You may go faster
But I can go anywhere
😀
Văzut prin oraș acum ceva vreme. Mi se pare că se aplică și-n viață, apropo de de cât de mult ne agităm pentru nimic. Și în particular în oraș, nu pentru un Patrol, dar pentru o mașină mică. De ce să îți cumperi o mașină puternică pentru București, când nu-ți trebuie decât un amărât de Matiz? De ce să-ți iei un Lambo când nu-i trece garda de gropi și borduri?
De asemenea, mai multe locuri de parcare înseamnă tot mai mult trafic.
Citeam de un experiment făcut în Danemarca, cred, într-un oraș cu probleme cu parcarea. Cam ca în București probabil. În loc să construiască parcări, primăria a micșorat numărul de locuri de parcare din zona centrală. A lărgit străzi eliminând parcarea la marginea drumului, a transformat parcările în spic în parcări pe lângă trotuar etc. Rezultatul? Trafic mai puțin aglomerat. Pentru că într-o societate civilizată, dacă n-ai unde să lași mașina, nu pleci cu ea de-acasă — motiv pentru care același experiment n-ar funcționa deloc în București.
În schimb reversul are șanse de “reușită”. Acolo unde se construiesc parcări (să zicem la Universitate), traficul va deveni cu atât mai intens. Paradoxal dar perfect adevărat. Pentru că șoferii bucureșteni vor înțelege că au unde să parcheze și că prin urmare e în regulă să vină cu mașina în centru. Ergo aglomerație pe străzi și în intersecții.
Amuzant, nu-i așa? Nu zic că nu e nevoie de parcări, dar hai să trântim vreo 3-4 în zone semi-centrale, să ne lăsăm mașinile acolo și să lăsăm centrul să respire. Am mai zis-o de curând, dar taxa pentru circulație în centrul orașului nu mi se mai pare deloc SF.
Am mai discutat despre ironia Pasajului Mihai Bravu care va rezolva o problemă de trafic creată artificial prin construcția lui. Am vorbit o groază și despre Pasajul Basarab, teoretic esențial traficului din București — pentru zonele pe care le deservește, pentru centura interioară, pentru orice — și care nici până în ziua de azi nu știu la ce folosește; adică, da, m-am cățărat de vreo două ori când chiar aveam nevoie să traversez zona, dar habar n-am dacă și când e aglomerat și cum ar putea să fie inclus în scurtăturile zilnice.
Oricum, lăsând la o parte cele două exemple neconcludente, mă gândeam că e un fapt din trafic să construiești din ce în ce mai multe drumuri care să deservească mai mulți posesori de mașini, doar ca să descoperi după inaugurare că traficul se mișcă la fel de prost. Nu mă refer la drumuri trântite aiurea, ci la cele mai utile pe care ți le poți imagina, să zicem autostrada spre mare.
În 2004 era în construcție și nu se deschisese nici un segment, în 2005 aveam A2 până la Lehliu și era full de mașini care se grăbeau spre mare. Unde exact erau mașinile astea înainte să existe autostrada?
Simplu. E ca în cazul nevoilor create artificial de societate (NU, n-ai nevoie de noul iPhone): dacă ai pe unde să circuli, atunci vei circula. Dacă există drumuri practicabile, atunci mai mulți șoferi vor simți nevoia să le folosească, dacă nu sunt drumuri, atunci vor găsi o altă soluție (metrou, plimbare pe jos etc).
Și acum vine întrebarea:
Nu cumva frenezia construcțiilor din București va duce la congestionarea traficului (adică mai mult decât este deja, zic)? Nu cumva podurile, pasajele, centurile, străzile largi, bulevardul Uranus vor avea efectul de a convinge bucureștenii că e ok să ieși cu mașina și s-o duci peste tot? Nu cumva, în loc să se circule mai bine, se va circula mult mai prost?
Revino luni pentru încă o consecință nevăzută a încercărilor de fluidizare a traficului
1. Taxa pentru circulație în centrul orașului. Când am auzit pentru prima oară că la Londra există așa ceva și că cineva a venit cu ideea de a aplica teoria și în București, am zis că e imposibil. Că nu e în regulă să limitezi accesul în zone publice și că am plăti niște bani cu care nu s-ar face, din nou, nimic.
A rămas imposibil, dar din cu totul alte motive: Bucureștiul nu e încă un oraș unde să te poți plimba pe jos și cu siguranță transportul public nu e ușor și plăcut de folosit.
Însă în ultima vreme, lucrurile se îmbunătățesc: centrul vechi devine loc de promenadă, piețele mari sunt amenajate pentru pietoni, răsar parcuri la colț de bloc.
Ce ziceți deci? Ar fi nevoie de o centură funcțională, de spații de parcare în zonele semi-centrale, de multă bunăvoință, dar și ce frumos ar fi să nu mai avem un centru îngropat sub mașini.
