All posts by pif

O săptămână cu metroul

În subteran nu e trafic. Cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla e să îți fie invadat spațiul personal, dar dacă ai de mers mai mult de 5 stații se rezolvă ușor. De obicei metroul se golește unde se intersectează cu o altă linie și apoi ai mai mult spațiu decât vrei.

N-a fost rău. În mod suprinzător, nici măcar la 8 dimineața nu s-a înghesuit toată populația cartierului în vagoane. Nici la 6 seara. Poate pe ruta asta e mai liber în general, deși la cât de des vin metrourile aș zice că a fost o întâmplare.

E bine cu metroul, dacă îl ai aproape. Dacă e la 20 de minute de mers pe jos, prin zăpadă, cu un laptop în spate, cu bocanci și căciulă, deși te duci la serviciu unde există ținută obligatorie nu mai e așa amuzant. Nici dacă mai ai treabă seara târziu și trebuie să străbați cartiere întunecate.

M-am distrat o săptămână, n-am văzut deloc orașul la față, n-am înjurat pe nimeni în trafic și nici nu m-am bătut pe locurile de parcare dintre nămeți. Ba chiar m-am bucurat de ceva mai multă libertate de mișcare pe jos, pentru că n-am mai depins de întorsul la mașină.

Dar mi-a fost dor. Să pot să car una-alta toată ziua după mine. Să croșetez. Să ajung acasă la orice oră din zi și din noapte. Să apăs pedale și să învârt din volan. Biiiiine că nu mai ninge! 😀

Deszăpezirea – noul sport preferat al femeilor

Mă amuzam aseară târziu când mă întorceam de la metrou că au ieșit oamenii să-și scoată mașinile de sub zăpadă. Nu mai ningea dar era un cancer incredibil, mie îmi înghețaseră și dinții în gură, pe lângă toate celelalte părți ale corpului acoperite de bocanci, mânuși, căciulă, fular și haine groase. Brrr.

Să ieși de bună voie în zăpadă și să pui și mâna pe ea mi se părea de domeniul fantasticului. Dar știam că asta mă paște și pe mine azi, și din fericire am prins vreo două ore cu soare la prânz, chiar blând, la chilele de zăpadă pe care le-am cărat.

M-am trezit de dimineață și mă uitam pe geam cu cafeaua în față, la vecinii care ies pe rând să-și scoată mașinile de sub nămeți. Într-un final mi-am făcut și eu curaj, alături de alte două doamne. 😀

După care a început circul. Partea cu datul zăpezii jos de pe mașină n-a fost tocmai grea, deși nu știu cum naiba, dar tocmai în punctele esențiale era gheață. În schimb evacuarea muntelui de zăpadă care bloca mașinile a fost muncă de muncitor la sapă. Trei femei, o lopată bună, o lopată din aia de jucărie de ținut în mașină și un făraș. Bine că la noi pe alee nu trece plugul, așa că n-am avut de furcă decât cu zăpada adusă de viscol.

O oră mai târziu ne-am făcut curaj și am plecat la plimbare. Nissan-ul Primera a fost primul curajos și n-a avut nicio problemă, deși la un moment dat era să alunece urât. Pentru Astra mea a trebuit să facem potecă și am mai și împins-o la ieșirea de pe alee. Are garda joasă și s-a înfipt în primul obstacol. Dar în afară de asta s-a comportat bine, n-a alunecat, nu s-a învârtit și nu s-a războit cu nimeni. Iar cu Golful a mers extrem de repede și bine. Bune mașini, VW astea, cum zicea vecina, păcat că șoferița nu e foarte curajoasă.

Și cu parcarea liberă, sportul de sâmbătă făcut și orgoliul gâdilat ne-am retras în casă la un vin fiert. Că dacă tot nu ies cu mașina, de ce n-aș bea niște alcool?

Și nu, nu ies cu mașina pentru că n-am unde s-o parchez, pentru că sunt nebuni pe străzi și pentru că aș avea probleme pe orice stradă nedezăpezită. Garda aia joasă e mega-afacere din punct de vedere al stabilității la viteză, dar prin nămeți e cam degeaba. Poate mă enervez și-mi aduc Kalosul. O să se învârtă și o să facă ca toate alea, dar măcar o să treacă prin zăpadă. 😀 Iar despre cum e traficul cu transportul în comun, într-un episod viitor.

