Monthly Archives: April 2011

întâmplări

Dacă ar fi în fiecare zi Paște

2 Comments

Zilele ar fi mult mai lungi. Să explic.

În lunea de Paște am plecat de-acasă spre sală la 8:45 și la 9:15 eram echipată și pe aparate. Într-o zi normală ar fi trebuit să plec de-acasă pe la 8:15, ceea ce nu fac niciodată, că e sinucidere curată. De asemenea, după o oră de alergat am mai făcut tot fix jumătate de oră până în bucătărie. Într-o zi normală s-ar fi făcut ora 12.

Ieri m-am plimbat o groază. Stăteam și mă minunam că nu numai că străzile sunt libere, dar și locurile de parcare sunt la fel de goale. Stăteam la stop și nu-mi venea să cred cât de largi sunt unele străzi de fapt. Și cât de mulți oameni au abandonat totuși barca, neașteptat.

(Sau pur și simplu uitasem cum e, înainte îmi plăcea să lucrez în zilele libere ca să pot să mă plimb într-o zi în care instituțiile sunt deschise.)

Ce-am mai făcut? Păi am remarcat o tonă de taximetriști poziționați strategic pe colțuri de intersecție. Intersecțiile astea fiind goale, păreau un ciorchine de bube galbene apărute de sub asfalt. Plus că deși mai toți șoferii de sărbători (care-s mai rău decât ăia de weekend) se mișcau prin oraș cu viteza melcului, taximetriștii de care vorbeam nu aveau nici o problemă să taie benzi, să schimbe direcția fără semnalizare, să-ți taie fața. Periculos.

Și în mod surprinzător, n-am văzut în viața mea atâtea mașini de Constanța în capitală. Asta-i un fel de pay back în avans pentru ce se va întâmpla weekendul următor?

(E 1 mai. Știu, e ciudat. Dar e deja 1 mai.)

Cât despre duminică — o oră cât am stat la masa de Paște am văzut trei reportaje despre trei accidente. Coincidență? Nu cred. Sărbătorile sunt aerisite în București, dar numai dacă ai grijă de două ori mai mult decât de obicei.

Email, RSS Follow
întâmplări

Probleme cu stațiile RATB și nesimțirea de rigoare

5 Comments

Ziceam într-un articol trecut că mă enervează când într-o stație de autobuz sunt oprite taxiuri sau mașini personale, RATB-ul n-are unde să oprească decât pe banda următoare și, coincidența coincidențelor, eu vreau să intru pe prima stradă la dreapta.

E halucinant câte reguli nu sunt respectate în cazul ăsta:

(1) oprirea interzisă în stațiile mijloacelor de transport în comun

(2) de cele mai multe ori, oprirea interzisă în intersecție

(3) dreapta de pe banda a doua (eu, că n-am ce să fac)

(4) neacordare de prioritate RATB când iese din stație (tot eu, că dacă stația lui e în mijlocul drumului, sorry, dar îmi bag picioarele)

(5) blocarea intersecției: da, că dacă n-am unde să mă duc, stau

(6) neacordare de prioritate din partea RATB, pentru că dacă nu iese din stație (și nu iese, că acolo stă taximetristul și molfăie șaorma), e doar un simplu participant la trafic 😀

(7) în sfârșit, regula aia simplă, mama lor, cărei ne place să îi spunem CÂT DE IDIOT SĂ FII?

Și cum e greu să te lupți cu morile de vânt, căutăm rezolvări oficiale.

Posibile soluții:

(1) Alveole, nene. Cu forța, cu riscul de a nu mai avea trotuar. Nu pentru că ar schimba în vreun fel situația (în esență cu sau fără aleveolă tot aia e), dar statistic vorbind parcă-s mai puțini nesimțiți care parchează în alveole decât pe prima bandă în stație.

(2) Amenzi și ridicări. Știu că e utopic, dar poate îmi explică cineva de ce în zonele rar aglomerate și cu destul spațiu pe carosabil se ridică mașini într-o veselie, în timp ce acolo unde trebuie primești maxim un claxon de la vreun polițist rătăcit?

