Necategorizat

Când e aglomerat în trafic…

Leave a comment
  • Citesc cât n-am citit toată vara — la semafor, în coloană, când ajung mai devreme (că doar n-o să risc să ajung prea târziu).
  • Ajung mai devreme de exemplu la serviciu — în jur de 8. Timp berechet pentru mic-dejun, cafea și câteva pagini de carte, de blog sau e-book.
  • Vorbesc la telefon cu maică-mea, că tot n-am timp niciodată.
  • Mă mir în stânga și în dreapta, la mașini și mai ales la detalii de clădiri pe lângă care trecem în mare viteză altfel.
  • Mă dau pe twitter.
  • Odihnesc mintea destul cât să nu mai fie nevoie de siestă.

Voi?

PS Scuzați truismul din titlu. 😛

Necategorizat

Tanti cu Passat

Leave a comment

Am mai spus-o și pe Twitter, femeile la volan de Passat sunt pe-ri-cu-loa-se. Toată situația, comică altfel, nu poate să mă ducă cu gândul decât la o femeie care se roagă la infinit de iubit sau soț să-i împrumute mașina. Și ăla, într-o stare pre-orgasmică așa, îi confirmă că e mașina familiei sau că poate și ea să dea o tură cu fetele la un cico. Altfel nu prea văd ce femeie in her right mind ar alege un VW Passat ca mașină de oraș. De mers prin țară sau prin afară da, pentru București zic să rămâneți la C3-uri, Fabia și Mini.

Acum vreo săptămână mergeam liniștită spre serviciu dimineața când am dat de o bombă din asta. Era o tanti pe la vreo 45 de ani care se ținea bine de volanul unui Passat negru. Când era linie dreaptă, mai mult stătea. Când era curbă, trecea de două ori de pe o bandă pe alta de parcă era pe tarla și plimba vaci. Am depășit-o, după care s-a băgat iar în fața mea într-o curbă din asta, m-am plictisit iar în spatele ei la drum drept, pentru ca într-un final glorios să taie trei benzi ca să facă dreapta. Logică 0.

Azi după-masă am văzut cea mai mișto fază de trafic din ultima vreme, de-aia de-mi ies din pepeni imediat pentru că nu am o cameră montată pe bord. Eram în intersecția Elisabeta cu Academiei, venind dinspre Universitate. Și fix în mijlocul intersecției, toate mașinile se opresc buluc și încep să claxoneze aiuritor. Era o blondă într-un Passat care bloca banda 2 încercând să facă stânga pe Academiei. Pentru cine nu știe, strada Academiei are sens unic ȘI NU E ĂLA!! Încă mă întreb CUM dai să faci stânga, vezi că pe strada respectivă sunt mașini la stop, toate cu farurile spre tine și fără loc printre ele și insiști să stai acolo să se oprească ăia să-ți facă loc. Nu-i nimc, gagica a rezolvat problema: a făcut stânga pe următoarea stradă, pe Calea Victoriei, pe unde oricum e interzis la stânga, dar măcar sensul unic e potrivit.

În sfârșit, încă o poveste, nu cu un Passat, cu cu un VW Phaeton. Phaetonul ăsta arată el ca un Passat mai mare, dar e mai puternic, mai scump. În schimb trage tot la blonde, atât de bine încât am stat la un moment dat 5 minute să-l scoată una din parcare. Am stat, adică eu, cei din spatele meu și alte două benzi, pentru că mașina, în varianta ne-limuzină, are 5m lungime!

Până la proba contrarie, deci, nu vă mai lăsați Passatul pe mâna soției.

Necategorizat

Stunt Show and Monster Trucks

1 Comment

Când bucureșteanului nu-i mai ajunge traficul, se duce să vadă acrobații și mașini monstruoase. Pe 27, 28 și 29 august, în parcarea Real Berceni se dă liber la distrus mașini și mers pe două roți.

video de la Hotnews

Mie mi se pare interesant, deși 25 de lei pentru câteva mașini distruse e un pic cam mult. Ca idee, sunt curioasă cum a ajuns gagica aia să se dea în condiții din astea, când pe mine nici la cursul de conducere defensivă n-au vrut să mă ia. 😛

Necategorizat

Să-i pedepsim, dar cum?

Leave a comment

Într-o vreme tot făceam poze mașinilor parcate nesimțit și le turnam pe blog, le mai lăsam meltenilor câte un bilețel dulce când îi vedeam pe pista de biciclete și mă tot chinuiam să-i dau în gât. Ba îmi mai și sunam fostul prieten polițist când îmi găseam mașina blocată și se lăsa cu amenzi. Era, cred, încă pe vremea când simțeam că mașinile o să sufoce pur și simplu traficul din București. Înainte de criză și înainte să se mai trezească parcă un pic bunul simț în șoferi.

