Cred că am stat azi în trafic cât pentru o săptămână întreagă. Recunosc că nu prea aveam chef de forțat nota și mi-am ales și o oră dubioasă și un traseu și mai nefericit, dar nu cred că de asta am stat.

Am stat din cauza nesimțiților. Cine, adică? În mod surprinzător, nu neapărat gipane și alte caroserii de zeci de mii de euro, cu teribiliști la volan. Nope. Dacă blochează cineva tramvaiele, sunt mașinile cu număr de provincie care se prind în ultimul moment că șina nu e doar o altă bandă. Dacă merge cineva pe linia de tramvai în dreptul refugiului, sunt ăia cu dacii din anii ’80. Iar dacă ai impresia că după ce ai depășit o coloană de vreo 30 de mașini pe contrasens, când eu stau deja de jumătate de oră, o să te las să te bagi în fața mea ca să pierd verdele, probabil că nu ești destul de devotat conservei și te riști la frecușuri între table. Bleah.

Și uite așa se scot din buzunar ochelarii de cal și se ignoră toți ăștia, se dă muzica mai tare pentru că înjurăturile pe nedrept nu fac bine la zen și se merge înainte, respectând naibii banda.

Nu vreau să exagerez, pentru că oricine a fost pus în situația de a cerși un loc în trafic. Dar între a fi pus în diferite situații și a fi nesimțit e o diferență de la cer la pământ. Am zis. Așa cum am zis că ora șase nu e oră de plecat de la serviciu și traversat orașul, decât dacă îți place să te enervezi.

Vine ploaia, bine-mi pare, in gradina am o floare. Si pe strada masini.

O fi foarte cute și glam să-ți dai cu părerea și să le faci poze unora și altora, să râzi de ei, să te lauzi cu scurtături care de care mai utile și să dai sfaturi din trafic. Este, că altfel n-am mai avea site. Problema cea mare e ce se întâmplă când lucrurile devin atât de perverse încât îți vine să țipi, oricât de fan Trafic de București ai fi.

Din cauza deșteptei ăleia cu Ibiza cu floricele care a blocat o intersecție întreagă și apoi se uita ca proasta la toți ăia care treceau milimetric pe lângă ea. Din cauza totntului care a oprit înainte să se facă galben. A polițistului care te-a oprit pe tine și nu pe ăla din față. A sutelor de cefe groase care nu numai că habar n-au de regului de circulație, dar nici de bun simț nu vor să audă. A ălora care se urcă în mașină numai când plouă și belesc ochii la trafic ca la televizor. A pietonilor care îți sar în față în mijlocul bulevardului (iar asta e o experiență de acum 20 de minute care m-a marcat profund) și nu-și dau seama de ce te albești brusc la față. Și a tuturor celorlalți care fac estimările temporale inutile.

Venea nenea să încaseze întreținerea între 6 și 7. În mod normal aș fi ajuns chiar mai devreme, dar cu toate scurtăturile, înjurăturile, lasă-mă nene și pe mine, plus ăștia de mai sus, am scos un amărât de 6:25. Nu știu unde-i nenea, o fi trecut deja. Și-o fi luat listuța și-o fi plecat pe jos fără ca eu să apuc să-i las bani.

Concluzia e că nu mai e nimic ca acum o lună. Iar teleportatul până la poștă în celălalt capăt al orașului înainte de ora 20, mersul la facultate, un banal ajuns acasă sau până în centru durează mult mai mult. Iar enervarea nu ajută, bineînțeles, la nimic.