(3) Schimbarea stațiilor RATB. Să explic. În multe orașe aglomerate de pe continentul ăsta, autobuzele merg pe linia de tramvai și preiau călători de pe refugiu. Avantajul? În principiu e mai liber pe mijlocul drumului, pietonii au unde aștepta și opririle RATB nu mai îngreunează traficul. Sigur că nu se poate implementa peste tot, dar un pilot pe Mihai Bravu m-ar face tare fericită.

Ce ziceți? Fezabil? Utopic? Sau mă enervez eu prea tare pentru că pățesc asta în fiecare zi în drum spre casă?

Email, RSS Follow
mașini

Drive Test Citroen C4

4 Comments

Prin amabilitatea CeRecomand.ro și Citroen România am condus acum două săptămâni noul C4 prin traficul de București. 😀 Nu mult, doar o oră, dar îndeajuns încât să-mi fac o părere superficială.

Despre mașină

Prima surpriză a fost cutia semi-automată. Într-un fel sau altul am ratat experiența asta în 7 ani de șoferie. Parcă din povești nu suna deloc interesant, așa că nici nu mi-am pus problema că o să ajung vreodată să mă joc cu una. În realitate cutia semi-automată (mă rog, pe modul automat) e idiot-proof. E perfectă pentru femei în trafic și oameni care nu prea le au cu coordonarea mână-picior.

Momentul culminant a fost la ieșirea dintr-un pasaj când am realizat brusc că n-am nici pedală de ambreiaj, nici manetă pentru frâna de mână, așa că am întrebat inocent “cum se face?”. Plecarea din pantă adică. S-a râs un pic de mine, până m-am prins singură că nu e nimic de făcut de fapt. Oh well.

Altfel, noul C4 era un diesel cu 116 cai, plafon panoramic și o groază de senzori, gadgeturi și nebunii. Am spus-o și atunci în trafic, prefer mașinile spartane. N-am nevoie decât de turometru, vitezometru și încă vreo 3 indicatoare. GPS-ul, cele o mie de controale de pe volan, reglajele pentru lumini, masajul din scaun și restul de gadgeturi îmi sunt perfect inutile. Un lucru util e senzorul pentru unghi mort, dar parcă și ăsta ia un pic din plăcerea condusului “pur”.

Prin traficul de București

Cum spuneam, nu am avut foarte mult timp la dispoziție, iar orașul a fost destul de aglomerat. De fapt, cred că n-am stat de la începutul anului cât am stat vineri în trafic. Am preluat mașina din Drumul Taberei și am lăsat-o la Eroilor după câteva ture de cartier și câteva de Casa Poporului.

Cutia automată își face treaba, deși parcă nu ne înțelegem perfect când vine vorba de momentul potrivit pentru schimbarea vitezei. Am avut vreo două situații în care mi-ar fi plăcut să știe să schimbe într-o treaptă inferioară într-o mini-depășire sau cine-știe ce altă situație de trafic. În schimb, noul C4 are și mod manual, unde te lasă pe tine să schimbi vitezele cu ajutorul comenzilor de pe volan. E ok, face ce trebuie, dar parcă senzația de cutie manuală și de schimbător de viteze nărăvaș nu se compară deloc cu experiențele astea. 😛

Trebuie însă să recunosc — noul C4 se înfige bine, chiar și în varianta diesel cu 116 cai și cutie semi-automată. E în primul rând o mașină care se conduce foarte ușor, iar pentru cei cu drumuri lungi și dese prin București, ar putea fi o opțiune perfectă. Pe partea de design mi se pare mult peste modelul vechi, cel puțin exteriorul e foarte aproape de idealul meu de mașină (din clasa respectivă), iar tavanul panoramic face toți banii.

Dar cel mai important feature mi s-a părut opțiunea “ECO”: motorul se oprește automat când stai la stop de exemplu. Conform prietenilor de la CeRecomand.ro, în primele 4 ore de trafic de București, motorul a fost oprit 40 de minute. Astfel, consumul în oraș ajunge undeva pe la 8l/100km, iar asta domnilor, se cheamă economie. 😀

În concluzie

Mulțumim CeRecomand.ro pentru experiență, felicitări Citroen România pentru campanie: mașina pentru presă a făcut peste 6000 km de la începutul anului.