2. Amenzile pe nivel de venit. Sau pe clase auto. Din simplul motiv că pentru mine o amendă de trei puncte înseamnă destui bani ca să fiu mult mai atentă a doua oară. Pentru un proprietar de Lambo nu e decât o ieșire în oraș. Trebuie să doară ca să nu mai treci de 200 pe autostradă data viitoare.
Ce ziceți?
Acum câțiva ani mă amuzam teribil când purtam un tricou — un produs promoțional Subaru — cu un text fără echivoc pe piept: Keep your eyes on the road! Lăsând gluma la o parte și ignorând complet comentariile răutăcioase despre tricoul meu, sfatul era perfect competent: dacă nu ești atent la ce se întâmplă pe stradă atunci când conduci, șansele sunt cu atât mai mari să faci un accident.
Mai mult, atenția de care vorbim aici nu se reduce la direcția în care îți e îndreptată privirea, ci se referă mai ales la gândurile care îți trec prin cap. Nu e de ajuns să privești înainte, trebuie să fii acolo și cu urechile și cu sinapsele, mai ales cu mâinile și picioarele. Pentru că:
Dacă nu ești cercetător științific, condusul e cel mai complicat lucru pe care îl vei face azi
Sunt două moduri în care îți poate fi distrasă atenția la volan:
1. Automatismele. Mai ales atunci când mergi pe același drum în fiecare zi există toate șansele să intri în transă și să te trezești acasă fără nicio amintire relevantă despre drumul parcurs. Deși este perfect normal, și probabil că nici n-ai putea să traversezi orașul dacă nu ai avea un automatism (ar fi prea complicat și stresant pentru creier), e și foarte periculos. Automatismele implică cunoștințe pe care le ai deja, de exemplu despre starea drumului. Există posibilitatea ca neprevăzutul (mașini staționate, gropi noi, copii care traversează aiurea) să nu fie înregistrat de creier și să te transformi în vinovat fără să știi ce s-a întâmplat de fapt.
Sfat: încearcă să te concentrezi atunci când conduci, chiar dacă știi drumul foarte bine, chiar dacă ești pe autostradă. Păstrează autimatismele pentru secvența de pedale, pentru schimbatul vitezei și frână când vezi roșu în fața ochilor. Nu presupune niciodată că drumul de azi va fi exact ca cel de ieri. Sau schimbă-l. Poate găsești o scurtătură pe care nu și-a imaginat-o încă nimeni.
2. Activitățile paralele. Vorbitul la telefon, chiar și cu hands-free (!), e cea mai periculoasă dintre ele. N-am înțeles niciodată de ce e legal, din moment ce e dovedit științific că vorbitul (deci ideea de a te concentra la altceva în afara drumului) e mult mai dăunător decât condusul cu o mână. Creierul uman nu este conceput pentru multitasking! Pur și simplu e imposibil să fii la fel de concentrat la două activități paralele, iar dacă vorbitul preia cea mai mare parte din acitivitatea cerebrală, pentru condus intră în funcțiune automatismele, iar asta știm deja unde duce.
Dar nu este vorba numai de telefon. Evită să cauți lucruri în geantă, să schimb cd-ul, să fumezi la volan și altele. Concentrează-te pe condus. Dacă ai ajuns aici, înseamnă că îți place, iar dacă îți place n-ai nici un motiv să te bucuri de fiecare minut în mașină. 😀
Sfat: trage pe dreapta dacă trebuie neapărat să răspunzi la telefon; poate pierzi cinci minute pe drum, dar salvezi o viață. Pregătește-te pentru orice călătorie cu muzică, apă, geamuri curate și oglinzi aranjate înainte de a porni la drum. Bucură-te că ești la volan și ignoră alte activități. Nu, faptul că trăim într-un oraș supra-aglomerat unde mai mult se stă decât se merge nu e o scuză valabilă — pentru asta s-au inventat audiobooks.
Uite-așa, revenind la faimosul meu tricou, Keep your mind on the road! ar fi fost un mesaj mai demn de luat în seamă. Pentru că de cele mai multe ori nu privirea îți e distrasă de la drum, ci celelalte simțuri și abilități necesare condusului.
Și mai ales înainte de criză. Probabil sunt subiectivă, dar poza asta trasă aiurea din mașină într-o dimineață de 2007 are mai multă viață în ea decât orice zi, la orice oră, în prezent. Parcă mamuții cei goi au făcut zona mai fantomatică decât a fost vreodată, cu tot cu întinsul teren viran pe care pasc oile zi-lumină. Douămiișapte, ăla trafic, nene!
Azi, 26 Martie 2010, ora 2:00AM, a inceput o campanie de constientizare a pericolului reprezentat de gropile din asfalt.
Campania consta in desenarea langa fiecare groapa a profilului unei persoane intinse pe asfalt, similar celor dintr-un accident mortal.
Au fost deja marcate in acest mod aproximativ 70 de gropi serioase din toate sectoarele Bucurestiului folosindu-se un spray cu vopsea nepermanenta.
Campania nu are in vedere victimele deja facute de gropile din asfalt dar trage un semnal de alarma despre urmarile tragice ce pot fi cauzate de acestea.
