All posts by pif

perspective

Aceeași manevră la limita legalității e considerată nesimțire dacă la volan e un bărbat și prostie dacă e femeie. Ați observat?

Asta am realizat dimineață când am forțat o depășire pe o străduță cu o singură bandă pe sens. Știam ce fac, pentru că ăsta e planul zilnic — se cheamă 8 minute în minus pe ceas. 😛 Și totuși parcă prea m-a privit de sus și cu milă băiatul care a trebuit să-mi facă loc în fața lui. Două intersecții mai departe, un nene o comite la fel și i se umple frigiderul de carne. Tâmpituleboulenesimțitule. Cu ură. Păi e corect?

Poduri

Mai țineți minte podul ăla de l-au construit niște iluștri în Pipera și n-au putut să-l termine că au greșit dimensiunile? Ăla de trebuia să treacă peste șina de tren și să-i scutească pe unii de barieră. Podul care trebuia să treacă pe la înălțimea firelor de cale ferată.

Ei bine, cică l-au terminat azi. De fapt, era vorba că îl inaugurează azi, dar n-au putut pentru că “nu s-a făcut recepția lucrării”.

Tare-i trist pentru că n-a putut baștanu’ să iasă din Pipera pentru weekendul prelungit. Că de asta voiam să mă amuz, podul din Pipera n-au reușit să-l termine, dar pod de sâmbătă până marți a făcut mai toată lumea.

Știu asta pentru că dimineață am traversat orașul în 10 minute. Vâââjt de la un cap la altul, fără adormiți și nesimțiți. 😛 Și vestea bună e că mâine va fi la fel, ba chiar mai bine, mai liber, mai gol, mai curat, mai uscat.

Tare bine ar fi să dea o ninsoare ca să nu mai intre nimeni în oraș și să fie gol încă niște zile. Să rămână baștanul afară din Pipera. Oricum nu-l ajută podul dacă strada nu-i destul de lată pentru gipan.

Pasajul Băneasa în cuvintele altora

Recunosc, eu nu mi-am mișcat fundul și șobolanul până în Pasajul Băneasa. O s-o fac, probabil când o să fie mai aglomerat și mai nasol și o să mi se pară degeaba. Alții însă și-au dat încă de ieri cu părerea:

1. Am trecut pe acolo, e jenant, o gaura in pamant cu becuri […], din înțelepciunea gmail.
2. Ceva mai consistent, pe blogul fără scuze.

În schimb am o altă problemă. Era evident că două benzi în plus nu pot prelua mașinile care stăteau pe și sub cele două pasarele din Băneasa (de fapt, coada a fost întotdeauna înainte de pasaj, de obicei după aeroport era liber). Mi s-ar fi părut normal să se caute o altă soluție pentru înmulțirea căilor de acces în oraș. Întrebarea e care?

Pentru că în zona aia nu se putea construi încă o stradă (ceea ce fie vorba între noi e ceva mai ușor decât săpatul unei gropi). Pentru că acolo toate terenurile sunt ale lu’ mama și ale lu’ baronul, și nu nene, n-avem nevoie de străzi ca să ajungem la cășile noastre burdușite în cartiere de blocuri orizontale. Oare ce se întâmplă cu șoseaua Pipera, de pildă, care e blocată de nu știu câtă vreme? Mai construiți? Mai construim, și dup-aia ne închidem în palate și vă dăm cu praf în ochi când trecem cu gipanu înspre cafenelele din Dorobanți.

Așa că la modul serios vă întreb, există oare o soluție, măcar teoretică prin care s-ar putea relaxa traficul în zona de nord a Bucureștiului? Hai să nu punem bombe la palatele baștanilor să ne facem noi stradă, dar oare prin câmpurile alea încă neconstruite nu s-ar putea trage două benzi de asfalt? Oare la lărgirea și modernizarea centurii mai lucrează cineva? Dar despre autostrada București-Ploiești ce se mai aude?

Pentru că un pasaj te scapă de un stop și le dă puncte electorale altora, dar nu îți dă înapoi orele pierdute în trafic. 🙁

Fenomene inexplicabile

O treabă pe care n-o înțeleg și e destul de nouă încât să n-o accept fără să-mi pun întrebări e problema traficului de weekend. De când conduc n-am văzut să fie atâtea mașini în weekend pe stradă ca în toamna asta. Mai multe decât dimineața la 7 în cursul săptămânii, uneori mai multe și decât seara la 7-8.

Nu înțeleg cum e posibil să fie blocat rondul de la Piața Protopopescu sâmbăta la prânz și să trebuiască s-o iau pe scurtături ca să ajung în 10 minute la Universitate. Plus locuri de parcare lipsă în centru (și nu e vară, să iasă lumea la terăsici), plus aglomerație la stop la orice oră. Am eu un barometru al trebii ăsteia, că văd de departe cum se circulă pe un anume bulevard și mă hotărăsc dacă îl evit sau nu. Ei bine, dimineața de luni până vineri măcar mișcă ceva, sâmbăta și duminica se stă.

Pe mine mă cam depășește problema și având în vedere că în weekend oricum șoferii sunt mai proști (sorry, dar asta e) iese o harababură de nedescris. Adică na, mie îmi întoarce pe dos toate convingerile despre trafic. Explicații? 😛

Constatarea amiabilă

Să zicem că ți-ai lovit mașina. Pardon, să presupunem că ai dat peste un elefant în jungla bucureșteană și n-ai putut să te ferești. Toată lumea știe că elefanții nu văd, nu aud, sunt mari și urâți și nici n-au timp să stea la discuții. 😀

Dar te-a lovit. Sau l-ai lovit. Și ați trecut deja peste discuția de rigoare despre care e mai prost. Ce faceți? Mergeți la poliție? Stați la cozi intermindabile și vă rupeți coastele în fața agentului pentru că nimeni n-a fost de vină? Pierdeți o zi întreagă pentru asta?

