All posts by pif

întâmplări

Banalități din trafic

1 Comment

Listă de chestii care mă enervează maxim și care n-au soluție:

  • Ăia care depășesc pe linia de tramvai și au pretenția să intre în coloană înainte de refugiu. Good luck with that.
  • Ăia care ocolesc refugiul prin stânga (ceea ce e bineînțeles ilegal, dar asta nu mai contează) și vor apoi înainte sau la dreapta.
  • Tâmpiții opriți pe prima bandă. Ăștia au nume: se numesc tâmpiți. Dacă stai mai mult de 30 de secunde, pe avarii sau nu, blocând traficul pe o bandă întreagă, îmi pare rău, dar ești idiot. Dacă dup-aia te mai și plângi în stânga și în dreapta că traficul în București e nașpa, poți să te duci acasă.
  • Taxiurile oprite în intersecție sau pe banda întâi. Că stațiile de taxiuri sunt degeaba în orașul ăsta.
  • Apropo de sus-numitele stații, sunt cunoscute drept locuri de parcare moka și dacă nu știi de ele e pentru că marcajele indicatoare s-au pierdut undeva sub roțile mașinilor parcate. De exemplu la Izvor, cum vii dinspre Eroilor, după pod, pe stânga:

statie-taxi-izvor

  • Ăia care în loc să stea la coadă la ieșire de pe o străduță intră pe contrasens și fac dreapta tot pe banda întâi. Mă simt invizibilă în momente din astea.
  • Ăia care în loc să stea la coadă la semaforul de mers la stânga intră în intersecție de pe ultima bandă de mers înainte și rămân acolo suspendați. Totul în timp ce io prind al coișpelea semafor regulamentar.
  • Ăia care n-au învățat la școala de șoferi că dacă vrei să faci stânga trebuie să-i acorzi prioritate ăluia care vine din sens opus și merge înainte.
  • Când uită vatmanul de tramvai fix aceeași regulă, singurul caz în care trebuie să cedeze trecerea, de altfel.
  • Când opresc pe galben și de pe celelalte benzi mai zboară 5-6 mașini perfect pe roșu.
  • Când unii (nu arăt cu degetul, dar mă refer în special la taximetriști) pleacă liniștiți pe roșu de la semafor de parcă le-ar fi donat mama bulevard.
  • Pietonii care NU traversează pe la trecere deși e fix 5m mai încolo. Sorry, dar în cazul ăsta n-am nicio obligație să nu te iau pe capotă.
  • Când în stația de autobuz sunt taxiuri, autobuzul oprește pe banda a doua și io vreau imediat la dreapta.

Și-acum în loc să stau să bat câmpii mai mult despre asta sau să fac filmulețe cu toți tâmpiții de mai sus, mai bine revenim la programul normal de critici constructive și eventuale soluții în trafic. 😛 Nu de alta, dar momentul Pwah, mi-a tăiat calea tâmpitul cu gipan mi se întâmplă de zece ori pe zi. Și ție la fel.

Email, RSS Follow
întâmplări

Ceva nou cu taximetriști și polițiști

1 Comment

O fi fost o coincidență, dar de câteva zile tot văd polițiști care îi atenționează pe taximetriști șă-și miște mașinile de prin intersecții. Spun “atenționează” pentru că rezultatul e nul, din ce observ.

Puține lucruri mă enervează mai tare în traficul de București decât taxiurile staționate aiurea. Pe trecerea de pietoni, în intersecții, pe prima bandă sub semnul de oprire interzisă, în orice spațiu liber care ar trebui să rămână gol, așa, de design. Argh.

Mă gândesc de exemplu la cum stau taximetriștii în intersecția Mihai Bravu cu Maior Coravu. Acolo ar trebui să fie o trecere de pietoni și să se vadă frumos spațiul verde din mijlocul străzii, parc, primăvară, alea. În fine. Cert e că e tot timpul prin de taxiuri, iar dacă s-ar limita la spațiul respectiv încă n-ar fi mare problemă — numai că ei sunt peste tot, inclusiv trotuar, prima bandă a străzii și prima bandă a bulevardului unde coincidența face să fie și o stație de autobuz!

Acum vreo două zile însă, zona era pustie. Două mașini de la rutieră trase în mijlocul drumului, vorbind cu un taximetrist. În rest nimic. Apoi aseară se purtau niște discuții asemănătoare undeva pe la Ozana, iar dimineață am stat să văd ce se întâmplă cu un taxi pe la Universtitate. A trecut poliția pe motor, i-a spus clar să se miște de pe trecere de pietoni și din intersecție, omul a schițat un gest aprobator și a rămas în același loc.

Triști, de la taximetriști.

Aș vrea să văd că se respectă regulile și abia apoi să discutăm despre cât de prost sunt făcute…

Email, RSS Follow
întâmplări, spotted

Plimbări de duminică

3 Comments

Uitasem cât de mișto e să tragi de volan înainte să ajungi acasă și să mai dai “o tură” prin oraș, sau prin afara lui, așa, de control. Sună posibil dubios, dar nu găsesc întrebuințare mai bună pentru o duminică seara, mai ales când afară sunt peste 10 grade, se merge cu geamul deschis, nimeni nu se grăbește nicăieri și… ei bine, mâine e luni.