Trafic de iarnă, varianta Smart

Cred că e fun să vii cu Smartul la serviciu și să-i găsești loc în fiecare dimineață. În schimb când parcarea e blocată de mormane de zăpadă devine complicat. Dacă ești inspirat, ai o lopată în mașină și îți croiești drum, chiar dacă ești femeie.

Dacă ești extrem de nenorocos, juma de oră mai târziu trece un plug și își îngroapă efectiv Smartul sub zăpadă. 😀

Trafic de rahat, mă scuzați.

Pif își ia o zi liberă

Și prin urmare se trezește pe la 11, se dă pe twitter și se roagă să nu fie zăpadă afară când s-o ridica să se uite pe geam. Apoi își face o cafea, dă două ture prin casă și se hotărăște să meargă la cumpărături de chestii pentru mașină — pentru că dintr-un motiv sau altul nici măcar o cârpă n-am în portbagaj.

Situația se schimbă însă dramatic între momentul în care iese pe ușă și momentul în care ajunge în parcarea de supermarket. Viteza medie de 15km/h nu e tocmai idealul, iar toți idioții care au plecat ne-echipați de-acasă sunt moartea, io măcar am cauciucuri decente, ca să fim înțeleși.

Descoperiri: o gagică e în stare să cumpere anvelope de iarnă dintr-un hipermarket. Nu oricum, trei de-un fel și al patrulea altfel. Benzinăriile sunt full, pentru că probabil juma de oraș s-a trezit că îngheață lichidul de parbriz în mașină. Stocul de măturici s-a terminat. În oraș e mai aglomerat decât într-o zi cu ploaie, deși speram să rămână toate mașinile acasă.

No bun, mi-am luat ce-mi trebuia, am plecat și două ore mai târziu am ajuns și la palat, unde am parcat mașina și nu mai intenționez s-o mișc până nu se face cât de cât frumos. Mai cald măcar, pentru că poleiul e prea evil pentru gustul meu. Și de fapt, nu pentru mine personal, cât pentru că imbecilii de pe stărzi care te pot lovi oricând. Da’ oricând. Pe la periferie pe unde e liber e cât de cât decent, în rest e un balamuc de care nu-mi era dor.

Pe mine scrie metrou și taxiuri, ceea ce ar fi bestial, dacă n-aș avea probleme cu fundul de lume în care se găsește blocul meu. Nu știu cum, dar la palat e deja noapte la ora asta, în două ore o să fie beznă și plin de câini pe străzi, iar mâine dimineață când o să trebuiască să mă mișc spre serviciu probabil că o să alunec pe prima treaptă. Dar o să vină și zile mai bune pentru bolidul de sub geam. 😛

Vine iarna bine-mi pare, mi-am făcut asigurare

Ieri a nins în București. Nu mult, dar destul încât să îngheț un pic cu gândul la derapaje, polei, troiene și geamuri aburite. Culmea e că plănuisem cu o zi înainte să ajung la un service să se uite cineva la cauciucuri să-mi dea liber pentru iarnă sau să-mi recomande să le schimb. Și să le umfle cum trebuie, pentru că dintr-un motiv saul altul încă n-am apucat să-mi procur o pompă portabilă. Și nici o lopată, lanțuri, cârpe și lichid de parbriz pentru temperaturi extreme.

Nu faceți ca mine, pentru că riscul de accidente în timpul iernii e evident mult mai mare decât atunci când asfaltul e uscat și temperaturile optime. Iar dacă ignorați pregătirile, măcar din punct de vedere birocratic să fiți pe fază!

Mă refer bineînțeles la asigurări, în principiu la cea obligatorie. Nu știu cum poți să mergi cu mașina fără RCA, dar înțeleg că se întâmplă. Când nu ții în mod special la mașină, când nu ți-o bagă pe gât vreo firmă de leasing sau când ai mușchi destul de umflați încât să sfidezi garcea de pe străzi.

Cu toate astea, RCA este obligatorie și e ilegal să te urci în mașină fără să ai polița la îndemână. E de asemenea periculos, nu numai pentru trafic — pentru că până la urmă o bucată de hârtie nu te salvează de intrat în pom sau de la distrus trei mașini parcate. Dar RCA îți salvează portofelul și poți pleca cu mintea limpede mai departe dacă ai alunecat pe polei sau dacă nu vrei să investești în anvelope de iarnă.