Ei bine, dacă aveți amândoi asigurare, nu mai e nevoie. Constatarea amiabilă s-a introdus de ceva vreme și pe plaiuri mioritice, iar pe site-ul ăsta se găsesc toate detaliile de care aveți nevoie, plus ceva opțiuni viabile de Casco și RCA, joculețe și alte minuni. De vizitat!

Pe scurt, pasul obligatoriu în care cei implicați în accident merg la secția de poliție de pe raza sectorului în care s-a produs accidentul se sare cu grație. Documentele se depun direct la asigurator, ceea ce ar trebui să însemne că problema se rezolvă mai repede. Desigur, dacă te înețelegi cu elefantul și vă hotărâți cine e de vină.

Personal n-am testat încă sistemul, pentru că nu mă simt elefant și pe ei îi miros de la distanță. Sunt curioasă dacă funcționează pe bune. A încercat cineva? Chiar sunt bucureștenii capabili să rezolve ceva în mod amiabil?

Diseară începe noua serie Top Gear

Nu la noi, la BBC, desigur. Nu-mi vine să cred că e deja numărul 14 și că de niște ani buni aștept de două ori pe an să înceapă, de parcă n-ar mai exista brioșe și ciocolată pe lumea asta. Nici că am văzut toate episoadele, fără excepție, unele chiar de mai multe ori. Nici că unul dintre prezentatorii Top Gear, ăla mai alb și mai anonim e la foarte puține contacte distanță de mine, any given time of the day. 😀

De ce e relevant asta pentru traficul de București? În episodul de diseară băieții se dau prin România. Din câte înțeleg nu e vorba doar de București, ci și de Transfăgărășean (oh, the thrill) și de ceva cadre filmate pe litoral. Vedeți și voi trailerul pentru seria 14, it’s kinda funny actually.

Personal sunt foarte foarte curioasă, pentru că știam că astă vară au venit la noi (and now the cat is out of the bag). Așa că așteptăm până punem mâna legal pe ea sau ne folosim de contactele de care vorbeam mai sus. Oricum ar fi, o să fie frumos. 😀

Secția accidente ușoare (2)

Sigur că ideal ar fi să nu ajungi niciodată aici, dar dacă se întâmplă, e bine de știut că s-au schimbat niște treburi în ultimul an. Conform site-ului Poliției Române, secțiile de poliție care se ocupă de investigarea accidentelor rutiere ușoare sunt:

SECTOR 1 :

– Centrul de Daune Omniasig Bucuresti, Calea Grivitei nr. 355 – 357
Tel. 021.323.30.30, interior 22176 sau 22190 (program 24 ore);

SECTOR 2 :

– Str. Pantelimon nr. 450
Tel. 021.323.30.30 interior 28940 (program 24 ore);

SECTOR 3 :

– Calea Vitan nr. 242
Tel.021. 304.51.89 sau 021.323.30.30 interior 22151 (program 24 ore);

SECTOR 4 :

– Brigada de Politie Rutiera, Str. Splaiul Unirii, nr. 311 (incinta Cobalcescu)
Tel. 0374102361 sau 021.323.30.30 interior 22807, 22831(program 24 ore);

SECTOR 5 :

– Brigada de Politie Rutiera, Str. Splaiul Unirii, nr. 311 (incinta Cobalcescu)
Tel. 0374102361 sau 021.323.30.30 interior 22807, 22831(program 24 ore);

SECTOR 6 :

– Bd. Iuliu Maniu nr. 594 (in incinta societatii COM NICO SERV)
Tel. 021.323.30.30 interior 25437, 22253 (program 24 ore).

… de unde rezultă că mitul urban al străzii Candiano Popescu s-a dus pe apa Dâmboviței. Se pare că nu mai e nevoie să urci niciun deal cu mașina accidentată dacă faci poc în sectorul 4. Oh, well. 😀

Una din zilele alea

Cred că am stat azi în trafic cât pentru o săptămână întreagă. Recunosc că nu prea aveam chef de forțat nota și mi-am ales și o oră dubioasă și un traseu și mai nefericit, dar nu cred că de asta am stat.

Am stat din cauza nesimțiților. Cine, adică? În mod surprinzător, nu neapărat gipane și alte caroserii de zeci de mii de euro, cu teribiliști la volan. Nope. Dacă blochează cineva tramvaiele, sunt mașinile cu număr de provincie care se prind în ultimul moment că șina nu e doar o altă bandă. Dacă merge cineva pe linia de tramvai în dreptul refugiului, sunt ăia cu dacii din anii ’80. Iar dacă ai impresia că după ce ai depășit o coloană de vreo 30 de mașini pe contrasens, când eu stau deja de jumătate de oră, o să te las să te bagi în fața mea ca să pierd verdele, probabil că nu ești destul de devotat conservei și te riști la frecușuri între table. Bleah.

Și uite așa se scot din buzunar ochelarii de cal și se ignoră toți ăștia, se dă muzica mai tare pentru că înjurăturile pe nedrept nu fac bine la zen și se merge înainte, respectând naibii banda.

Nu vreau să exagerez, pentru că oricine a fost pus în situația de a cerși un loc în trafic. Dar între a fi pus în diferite situații și a fi nesimțit e o diferență de la cer la pământ. Am zis. Așa cum am zis că ora șase nu e oră de plecat de la serviciu și traversat orașul, decât dacă îți place să te enervezi.