Category Archives: Necategorizat

de sus

Când nu locuiam în mirificul oraș cu trafic mult și amețitor, obișnuiam să-mi încep zilele uitându-mă la imaginile preluate de niște camere aflate prin intersecții. Pe vremea aia erau împrăștiate pe diverse site-uri pe care le aveam în bookmarks, internetul mergea cu hopuri și eu n-aveam nicio treabă cu ce se întâmplă de fapt aici. Dar era liniștitor.

Apoi, când activitățiile mele zilnice nu erau niciodată aceleași și trebuia să-mi aleg un drum spre diverse zări la ore care mai de care mai dubioase, mă uitam iar după camere. Vedeam pe unde e blocată circulația, ce intersecții sunt de evitat și așa mai departe. De data asta nu mai era liniștitor, era folositor.

Se pare că între timp cineva s-a gândit să adune toate camerele într-un singur site și să mai adauge și alte informații. E vorba de Live Trafic, și e o sursă bună și pentru diverse alte treburi legate de subiectul ăsta.

Singurul dezavantaj ar fi că e mai greu să profiți de el atunci când ești chiar în trafic. De-aia aveam noi cont de twitter, pentru cine vrea să știe care-i treaba direct @dintrafic. 😀

Trafic pe repeat

E foarte amuzant când ai în fiecare zi același drum, la aceeași oră. La un moment dat partenerii de trafic încep să se repete. De la est la vest prin oraș, la 7 dimineața și pe la 17:30, avem:

– Dacie albă, 1900 hăhăhă, din aia de abia se mai ține. Număr de MAI. Cu băeții în ea. Adică niște cocărdei în uniformă care o ambalează până la dumnezeu imediat ce scapă de stop. Și cu salivă la colțurile gurii atunci când treci pe lângă ei.

Nebuna. Ford Escort mov. Ochelari de soare, muzică foarte tare, motor foarte zgomotos. Număr cu ZZZ. Gagica merge foarte bine, da’ mă sperie de fiecare dată.

Corporatistul. Din spate e un Golf un pic tunat, cu evacuare preparată. Un stiker galben pe fund, ca orice Golf negru care se respectă. La volan un băiat la costum, abia trezit din somn sau beție. Se oprește undeva pe la Unirea.

– Motociclistul cu iapa portocalie care mă depășește întotdeauna la deal, întotdeauna pe dreapta.

– Motociclistul pe care scrie slick de sus până jos care se strecoară printre mașini la semafor.

Baștanul cu X6 negru, număr provizoriu de Ilfov care se oprește pleașcă în mijlocul bulevardului de fițe, ca să facă stânga peste linia dublă continuă. Zilnic. Uneori îi iese. Din trei mișcări pentru că, newsflash, un X6 e mare și are nevoie de mai mult de două benzi ca să întoarcă.

– Nenea cu merțan limuzină care coboară dealul Cotroceni cu cel mai calm zâmbet din lume. Și ascultă Mozart și Beethoven, uneori tare, mai ales atunci când se stă și aude tot poporul.

To be updated. Mai are cineva din ăștia?

Pe voi nu vă enervează?

Că pe mine da.

Lucrările la carosabil, nene. Nu că durează 100 de ani și blochează traficul, nici că în două luni sunt iar gropi din alea inevitabile și invizibile, nici că sunt multe și peste tot. Mă enervează că apar și dispar ca ciupercile după ploaie. Ieri rămân pe banda întâi, în spatele unor gărdulețe de metal, așteptând să se facă loc să le ocolesc, până mă satur de politețuri. Azi mă încadrez altfel ca să scap de o grijă și bineînțeles că nu mai e nicio groapă, niciun gărduleț, nimic. La fel și acasă. Ies dimineața din parcare printr-o parte ca să evit o groapă monumentală lată cât strada și îmi aduc aminte să mă întorc tot pe-acolo. Ce să vezi? S-a mutat groapa. De unde era, în fața bolidului. Și dă-i și întoarce, dă cu spatele și ocolește jumătate de cartier ca să ajungi în parcare.

