Top Gear Fail

Cică avem un concurs pentru că urmează să apară episodul din serial filmat în România. Say what? Mă rog, mie mi-a luat câteva secunde bune să mă prind că apare la televizor la noi, pe una din antene, că el de felul lui există de astă toamnă.

După care vine întrebarea la trebuie să răspunzi ca să vezi episodul (hahaha):

Ce mașină a condus Clarkson pe Transfăgărășan?

Păi cum oare poți să știi răspunsul, dacă n-ai văzut episodul, mai ales că trebuie să răspunzi la întrebare tocmai ca să ajungi să-l vezi!? Puii lor.

Gropaniada și relansarea economică

Acum o lună, se asfalta o intersecție:

Asfaltare

Astăzi, se asfaltează din nou… aceeași intersecție, aceleași gropi:

Asfaltare

Lucrurile poate ar fi fost mai puțin amuzante dacă intersecția cu pricina nu ar fi fost deja asfaltată cu totul acum un an. Iar ambele străzi care se întâlnesc aici fuseseră reparate complet în urmă cu doi ani. Cu alte cuvinte, același petec de pământ a “beneficiat” de cel puțin câte o asfaltare pe an, iar de la topirea zăpezii a fost peticit deja de trei ori…

După modul în care se lucrează și s-a lucrat până acum, este de așteptat ca aceste petice să reziste cam până la vară, după care urmează o nouă asfaltare generală — până la prima zăpadă mai serioasă, care va readuce în carosabil mult-iubitele noastre cratere, iar ciclul se reia la infinit. Și uite așa se învârt rotițele economiei, că doar firmele de reparații sunt printre cele mai profitabile în spațiul carpato-danubiano-pontic…

Totul bine și frumos, dar acum totuși e criză și avem nevoie de măsuri mai ambițioase, de idei noi care să relanseze economia — așa că guvernul ar trebui să ia în calcul și această opțiune: să nu mai asfaltăm nimic, nicăieri! Desigur, la prima vedere poate părea irațional, dar secretul constă în lansarea strategică pe piață a noului SUV de la producătorul național: Dacia Duster! Strategia este genială în simplitate: prin ordonanță de guvern, banii pentru drumuri se vor muta într-un fond special care va oferi tuturor românilor un ajutor financiar pentru achiziționarea unui Duster, sub sloganul “mașini pentru popor”; creșterea cererii la Mioveni va duce la crearea de noi locuri de muncă, și poate chiar extinderea prin deschiderea de fabrici în alte zone ale țării; după un interval scurt de câțiva ani, drumurile existente se vor fi resorbit cu totul, moment în care doar din taxele pe piese de schimb vor veni miliarde la buget.

În final, odată cu dispariția completă a asfaltului, vom crea mai mult spațiu verde în capitală și marile orașe, vom avea mai multe locuri de joacă pentru copii și se vor reface habitatele naturale pentru animale. Un viitor luminos în care toată lumea câștigă!

La întrecere

Cică m-am tot ținut după un băiat care avea mașină ca a mea. Și el după mine. Am traversat orașul pe-același drum, deja eram prieteni. Îmi și imaginam că o să coboare geamul și o să mă întrebe de culoare. Pe principiul noaptea toate pisicile sunt gri. Doar la ultima intersecție înainte de casă m-am prins că probabil numai pe mine mă incită uitatul la mașini ca ale mele pe stradă, așa admirativ, pentru că băiatul nici nu mă remarcase. Sunt o ciudată. 🙁

Dintr-o prostie de intersecție

Am făcut azi o oră de la serviciu până acasă, deși calculasem că n-are cum să dureze mai mult de 25 de minute. E adevărat că ploua, dar ora de vârf trecuse. Și drumul era într-adevăr aproape gol, cu excepția tâmpiților de ocazie și a autobuzelor (dintr-un motiv sau altul în orașul ăsta sunt din ce în ce mai multe).