Acum nu-mi e foarte clar dacă mi-a crescut toleranța la manifestările astea, dacă s-au împuținat sau dacă pur și simplu nu mai am timp să colind colțurile de străzi și trotuarele devenite parcări în același stil. Cert e că nesimțiti încă există, așa cum ne povestește blonda care gândește.

Ce faci, deci, când stai la stop și intră unul în tine? Păi dacă daunele sunt insignifiante și n-a fost cu rea intenție, pleci mai departe. În București nu merită să te stresezi pentru o zgârietură pentru că i se poate întâmpla oricui, pe loc sau în mers, cu intenție sau fără. Poți să ți-o faci și singur, poate să sară o piatră, poate să se întâmple orice. De-aia există asigurare.

Dacă e cu rea intenție, se complică treaba. Pentru că te enervezi. Te enervezi până în pânzele albe, iar dacă autorul mai și fuge de la locul accidentului, deja avem o problemă. Iar dacă o reclamație la poliție e too much of a fuss (deși o văd ca singură soluție, plus că la coadă la secția accidente ușoare te calmezi grupa mare), încerci să-l pedepsești pe nesimțit.

Și totuși cum? Faima online nu cred că are prea mult efect. Poate doar dacă se enervează omul că i-ai dat numărul de la mașină pe blog și începe să te sâcâie și mai tare. Altfel, șansele ca cineva să recunoască numărul ăluia în trafic și să se ducă să-i dea două după ceafă sunt minime.

Poți să încerci să-l faci de râs pe net, ceea ce poate funcționează (pe principiul pitzipoanca și cocalari), dacă e un om care frecventează mediul ăsta. Dacă are o Dacie mai bătrână ca tine, e mai greu.

Ce-aș încerca să fac ar fi să popularizez cazul cu ajutorul poliției (nu degeaba sunt ei și pe Twitter și pe FB) și poate de-aici iese ceva constructiv și in real life. Și probabil că aș mai trece prin aceeași intersecție la aceeași oră, cine știe cum ar reacționa un proprietar de Dacie mai slab de înger. 😀

Revenind la online: cum îi pedepsim pe nesimțiții din trafic cu ajutorul blogurilor? Am parcat de-a-n pulea e cam mort, dintrafic se vrea pozitiv și poate cineva ar trebui să centralizeze all the bitching around the blogosphere. Just my tuppence worth.

Necategorizat

Misterul mașinilor înmatriculate în Bulgaria

Leave a comment

Știm de câțiva ani că înmatriculările în Bulgaria sunt o mafie legală în România. Cred că prima dată am auzit de oameni care își fac formele legale în țara vecină că-i mai bine acum vreo 4 ani — erau mangalioți care știau bine cu ce se mănâncă treaba. Și de atunci s-a tot extins “mafia”, în București, probabil la greu în Giurgiu și alte zone sudice.

Explicația e simplă: e mai ieftin decât la noi. Un search superficial pe Google întoarce pagini întregi de rezultate, firmulițe și personaje care se ocupă de toată birocrația pentru 5-600 de euro. Nu numai că poți să-ți cumperi o mașină vechiuță din vest și s-o folosești fără să plătești taxele alea verzi care enervează pe toată lumea, dar băieții se ocupă și de rezidența ta temporară în Bulgaria sau de transferul mașinii pe alt nume în caz că n-ai energie pentru asemenea aventuri.

Nu știu cât de eficient e, în sensul că nu îmi e foarte clar cât de mare e economia, problema mea e alta. Vara asta s-au înmulțit mașinile înmatriculate în Bulgaria în ultimul hal. În București, da. Chestia e că parcă sunt toate la fel: mașină născută în anii ’90, eventual un pic șleampătă, condusă nebunește de un bărbat de vârstă mijlocie. Nu-i bai, că am văzut și câte-o femeie, conducând la fel de aiurea. Adică oamenii ăștia parcă nu conduc ca la București, prea îți taie fața, prea nu țin banda, prea habar n-au pe unde ar trebui să se încadreze ca să le fie simplu.

Și-atunci, mă întreb: or fi bulgari pe bune sau doar băeți de-ai noștri care au făcut o economie? Și dacă sunt de-ai lor —  ce caută pe la noi și de ce au numai mașini dubioase și de ce conduc ca pe tarla? Voi știți ceva?

Necategorizat

Să explorăm deci grădina

Leave a comment

Pentru că merit și pentru că oricum n-aș fi reușit să organizez ceva mai substanțial, de mâine voi fi away roadtripping prin grădina carpatică. Pe hartă și în plan ar următoarele destinații (ne-obligatorii și ne-exhaustive): Tușnad, Cheile Bicazului, Ceahlău, Izvorul Muntelui, Vatra Dornei, Săpânța, Sighetu Marmației, Cluj, Turda, Hunedoara și Valea Jiului. Faza super mișto e că vor fi toate în premieră pentru mine (cu excepția Clujului, unde mi-am petrecut o după-amiază acum vreo 5 ani), ceea ce e motiv de sărbătoare, având în vedere abilitatea mea de a rata concedii și de a ajunge to the same known places over and over again. 😀

Pe de altă parte, pentru că am o superstiție cum că roadtripul nu începe până nu… începe, vom lăsa entuziasmul și concluziile pentru după și ne vom concentra pe harta Petrom ca să găsim locuri de văzut și următoarea benzinărie. Nu mă plătește nimeni să zic asta, dar după campania Redescoperă România am devenit client fidel, bineînțeles în limita existenței benzinăriilor în drumul meu.