Cred că asta înseamnă că băieții se mișcă repede. Sau nu?

Radarele fixe de pe DN1

Din sursă sigură știm că încă există și sunt funcționale, de fapt, sunt singurele din țară de la care te poți trezi cu amenzi acasă (durează între una și trei luni). Prin urmare, ce facem dacă avem drum până la Brașov și lipsă detector de radar? Urmărim indicațiile primite de la cei mai umblați.

Cele mai multe radare fixe de pe DN1 sunt între București și Ploiești. Seria începe chiar înainte de ieșirea din oraș, cu intersecția cu Bulevardul Aerogării și continuă glorios cu cel din dreptul INMH (pe ambele sensuri) și cu cel din zona intersecției cu Șoseaua Privighetorilor — aka drumul spre Pipera, tot și la dus și la întors. Vestea bună e că zona e aglomerată la orice oră din zi și din noapte, din cauza săpăturilor la pasajul Băneasa, așa că șansele de a fi prins de radare sunt mici.

După ieșirea din București lucrurile se complică, iar radarele ar trebui învățate pe dinafară: imediat după pod (cel peste centură), în dreptul benzinăriei Lukoil și la ieșirea din Otopeni, la intersecția cu drumul care merge spre aeroport. Apoi, ca o poezie, Balotești, Tâncăbești, Ciolpani, Potigrafu, Puchenii Mari, Bărcănești. Cele din urmă sunt greu de ratat, pentru că toată lumea încetinește, pentru că se văd agățate de pasarele sau pe stâlpii de pe margine.

Urmează cele două de pe centura Ploieștiului, la intersecția cu DN1 A care merge spre Buftea și la ieșirea de pe centură — nu știu dacă mai sunt de actualitate pentru că centura Ploieștiului a devenit o scurtătură de evitat, pentru că se lucrează.

Drumul e lin apoi, până la la capătul “autostrăzii” dintre Ploiești și Câmpina, unde sunt niște camere de supraveghere pe o pasarelă. Urmează Breaza, ieșirea din Comarnic și intrarea în Sinaia (imediat după intersecția cu drumul spre Târgoviște, aproape de varianta spre Gară). În Sinaia mai sunt un radar în centru, dar mă gândesc că cine chiar se grăbește va folosi centura, pentru că prin centru trebuie oricum oprit la trecerile de pietoni. Atenție, pentru că și la capătul nordic al variantei e un radar. În Bușteni nu mai avem cum să scăpăm de trecerile de pietoni, dar măcar de radarul de la intersecția cu drumul spre Gura Diham să trecem fără peripeții. În final, ultimul radar se află în Azuga, după care drumul continuă fără alte elemente intruzive.

Informațiile de mai sus nu sunt 100% confirmate, așa că orice comentarii sunt de mare ajutor. Am observat că în afară de radarele și camerele fixe, poliția are echipaje plasate în zonele unde limita de viteză e 100 (deci în afara localităților) și unde toată lumea încearcă să recupereze timpul pierdut.

Cât despre amenzile care vin acasă, nu e un mit! Chiar și după jumătate de an, proprietarul mașinii (sau utilizatorul, dacă aceasta este în leasing) primește prin poștă o somație prin care trebuie să declare cine a condus mașina la momentul respectiv. Urmează amendă (și suspendarea permisului pentru abateri grave), așa că e util să aveți membri ai familiei care au carnet dar nu conduc 😀

Din trafic direct pe Twitter

Sau ce încercăm să facem de fapt.

După cum se vede în dreapta postului ăstuia, dintrafic.net are și cont de Twitter, pe numele lui @dintrafic. Skepsisul e că @dintrafic nu există doar ca modalitate de promovare a site-ului sau alte minunății din sfera asta, ci se vrea o aplicație de sine stătătoare.

