Despre deschiderea Pasajului Basarab

Iaodi, știți deja că s-a deschis. Vinerea trecută pentru jurnaliști, sâmbătă pentru pietoni și de duminică și pentru mașini.

Noi nu ne-am dus repede în inspecție pentru că nu ne-a plăcut populismul în spiritul căruia s-a organizat deschiderea. Argumentul numărul unu și cel mai important: pasajul a fost construit pentru fluidizarea traficului, deci pentru mașini. De ce să-l deschizi pentru pietoni când nici măcar nu are trotuare pentru ei??

Uite de-asta m-am enervat și am decis că după vreo 3 ani de scris mai mult sau mai puțin constant despre construcția cea minunată, n-are nici un sens să merg la deschidere. Asta fără să punem la socoteală că măcar doi ani din ăștia trei mi-am omorât somnul de dimineață pentru că trebuia să ocolesc pe la mama naibii ca să trec de zona Grozăvești.

Bine.

Argumentul numărul doi a fost că în termeni de trafic și de utilitate a pasajului e irelevant să încerci să tragi concluzii în primele zile după deschidere. Și cam asta voiam să facem pe dintrafic.net. Am trecut ieri pe-acolo până la urmă, absolut întâmplător, adică na — chiar aveam de ajuns din Militari înspre 1 Mai — și a fost scurt și liber și interesant. Dar sunt multe de studiat înainte de vreo concluzie.

Articole vechi despre Pasajul Basarab:

Cum e cu Pasajul Basarab – august 2009

Update la Pasajul Basarab – septembrie 2009

Au deschis Podul Grozăvești – aprilie 2010

Pasajul Basarab – mistere – septembrie 2010

Aiurea (tot despre pasajul Basarab) – septembrie 2010

Cât despre Podul Grozăvești – septembrie 2010

Greșiiiiit – septembrie 2010

Cică în zona Pasajului Basarab circulația e o adevărată plăcere – martie 2011

Între timp șantierul Basarab se apropie de final – martie 2011

Recomandare: Traffic

Se pare că preocuparea pentru trafic a mers atât de departe prin alte țări încât s-au scos și cărți.

Azi recomandăm Traffic, scrisă de Tom Vanderbilt. Se găsește la Cărturești și din fragmentele pe care am apucat să le citesc, băiatul scrie despre trafic așa cum mi-ar plăcea mie să scriu despre trafic: fără nervi degeabiști, fără acuze din oficiu pentru autorități, ci pur și simplu cu logică (uneori de-a dreptul matematică) despre why we drive the way we do (and what it says about us).

Îmi pare rău că nu am cumpărat cartea când am văzut-o, am vrut să aflu întâi de pe net pe ce dau banii. Dar e timp (și vine și ziua mea :P) pentru că Tom Vanderbilt are și un blog pe acceași temă. Pentru mine chestia asta e o veste dublu-bună: o dată pentru că am lucruri interesante de citit o vreme de-acum încolo și a doua oară pentru că încep să mă conving că există oameni care trăiesc din interesul exagerat pentru trafic. Poate nu sunt chiar nebună. 😀

Enjoy how we drive.

Sensuri unice și clădiri distruse

Ajung după mai bine de un an pe strada Dumbrava Roșie. Zi aleasă atât de prost încât să fie probleme cu traficul și cu parcarea, doar o dată în an devine Arthur Verona pietonală, o dată în an aducem mucegaiul de tip Vama Veche în București.

La Grădina Icoanei se parchează pe interzis. Nu-i nimic, asta se întâmplă și în celelalte zile ale anului. În rondul de la intrarea în Parcul Ioanid sunt mașini abandonate și în mijlocul drumului.

Fac un ocol pe Dacia, Dumbrava Roșie e stradă respectabilă cu sens unic. În sfârșit, cineva a gândit bulevardul cel mai frumos din capitală într-un mod logic: avem acum patru benzi, dintre care una este oficial dedicată parcărilor. Plus că au dispărut morcovii lui Oprescu din mijlocul drumului. Frumos, curat, sistematizat, speranțe mari privind deblocarea traficicului, mai ales după încheierea lucrărilor de la Piața Gemeni.

Ajung la intrarea pe Dumbrava Roșie și încerc să reconciliez două noțiuni noi. Strada și-a schimbat sensul unic. Casa Simona Lahovary de pe colț nu mai este, iar în locul ei a rămas un doar șantier din altă lume. Am văzut în direct demolarea anul trecut, dar nu mă așteptam să regăsesc azi cartierul Ioanid sub formă de dantură perfectă cu un dinte lipsă. E trist.

dumbrava-rosie

Epopeea bordurilor

V-am povestit că la mine în parcare se schimbă bordurile. Încă se schimbă, nicio șansă se se fi încheiat lucrările.  O vreme n-a fost chair grav, că veneau muncitorii dimineața, plecau seara, lăsau curat.

Problema adevărată a apărut cât toată parcarea s-a transformat într-un depozit de borduri. Nexam locuri. Încă o vreme a mers și-așa – ziceam că nu stau în cel mai aglomerat cartier din oraș și că în principiu se găsește și-un loc pentru mine, cam la orice oră.

De câteva zile însă, toate străduțele din jurul blocului s-au pricopsit cu borduri. Nu și cu trotuare și asfalt, ceea ce înseamnă că eu nu pot să urc mașina pe ele. Și cum nu pot nici să mă lupt cu depozitul de borduri, situația a devenit cam tristă. Where do we sleep tonight? 🙁

Problemă de geometrie

Se dă spațiul din imagine:

Parcare alternativă
Parcare alternativă

Se observă maxima inspirație a locuitorilor blocurilor din vecinătate care au transformat un spațiu neutilizat într-o parcare decentă. Se remarcă faptul că maximul de mașini posibil parcate în perimetrul despre care vorbim este șase — trei într-o parte și trei în cealaltă. Se analizează situația și se concluzionează că nu s-a ales cea mai bună metodă de repartizare.

Pentru că e la mintea cocoșului că perpendicular pe peretele ce se vede în plan îndepărtat ar încăpea cel puțin șapte. Greșesc?

Dacă tot n-avem parcări, să mai eliminăm din ele

Nu știu dacă obișnuiți să vă plimbați prin Pipera (adică plantația Pipera, nu localitatea) cum am făcut eu în ultimele câteva săptămâni. Dar cu siguranță aveți o idee despre faptul că în afară de parcările business centerelor, de altfel destul de generoase în aparență, problema locurilor de parcare e destul de groasă.

Am reușit să identific o parcare probabil privată, cu vreo 30 de locuri, despre care însă nu am reușit să aflu detalii. În afară de asta, observ că lumea își abandonează mașinile pe trotuare. Circulația pietonilor părea să fie o problemă secundară, mai ales atunci când spațiul liber lăsat de mașini pe trotuare e ocupat de cablurile tăiate de pe stâlpi — singura soluție pentru cei care merg pe jos: linia de tramvai.

Până zilele trecute, când trotuarele din Pipera au primit tratament de București: s-au montat stâlpi care blochează accesul mașinilor. Yay pentru pietoni, nașpa pentru șoferi, dar întrebarea mea e una singură: cum dumnezeii primăriei să investești în stâlpii lui papuc și să lași trotuarele să arate în continuare ca după bombardament?

Stalpi-trotuar-pipera
Stâlpi pe trotuarele din Pipera
trotuare-bombardate-pipera
Trotuare bombardate în Pipera