Până la întoarcere ne auzim pe hash-tagul #prinromania de pe Twitter, pe care o să-mi permit să-l împrumut dacă îmi permite 3G-ul, wi-fi-ul, coborâtul de la volan și etc, etc. Tai-tai, zic! 😀

Necategorizat

Bun simț în parcare

Leave a comment

Ai putea să fii și politicoasă, în condițiile în care nu ți-ai plătit parcarea.

Care parcare bineînțeles că e plătită de la începutul anului și care politețe în ale parcării s-ar manifesta în primul rând prin a nu parca mașina pe locul altcuiva pentru că e la umbră. Dar uneori e mai simplu să lași bilețele anonime în parbriz dacă te trezești cu un ștergător ridicat. Până la urmă, ce era să fac? Mâine o luam de la început, că dacă nu era Golful, era un ditai gipan care ocupă două locuri.

Long story short, cineva îmi ocupă locul de parcare plătit, eu îi ridic un ștergător pentru că e a nu știu câta oară și tot eu mă trezesc cu bilețele din astea dulci în parbriz. Anonime, asta mă deranjează, pentru că dacă știam a cui e mașina discutam mai simplu față în față și rezolvam misterele.

Și tot eu aveam acum un an obrazul prea subțire ca să-mi rog vecinii să ridice o rablă de pe locul meu (pe care nu parcase nimeni vreo doi ani, pentru că n-aveau ce) sau ca să-mi las mașina într-un colț fără marcaje sau spirit de loc de la primărie, numai pentru că știam că e un vecin care parchează acolo în fiecare zi. Și mă durea sufletul seara și încercam să compun mesaje drăguțe pe care să le las prin parbrize (toate începând cu îmi cer scuze și încheiate cu numele complet și numărul apartamentului) pentru că habar n-aveam cine sunt oamenii respectivi și pe la etaj îi găsesc.

Uneori am senzația că era mai simplu când băteam un bulevard cap-coadă seară de seară pentru un amărât de loc al nimănui. 🙁

Necategorizat

Permis de conducere acum 70 de ani

4 Comments

Bunicul meu a obținut categoriile B și C în februarie 1940. Știu asta pentru că am în față ultimul document, care atestă că în 1997 era încă apt pentru condus și pe care scrie mare data de la care își practica meseria. Undeva prin anii ’60 a primit și dreptul de a conduce autobuze și tiruri, rămânând cu un mare x pentru motociclete, motorete, tractoare, tramvaie și troleibuze. Oricum ar fi, peste 70 de ani aș vrea să le am pe toate. 😀

Stăteam și mă gândeam cum se dădea examenul de conducere acum 70 de ani. De fapt, mă întreb dacă exista vreo procedură, sau pur și simplu era un drept acordat celor care aveau acces la un autovehicul și ceva experiență cu el. Oare trebuia să știi cum funcționează? Și dacă da, pe ce mașină exact se dădea examenul?

Mai mult de atât, vă imaginați traficul de București în 1940?! De la bunicul, fost taximetrist, șofer pe la ministere și ambasade, știu că mașinile erau un lux. Îmi povestea că lucra într-o vreme pe un taxi și avea stația la Piața Romană, undeva în fața KFC-ului de azi. Lesne de imaginat că atunci nu se punea problema unei parcări ticsite și a unui bulevard cu 4 benzi pe sens plin la orice oră. Probabil în afară de taxiuri mai existau câteva mașini care tulburau liniștea urbei în miez de zi.

Tot bunicul îmi povestea cum niște ani mai târziu ajunsese să conducă pe autostrăzile din Austria și mergea cu 220 la oră cu un BMW. Posibil o exagerare, dar ceea ce știu cu siguranță e că undeva pe la sfârșitul anilor ’80 un țânc de copul și de sex feminin pe deasupra era constant oasepete pe la Ciclop și prin parcarea subterană de la Intercontinental. Pentru că pe acolo avea bunicul treabă cu mașina ambasadei. 😀

Iar dacă eu pot vorbi doar din amintirile altora pe care oricum nu prea am de unde să le împrospătez, vă recomand blogul Volga Neagră și posturile despre mașinile anilor 1940. În mod clar acum 70 de ani un permis de conducere era o raritate, iar o mașină cu atât mai mult.