Pornind de la ideea că multă lume scrie pe Twitter atunci când rămâne blocată în trafic, ne-am gândit să adunăm undeva toate posturile pe acceași temă și să le dăm și altora posibilitatea să se informeze. Prin urmare, ideea este ca de fiecare când ai ceva de comentat să adaugi #dintrafic sau @dintrafic mesajului tău, iar noi îl vom prelua automat. Dacă urmărești apoi @dintrafic vei vedea ce spun alții, adică pe unde e aglomerat, pe unde s-a întâmplat un accident, cât de mult durează să ieși din București miercurea la ora 14:00 și așa mai departe.

Comunitatea Twitter destul de mare în România pentru a acoperi mai toate evenimentele relevante care se petrec în trafic. Mai mult, conform Twittermap.ro, o proporție covârșitoare din utilizatorii de Twitter sunt stabiliți în București. Câți dintre voi nu vă urcați zilnic în mașină sau în autobuz și n-ați vrea să știți cum să faceți să economisiți timpul petrecut în trafic?

Fix de asta am pus pe picioare contul de Twitter. Dar pentru ca el să funcționeze, avem nevoie de ajutorul vostru. Așa că scrieți, dar scrieți @dintrafic și urmăriți-ne!

Șoferul de mașină albă

Eu le spun ambulanțe, alții le spun frigidere. În mod dubios sunt mai tot timpul curate, deși jegul din București are trebui să se vadă grupa mare pe alb-spital, ca și pe alb-perlat. Șoferul de mașină albă alege culoarea în funcție de preț sau de fiță, având în vedere că e standard la majoritatea modelelor. Să-i luăm pe rând:

1. Șoferul de gipan alb:

La prima vedere, albul de gipan e o fiță. La fel ca și iPhone-ul alb, care e mai scump. Albul perlat ar trebui să fie o culoare rară, destinată aleșilor. Probabil costă mai mult decât standardul, mai mult decât nuanțele metalizate, mai mult decât mașina întreagă. Dacă ai o mașină albă, ți se vede de departe valoarea.

La o analiză mai atentă, cine poate să facă diferența dintre albul perlat și albul standard, de spital, mai ales că mai des de o dată pe lună nu are cum să strălucească sub lumina soarelui? Așa că nu-i mai bine să investești în trapă sau în jante mai mari cu un țol? Eu cred că toți o fac. Mulți dintre șoferii de gipan își dau toată averea pe dotările mașinii și aleg nuanța standard pentru exterior. Și apoi o dau fiță.

2. Șoferii de limuzină albă

Aici e mai complicat, având în vedere că sunt unele modele care chiar arată bine pe alb. Cred că primordială tot fița rămâne, numai că e mai greu s-o dai în bară. Iar pentru o mașină cu care nu stai în trafic și pe care n-o târăști prin praf zi de zi, poate chiar merită. De obicei limuzinele albe sunt și cele mai curate și conduse de oameni care știu ce și de ce conduc. Dacă e vorba de un model mai rar, cu atât mai bine, dacă e doar un Passat (și cu numerele puse cu susul în jos, așa cum am văzut zilele trecute), e probabil vorba de un viitor șofer de Cayenne. Alb.

3. Șoferii de mașină sport albă

Cu mașinile sport sunt în dubiu. Pe de o parte sunt convinsă că unii au impresia că arată bine pe alb. La fel cum au impresia că varianta cu șasiul coborât și jante din aliaj de la un model de oraș e mașină sport. Golfuri, Astre, Leon, Civic, din astea. Pe de altă parte, dacă în sfârșit îți permiți să treci la un 1.8 și niște căluți, cred că e rezonabil să investești în dotări nu în culoare. Și totuși se vede: dacă sunt un pic tunate și foarte curate e clar că e vorba de dragoste nemărginită și mândrie, dacă zac săptămâni întregi sub noroaie e evident că exteriorul e mai puțin important.

În final…

4. Șoferul de Dacie albă. Model 1900 toamna.

Oare mai e nevoie să adaug ceva? 😛