Campania nu este a motociclistilor pentru motociclisti, se adreseaza tuturor participantilor la trafic afectati de gropi si de catre carosabilul degradat.
Gropile existau, noi am marcat posibilitatea producerii de viitoare victime.
Daca in alt mod nu putem influenta autoritatile sa schimbe aceasta situatie, macar putem sa economisim banii de creta cheltuiti in ?favoarea? participantilor traficului rutier la marcarea accidententelor si, in acest mod, poate vor ramane mai multi bani pentru intretinerea strazilor.
Campania este simpla, non-agresiva, dar cu un impact puternic.
Alatura-te oriunde ai fi in tara si ia cu tine cand pleci de-acasa o creta sau o creta cerata, ori o vopsea nepermanenta si ?daruieste? fiecarei gropi din orasul tau conturul potentialei victimei pe care o asteapta.Astfel, cei ce sunt in masura vor sesiza numarul impresionat al locurilor unde asfaltul este degradat si vor dispune repararea gropilor cauzatoare de victime!!!
Este important sa folositi momente ale zilei/noptii astfel incat sa nu deranjati traficul.
Deasemeni, folositi creta sau vopsea nepermanenta ca sa nu existe explicatii si dialoguri inutile cu politia.
Gropila este un altfel de shotron. Cineva, mai devreme sau mai tarziu va arunca piatra in el si va sari!
Folositi-l pe Gropila si semnalati locurile de pe carosabil din toata tara ce pot contribui la aparitia victimelor viitoare, poate asa vor fi mai putine.
Citatul este de pe motociclism.ro. Tot acolo veti gasi si fotografii cu marcaje deja efectuate.
Pentru ca ceea ce a patit prietenul nostru Qaz sa nu se mai intample si altora..
Și o singură intrare. Și o singură posibilitate de a-l travera, s-ar putea numi chiar orașul cu o singură stradă, că restul sunt alei. Unde? În București. Sau lângă, că încă n-am reușit să înțelegem dacă oamenii ăia stau la țară sau la oraș. Vorbesc bineînțeles despre Pipera-city.
Joi seara trebuia să ajung de la Semănătoarea până pe o stradă din spate de la Antene. Adică Antenele 1,2 și 3, sediul Intact. Rezervasem vreo juma de oră că m-am gândit că o să fie trafic, da’ n-a fost. 15 minute am făcut via Podul Grant și Piața Presei. Până la intersecția dinante de Antene, aia cu podul peste lac. Unde trebuia să mergem la stânga. Ceea ce nu s-a putut, că era interzis — în naivitatea mea aveam impresia că la ultima intersecție din oraș, după ce mergi doi kilometri fără opțiuni la capitolul direcție, ți se oferă ceva posibilități. Apoi am presupus că dacă e interzis acolo e logic să fie liber la următoarea intersecție, cu bulevardul Aerogării. Nimic mai greșit!! Dacă ai trecut de Piața Presei, nu prea mai ai opțiuni decât să ajungi până la aeroport. 🙁
Eu mă gândesc întotdeauna că dacă o manevră în trafic e logică, trebuie să fie și legală. Adică dacă nu e niciun motiv practic pentru care ar putea fi interzisă, ar trebui să fie acceptată. Ei bine nu. După ce treci de aeroport ai două posibilități, ori te întorci pe sub pod (ceea ce mi s-a părut imposibil, având în vedere că șirul de mașini începea în parcare la Ikea) ori mergi spre Pipera-city și nu mai ieși în veci de-acolo.
Și totuși exact asta am făcut, sperând că există o altă ieșire din Pipera înafară de aia de la barieră. Foarte greșit!! Am stat cam o oră jumate în trafic pentru că se lucrează pe Erou Iancu Nicolae. Cu alte cuvinte, una din cele două străzi care merge spre Pipera e blocată, iar cealaltă e nonstop aglomerată.
Nu înțeleg cum poți să ai un cartier fără străzi. Alea din Pipera nu sunt străzi. Sunt niște alei, niște ganguri între vile de trei etaje pe care o mașină mai lată nici nu încape! În Pipera nu sunt străzi, e fix o stradă, care începe la mall în Băneasa și se termină în Colentina. De ce e blocată șoseaua Pipera de un an? Cine și ce și unde construiește atât încât să blocheze o șosea care e calea principală de acces către un anumit punct (șoseaua Pipera, get it?). De ce nu se trage o bandă de asfalt din Pipera până la Herăstrău, prin câmp că tot e gol pe-acolo.
Apreciez faptul că se construiește la pasajul Băneasa, cu toate reținerile legate de data finalizării. Poate poate într-o zi s-o putea face și stânga unde e normal să se poată. Îmi place cum s-au mișcat cu pasarelele de la intrarea pe DN1 (gata într-un an dacă îmi aduc bine aminte) și-mi mai place că în ultima vreme parcă se circulă cât de cât. Dar ce faceți oameni buni cu orașul cu o singură stradă?
Follow