Așa că aruncați un ochi pe asigurareamașinilor.ro, unde se găsesc cam toate informațiile necesare, plus posibilitatea de a găsi polița potrivită pentru stilul tău de condus. Iar dacă vrei să știi exact care este legislația și cine te poate ajuta mai departe, tot site-ul de mai sus este locul potrivit. Lectură obligatorie înainte de următoarea ninsoare! 😛

Plimbări nocturne

Aveam obiceiul ăsta acum 3-4 ani, când trezitul de dimineață nu era un must al zilelor lucrătoare. Mă plimbam până la Otopeni și înapoi, de-abia construiseră podurile pasarelă peste DN și îmi plăcea să mă uit la lumini și la pista de aterizare. Apoi reveneam acasă, trecând vijelios prin centru, printre mașini, oameni și vieți.

N-am mai făcut asta de multă vreme. Cred că s-a tăiat macaroana când au început să sape la Pasajul Băneasa și nu mai era deloc simplu să treci prin zonă, nici măcar la ore târzii. Iar orele târzii nu-mi mai erau libere, pentru că trebuia să dorm.

Dar dacă tot s-a deschis Pasajul Băneasa, mi s-a părut rezonabil să mă apuc din nou de excursii nocturne. Am făcut-o în seara asta, pentru că mă plictiseam la o petrecere și aveam niște timp de omorât. Plus că țineam să îmi testez anvelopele la -1 grad și bălți înghețate, dacă tot a venit azi iarna. Iar suprizele au fost multe.

În primul rând, n-am văzut nicio mașină pe sensul de ieșire din oraș. Nici măcar una, de la Băneasa până la intrearea în Otopeni. Uitasem că asfaltul de acolo e mai bun decât în centrul Bucureștiului, iar când chiar e gol gol o plimbare e o plăcere. 😀

Apoi mi-au plăcut luminițele de Crăciun. Dacă cele din centru sunt niște arătări cumplite, în partea de nord a orașului cineva a avut mai multă inspirație. Iar la aeroport sunt chiar drăguțe, jos pălăria. Tot nu înțeleg de ce se preferă albastrul în fiecare an, dar măcar să fie de bun gust. Combinațiile de pe Magheru și mai ales bradul (pe care l-am numit Heineken, vezi steaua din vârf) de la Universitate sunt penibile și deranjante. Nici nu mai zic de cum arată sectorul 4, care deși consumă energie cât pentru tot orașul e o nebunie. Pozitivă, zic.

Și mergând un pic mai departe, e impresionant cum s-a dezvoltat zona Băneasa. Da, nu sunt picată din cer, am trecut de sute de ori pe-acolo de când se construiesc diverse, dar de data asta am avut răbdare să fac o comparație cu Băneasa de acum 4-5 ani. Logistic e mare durere, e adevărat, pentru că nu e spațiu, dar e frumos. E lumină și se vede că Bucureștiul se extinde. Mie îmi place, iar în condițiile de față în care șoseaua era liberă, n-am de ce să mă plâng nici de trafic. 😛

Mai contează că iar am +100 de km la bord de ieri dimineață? Anvelopele mele sunt ok, thank you very much, așteptăm teste mai dure. Dar mă gândesc la percepția pe care o au oamenii despre traficul din București și plimbările astea îmi amintesc că se poate și altfel. Adică fără trafic, dar cu dispoziție să te uiți și la ce-i pe-afară, unde pe bune, e frumos.

a little bit of history repeating

Am avut un singur accident de mașină de când conduc, i-am îndoit bara unui băiat pentru că am alunecat pe mâzgă. Needless to say, la jegosmobilul meu a fost schimbata jumatate din partea din fata si toată târășenia a durat cam o lună.

Partea funny e că m-am mai întâlnit o dată cu băiatul respectiv, era de ziua mea și așteptam pe cineva într-o parcare și ca să vezi coincidență, a apărut ăsta și a parcat lângă mine. Nu știu dacă m-a recunoscut că ținea de gheruțe o pițipoancă și n-avea ochi. În fine.

Până în seara asta când mă îndreptam târâș grăbiș spre casă:
– ia uite ce tâmpit, merge între benzi
– ah, e din provincie
– heh din aceeași provincie ca ăla pe care l-am lovit
– o wait, are și același fel de mașină…
EL E! 😀

M-am amuzat copios vreo 2 km până luat-o pe alt drum. Mergea tare aberant. Iar de data asta am stat și am observat, că între timp am schimbat mașina și m-am simțit în sigurnață. Eh, lumea e mică mică, șoferii proști nu-și schimbă obiceiurile prea ușor.