șaorma), e doar un simplu participant la trafic 😀
(7) în sfârșit, regula aia simplă, mama lor, cărei ne place să îi spunem CÂT DE IDIOT SĂ FII?
Și cum e greu să te lupți cu morile de vânt, căutăm rezolvări oficiale.
Posibile soluții:
(1) Alveole, nene. Cu forța, cu riscul de a nu mai avea trotuar. Nu pentru că ar schimba în vreun fel situația (în esență cu sau fără aleveolă tot aia e), dar statistic vorbind parcă-s mai puțini nesimțiți care parchează în alveole decât pe prima bandă în stație.
(2) Amenzi și ridicări. Știu că e utopic, dar poate îmi explică cineva de ce în zonele rar aglomerate și cu destul spațiu pe carosabil se ridică mașini într-o veselie, în timp ce acolo unde trebuie primești maxim un claxon de la vreun polițist rătăcit?
(3) Schimbarea stațiilor RATB. Să explic. În multe orașe aglomerate de pe continentul ăsta, autobuzele merg pe linia de tramvai și preiau călători de pe refugiu. Avantajul? În principiu e mai liber pe mijlocul drumului, pietonii au unde aștepta și opririle RATB nu mai îngreunează traficul. Sigur că nu se poate implementa peste tot, dar un pilot pe Mihai Bravu m-ar face tare fericită.
Ce ziceți? Fezabil? Utopic? Sau mă enervez eu prea tare pentru că pățesc asta în fiecare zi în drum spre casă?
Follow