În schimb într-o amărâtă de intersecție dubioasă, aia din colțul cășii boborului de unde pornește strada Hașdeu, era mare coadă. Într-un singur sens, adică erau multe mașini care voiau să meargă în sus spre Marriott. În rest pustiu și în jos spre pod, și înspre bd. Libertății. Numai că pentru că pentru bucureșteanul ieșit în trafic și ploaie la ceas de seară așteptarea e o chestie imposibilă, intersecția era blocată cu totul. Ceea ce genera o coadă imensă și pe sensul care coboară dealul și pe cel care vine dinspre splai. Unde am și stat. Complet aiurea, pentru că dacă mașinile s-ar fi mișcat conform semafoarelor, n-ar fi fost nicio problemă.

Băi nene, e aiurea să nu fie o vestă galbenă la locul și momentul potrivit. Uneori sunt și ei depășiți de situație, dar parcă fără și cele mai banale situații de trafic devin misiuni imposibile pentru noi ăștia. Pfff.

Mâine dimineață în trafic

Eu de mers, merg. Mult. Dacă nu ninge, merg cam 25-30 km pe zi prin București. În traversez de la est la vest și invers de două ori pe zi. Uneori pe repeat. Alteori mă mai învârt mai mult sau mai puțin aiurea și întotdeauna mă minunez că trebuie să fac iar plinul, deși n-am scos șobolanul din urbe. 😀

Mâine dimineață la oră de vârf o să fac ce fac în fiecare zi. O să fiu în mașină și o să mă trezesc cu infuzie @dintrafic în loc de cafea. Pe scurtături. Alea mai lungi și mai libere. Obișnuiesc să și povestesc ce mi se întâmplă, în timp real, dacă urmărești @dintrafic sau #dintrafic. Cică uneori mai ajung oamenii la timp la serviciu datorită mie. Alteori e pur și simplu fun.

Așa că ce-ar fi ca mâine dimineață să mă ajute pe mine cineva să găsesc scurtăturile? Ești blocat în intersecție și te dai pe twitter? Dă-ne un semn de viață cu un reply @dintrafic să știm să evităm zona. Cum ar fi să știi în fiecare dimineață, live, ce străzi și intersecții sunt de evitat și unde se produc miracole de la mama trafic-de-bucurești și dispar toate mașinile?

Mâine dimineață în trafic o să fie plin de mașini pe post de umbrele și plin de conserve proaspăt scoase de sub nămeți. Plus scuteriști curajoși proaspăt întorși din vacanță. Ce-ar fi ca primăvara asta să ne dăm pe twitter în loc să-i înjurăm în timp ce stăm în spatele lor pentru că nu ne-am gândit că ar fi mai bine s-o luăm prin altă parte?

Quote

At least in Romania, when the snow starts melting, everybody is in shock and awe about the holes on the street, but then they start covering them and you can drive safely after a few weeks. In Belgium they would then try to find somebody to handle the disaster, which takes about 5 months, ‘cos they discuss it over and over again on TV, and when they finally hire a company, not only is everybody dissatisfied with the choice, but by the time they start covering the holes on the street, the white stuff is back.

Distracție la ridicat mașini în sectorul 2

Ora era 8:30, adică fix atunci când sunt cele mai multe mașini pe stradă. Nu-i nimic, băieții erau la treabă, își băuseră cafeaua de dimineață și prestau cu spor pe patru auto-utilitare într-un perimetru de câteva sute de metri pătrați.

De fapt, prestau cu mai mult sau mai puțin spor, având în vedere dexteritatea cu care ridicau mașinile. Legănându-le de străluceau în soare ca macaralele, pornind alarme, basculând, basculând și BLOCÂND TOTAL CIRCULAȚIA.

Se vede mai jos cum. Coada era până după colț, claxoanele răsunau, mie mi s-a părut pur si simplu ironic: nu fluiditatea trebuiau s-o păzească băeții ăștia!?