Două descoperiri scurte ale plimbării de azi:

  • Unii sunt pur și simplu țărani. Ditai parcarea subterană pe două niveluri și ei parchează nici mai mult nici mai puțin decât în mijlocul drumului.

  • După mulți ani de la accidentul lui Teo Peter avem în sfârșit semne de circulație vizibile în intersecția Dacia cu Polonă. Într-o vreme treceam foarte des prin zonă și, într-adevăr, semnul de Stop pe care nu l-a văzut americanul în seara respectivă era ascuns după un copac. Așa a rămas multă vreme. Acum sunt chiar două, plus semafor funcțional, mergem înainte.

Și dacă tot vine primăvara, e cazul să reîncepem plimbările prin România. Am un Brașov programat peste două săptămâni, dar parcă aș avea mai mare tragere de inimă dacă aș ajunge prin locuri pe unde n-am mai fost niciodată. Idei?

Email, RSS Follow
sfaturi

De ce sunt bune anvelopele de vară?

1 Comment

Dacă ai fost șofer preventiv la începutul iernii și ți-ai încălțat mașina cu anvelope de iarnă, nu înseamnă că a rezolvat problema până la următoarea pană. E 31 martie, soarele sus pe cer și 15 grade afară în timpul zilei: e timpul să treci din nou la cauciucuri de vară.

Există un motiv pentru care anvelope se clasifică în de vară și de iarnă (și all season, dar alea nu intră în discuție când ești șofer serios). Iar raționamentul din spate nu sună deloc ceva de genul: avem un tip de anvelope mai basic și mai ieftin și pentru cei care-și permit avem și unele care se descurcă bine și pe zăpadă și noroi.

Cu alte cuvinte, anvelopele de iarnă nu sunt versiunea de top a celor de vară, ci sunt concepute pentru a fi folosite doar iarna.

Conform aceluiași raționament, anvelopele de vară se împrietenesc mai ușor cu asfaltul la temperaturi înalte. În primul rând, aderența la sol e mai bună. Dacă ai fost vreodată în situația de a pune o frână bruscă pe asfalt, la temperaturi cât de cât mari și cu anvelope de iarnă, ai observat probabil că acestea se comportă ca o gumă de mestecat: nu se “lipesc” cum trebuie de asfalt și în final e ca și cum n-ai avea frâne.

Anvelopele de vară au striații mai puține și mai subțiri și trebuie să fie confecționate dintr-un cauciuc dur. Motivul e simplu: trebuie să reziste la temperaturi foarte mari fără să se înmoaie.

Vei oserva că distanța de frânare scade, și odată cu ea crește siguranța în trafic. De asemenea, pe termen lung, uzura e mai mică: anvelopele de iarnă se vor înmuia la contactul cu asfaltul încins și se vor uza rapid în timpul verii.

Dacă iarna se recomandă anvelope cu lățimea cât mai mică, pentru a “tăia” zăpada, vara e valabil opusul: cu cât mai late anvelopele, cu atât mai bine. Sigur că o schimbare de genul ăsta implică și jante noi pentru fiecare sezon, ceea ce duce la creșterea considerabilă a bugetului.

Am trecut azi la anvelopele de vară. E cald de vreo 2-3 săptămâni dar n-am avut încredere că nu mai vine vreun îngheț. În plus, conform proiectului de lege intens discutat la începutul iernii, trebuie să avem cauciucri de iarnă montate de la 1 noiembrie până la 31 martie. 120 de lei toată șmecheria, cu anvelopele de anul trecut, bineînțeles.

Email, RSS Follow
intersecții

Cucerește intersecția 4: Corneliu Coposu cu Sfânta Vineri

Leave a comment

Click pentru celelalte articole din seria Cucerește intersecția

De data asta vorbim despre o intersecție pe care atât de mulți șoferi o abordează greșit, încât a devenit normal.

Ce ar trebui să se întâmple conform marcajelor?

Vii de la Unirea în direcția Calea Călărașilor și la prima intersecție cu semafor ai trei benzi. Prima e pentru dreapta pe Sfânta Vineri. A doua pentru mers înainte. A treia e pentru înainte și stânga. În afară de asta, imediat după intersecție e o bordură în mijlocul drumului care separă linia de tramvai de benzile pentru mașini. Practic cele două benzi care merg înainte ar trebui să se deplaseze puțin înspre dreapta.

Ce se întâmplă de fapt?

Primele două benzi merg drept înainte, iar de pe a treia se face doar la stânga. Dacă ai fost neinspirat și te-ai gândit că lucrurile o să funcționeze cum scrie la carte (de fapt, cum e marcat pe asfalt) ai încurcat-o. De pe banda a treia n-ai nicio șansă să mergi înainte. Vei rămâne blocat în fața bordurii de care vorbeam, cu un sincer Fuck între dinți, între timp ce băieții de pe banda 2 zboară liniștiți înainte pe banda ta.