Mi-aș lua un C4? Poate. Aveam opțiunea asta în minte și când mi-am luat Astra, dar modelul vechi nu m-a convins. Adică vitezometrul cu cifre arabe mi se părea pur și simplu cel mai mare turn-off șoferistic posibil. 😛 Noul C4 mi se pare mai reușit. Probabil că n-aș renunța la cutia manuală prea curând, dar așa cum am zis și mai sus — chiar e o mașină mișto de oraș.

Email, RSS Follow
sfaturi

Secții accidente ușoare

Leave a comment

Pe principiul mai bine mai devreme decât prea târziu, m-am interesat și am pus pe hartă secțiile de poliție unde trebuie ajuns în cazul unei tamponări în București.

Recunosc – eram complet pe dinafară, având doar vagi aminitiri despre biroul din Candiano Popescu, singurul pe care l-am vizitat cu treburi de genul ăsta de fapt. Ei bine, surpriză, pentru sectorul 4 locația s-a schimbat complet, iar pentru celelalte sectoare habar n-aveam unde se găsesc punctele respective pe hartă.

Deci de-acum e simplu: lovești mașina prin oraș, identifici sectorul, te uiți pe harta de mai jos și îi dai bice către secția aferentă în termen de 24 de ore. Pentru adresele exacte și alte detalii, avem pagină separată cu birourile-tamponări (funny name, tho :P).
View Sectii accidente usoare Bucuresti in a larger map

Email, RSS Follow
întâmplări

Ce pățești dacă n-ai rovinietă?

3 Comments

Scapi ușor de 750 lei.

Circuli în afara orașului fără rovinietă și te bucuri că nu te-a prins nimeni până acum? Mai așteaptă câteva luni, s-ar putea să te trezești cu Procesul verbal de constatare a contravenției “afișat la ușa sediului / domiciliului”.

Deci 750 de lei în 15 zile de la data “afișării”, că ce dacă de la contravenție au trecut 6 luni? Totul se face cu poze și verificări în sistemul informatic, direct de către CESTRIN – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, fără poliție, fără martori, fără chestii lipicioase pe parbriz.

Mi se pare chiar foarte mișto sistemul, mai puțin partea cu “afișarea”, care e amuzantă, și partea în care îți dai seama că au trecut o sută de ani de la momentul y. Plus că nu știam că avem Companie națională de autostrăzi și drumuri naționale așa pusă pe treabă. Rămăsesem tot la ideea că te oprește poliția să te verifice și că asta se întâmplă mai ales când li se termină banii de șaorma.

Enfin, nu eram eu cu mașina. 😛

Email, RSS Follow
întâmplări

Banalități din trafic

1 Comment

Listă de chestii care mă enervează maxim și care n-au soluție:

  • Ăia care depășesc pe linia de tramvai și au pretenția să intre în coloană înainte de refugiu. Good luck with that.
  • Ăia care ocolesc refugiul prin stânga (ceea ce e bineînțeles ilegal, dar asta nu mai contează) și vor apoi înainte sau la dreapta.
  • Tâmpiții opriți pe prima bandă. Ăștia au nume: se numesc tâmpiți. Dacă stai mai mult de 30 de secunde, pe avarii sau nu, blocând traficul pe o bandă întreagă, îmi pare rău, dar ești idiot. Dacă dup-aia te mai și plângi în stânga și în dreapta că traficul în București e nașpa, poți să te duci acasă.
  • Taxiurile oprite în intersecție sau pe banda întâi. Că stațiile de taxiuri sunt degeaba în orașul ăsta.
  • Apropo de sus-numitele stații, sunt cunoscute drept locuri de parcare moka și dacă nu știi de ele e pentru că marcajele indicatoare s-au pierdut undeva sub roțile mașinilor parcate. De exemplu la Izvor, cum vii dinspre Eroilor, după pod, pe stânga:

statie-taxi-izvor

  • Ăia care în loc să stea la coadă la ieșire de pe o străduță intră pe contrasens și fac dreapta tot pe banda întâi. Mă simt invizibilă în momente din astea.
  • Ăia care în loc să stea la coadă la semaforul de mers la stânga intră în intersecție de pe ultima bandă de mers înainte și rămân acolo suspendați. Totul în timp ce io prind al coișpelea semafor regulamentar.
  • Ăia care n-au învățat la școala de șoferi că dacă vrei să faci stânga trebuie să-i acorzi prioritate ăluia care vine din sens opus și merge înainte.
  • Când uită vatmanul de tramvai fix aceeași regulă, singurul caz în care trebuie să cedeze trecerea, de altfel.
  • Când opresc pe galben și de pe celelalte benzi mai zboară 5-6 mașini perfect pe roșu.
  • Când unii (nu arăt cu degetul, dar mă refer în special la taximetriști) pleacă liniștiți pe roșu de la semafor de parcă le-ar fi donat mama bulevard.
  • Pietonii care NU traversează pe la trecere deși e fix 5m mai încolo. Sorry, dar în cazul ăsta n-am nicio obligație să nu te iau pe capotă.
  • Când în stația de autobuz sunt taxiuri, autobuzul oprește pe banda a doua și io vreau imediat la dreapta.

Și-acum în loc să stau să bat câmpii mai mult despre asta sau să fac filmulețe cu toți tâmpiții de mai sus, mai bine revenim la programul normal de critici constructive și eventuale soluții în trafic. 😛 Nu de alta, dar momentul Pwah, mi-a tăiat calea tâmpitul cu gipan mi se întâmplă de zece ori pe zi. Și ție la fel.

Email, RSS Follow
întâmplări

Ceva nou cu taximetriști și polițiști

1 Comment

O fi fost o coincidență, dar de câteva zile tot văd polițiști care îi atenționează pe taximetriști șă-și miște mașinile de prin intersecții. Spun “atenționează” pentru că rezultatul e nul, din ce observ.

Puține lucruri mă enervează mai tare în traficul de București decât taxiurile staționate aiurea. Pe trecerea de pietoni, în intersecții, pe prima bandă sub semnul de oprire interzisă, în orice spațiu liber care ar trebui să rămână gol, așa, de design. Argh.

Mă gândesc de exemplu la cum stau taximetriștii în intersecția Mihai Bravu cu Maior Coravu. Acolo ar trebui să fie o trecere de pietoni și să se vadă frumos spațiul verde din mijlocul străzii, parc, primăvară, alea. În fine. Cert e că e tot timpul prin de taxiuri, iar dacă s-ar limita la spațiul respectiv încă n-ar fi mare problemă — numai că ei sunt peste tot, inclusiv trotuar, prima bandă a străzii și prima bandă a bulevardului unde coincidența face să fie și o stație de autobuz!

Acum vreo două zile însă, zona era pustie. Două mașini de la rutieră trase în mijlocul drumului, vorbind cu un taximetrist. În rest nimic. Apoi aseară se purtau niște discuții asemănătoare undeva pe la Ozana, iar dimineață am stat să văd ce se întâmplă cu un taxi pe la Universtitate. A trecut poliția pe motor, i-a spus clar să se miște de pe trecere de pietoni și din intersecție, omul a schițat un gest aprobator și a rămas în același loc.

Triști, de la taximetriști.

Aș vrea să văd că se respectă regulile și abia apoi să discutăm despre cât de prost sunt făcute…

Email, RSS Follow
întâmplări, spotted

Plimbări de duminică

3 Comments

Uitasem cât de mișto e să tragi de volan înainte să ajungi acasă și să mai dai “o tură” prin oraș, sau prin afara lui, așa, de control. Sună posibil dubios, dar nu găsesc întrebuințare mai bună pentru o duminică seara, mai ales când afară sunt peste 10 grade, se merge cu geamul deschis, nimeni nu se grăbește nicăieri și… ei bine, mâine e luni.

Două descoperiri scurte ale plimbării de azi:

  • Unii sunt pur și simplu țărani. Ditai parcarea subterană pe două niveluri și ei parchează nici mai mult nici mai puțin decât în mijlocul drumului.

  • După mulți ani de la accidentul lui Teo Peter avem în sfârșit semne de circulație vizibile în intersecția Dacia cu Polonă. Într-o vreme treceam foarte des prin zonă și, într-adevăr, semnul de Stop pe care nu l-a văzut americanul în seara respectivă era ascuns după un copac. Așa a rămas multă vreme. Acum sunt chiar două, plus semafor funcțional, mergem înainte.

Și dacă tot vine primăvara, e cazul să reîncepem plimbările prin România. Am un Brașov programat peste două săptămâni, dar parcă aș avea mai mare tragere de inimă dacă aș ajunge prin locuri pe unde n-am mai fost niciodată. Idei?

Email, RSS Follow