Chestia e că nici sistemul ăsta împământenit nu e rău. Adică se poate și așa. Problema e că de-aia există marcaje, ca să respectăm toți aceleași reguli. Sau nu?

Email, RSS Follow
trafic blocat

Jurnal de șantier. Pasajul Mihai Bravu. Nesimțiții

Leave a comment

Lucrările la Pasajul Mihai Bravu merg înainte — nu de alta, dar n-au cum să meargă înapoi pentru că nu e nimic de dărâmat.

Între timp ne-am obișnuit cu traficul sugrumat, poliția își face treaba în intersecții la ore de vârf și cei mai plictisiți dintre noi am învățat să ocolim zona cu totul.

Au apărut însă nesimțiții. Sunt câteva puncte unde s-a blocat virajul la stânga și cel puțin unul unde a fost interzis întotdeauna. Totul e semnalizat cu o droaie de “obligatoriu înainte” și e destul de clar că dacă vrei neapărat la stânga blochezi și intersecția și pe ăia din față și pe ăia din spate și tot. Doar acum sunt două benzi, nu patru.

Rezultatul e că una din două benzi e blocată la fiecare semafor verde, deci sunt de două ori mai puține mașini care trec de intersecție.

Pentru șoferii bucureșteni nu prea pare să conteze, însă. O fi de la ideea de șantier care le dă impresia că orice e pemis. O fi de la restricție în sine, deși e vorba de un ocol de 100 de metri. Sau e pur și simplu nesimțire.

Încă o dată — cele mai multe probleme în traficul de București pornesc de la mine și de la tine, nu de la Oprescu și nici de la poliție.

Email, RSS Follow
spotted

Românisme

Leave a comment

Să încercăm o interpretare. Omu’ și-a luat număr la rând, că doar nu e ieșit din comun să primești numere în combinații tâmpite — eu era să mă trezesc cu un WCx acu’ câțiva ani. Apoi au făcut mișto băeții de el și s-a gândit că e mai șmecher dacă nu lasă loc de interpretări. Păi nu?

Email, RSS Follow
parcări

Parcare la Universitate?

2 Comments

Nu vorbim despre parcare subterană cu 400 de locuri care se tot construiește, chipurile, de astă vară. Știți povestea: au început lucrările, au descoperit niște morminte, parcarea e în limbo și o să rămână așa multă vreme.

Vorbim despre unde parcăm acum în zona Universității — fie că lucrăm sau învățăm în zonă, fie că ne place să ne plimbăm prin oraș, pentru că undeva trebuie să-ți lași mașina când vrei să ajungi la cafenelele din centrul vechi și pentru că dacă avem un buric al târgului, acolo e.

1. La Fântănă, Universitate și Arhitectură. E parcare cu plată pe Edgar Quinet, Academiei și Biserica Enei — 1,5 lei / oră de la 8 la 17, apoi plin de parcagii. Pe vremuri se găseau locuri și în timpul zilei, de când nu mai există parcarea de la BCR e mai greu. Seara și în weekend e ok.

2. La BCR. Păi la BCR nu mai e parcare că se construiește ce ziceam mai sus. Mai sunt străduțele din spate, raiul parcagiilor. Se parchează pe câte două rânduri, în mijlocul străzii, se lasă mașina pe contrasens. Nu se respectă semnele de oprire interzisă (alea de pe strada Doamnei, de exemplu). Nu de alta, dar o mașină de la ridicări n-ar avea fizic loc printre celelalte. De evitat.

3. La Colțea. Sinceră să fiu nu m-am aventurat niciodată să găsesc locuri de parcare prin spatele spitalului. Teoretic îți poți încerca norocul, practic pare complicat. De investigat.

4. La TNB și Batiște. Și aici e de obicei omor. Parcarea din curtea teatrului nu se știe în ce bază funcționează. Pe vremuri era o parcare normală cu plată, azi e un afiș mare care spune ceva despre cumpărătorii de bilete la spectacole. Ultimele vreo două dăți când am încercat să intru nu m-au lăsat la poartă. Există strada Tudor Arghezi în spate, cu locuri de parcare gratis, dar tot timpul ocupate.

5. Parcarea subterană de la Intercontinental. Opțiunea cea mai sigură, dacă e grabă mare. Costă de vreo 3-4 ori mai mult decât în restul Bucureștiului, dar își face treaba. Sunt două intrări: una pe Bălcescu colț cu Ion Câmpineanu, cealaltă pe Tudor Arghezi colț cu Batiște.

Ce fac eu? Evit zona pe cât posibil în timpul zilei. Dau o tură pe Edgar Quinet în speranța că tocmai pleacă cineva, apoi mă enervez și las mașina tocmai prin Piața Revoluției sau undeva în zona Pitar Moș – Dionisie Lupu – Icoanei. Easy like a Sunday morning.

Iar mersul pe jos n-a făcut niciodată rău nimănui.

Și voi?

Email, RSS Follow