a little bit of history repeating

Am avut un singur accident de mașină de când conduc, i-am îndoit bara unui băiat pentru că am alunecat pe mâzgă. Needless to say, la jegosmobilul meu a fost schimbata jumatate din partea din fata si toată târășenia a durat cam o lună.

Partea funny e că m-am mai întâlnit o dată cu băiatul respectiv, era de ziua mea și așteptam pe cineva într-o parcare și ca să vezi coincidență, a apărut ăsta și a parcat lângă mine. Nu știu dacă m-a recunoscut că ținea de gheruțe o pițipoancă și n-avea ochi. În fine.

Până în seara asta când mă îndreptam târâș grăbiș spre casă:
– ia uite ce tâmpit, merge între benzi
– ah, e din provincie
– heh din aceeași provincie ca ăla pe care l-am lovit
– o wait, are și același fel de mașină…
EL E! 😀

M-am amuzat copios vreo 2 km până luat-o pe alt drum. Mergea tare aberant. Iar de data asta am stat și am observat, că între timp am schimbat mașina și m-am simțit în sigurnață. Eh, lumea e mică mică, șoferii proști nu-și schimbă obiceiurile prea ușor.

perspective

Aceeași manevră la limita legalității e considerată nesimțire dacă la volan e un bărbat și prostie dacă e femeie. Ați observat?

Asta am realizat dimineață când am forțat o depășire pe o străduță cu o singură bandă pe sens. Știam ce fac, pentru că ăsta e planul zilnic — se cheamă 8 minute în minus pe ceas. 😛 Și totuși parcă prea m-a privit de sus și cu milă băiatul care a trebuit să-mi facă loc în fața lui. Două intersecții mai departe, un nene o comite la fel și i se umple frigiderul de carne. Tâmpituleboulenesimțitule. Cu ură. Păi e corect?

Poduri

Mai țineți minte podul ăla de l-au construit niște iluștri în Pipera și n-au putut să-l termine că au greșit dimensiunile? Ăla de trebuia să treacă peste șina de tren și să-i scutească pe unii de barieră. Podul care trebuia să treacă pe la înălțimea firelor de cale ferată.

Ei bine, cică l-au terminat azi. De fapt, era vorba că îl inaugurează azi, dar n-au putut pentru că “nu s-a făcut recepția lucrării”.

Tare-i trist pentru că n-a putut baștanu’ să iasă din Pipera pentru weekendul prelungit. Că de asta voiam să mă amuz, podul din Pipera n-au reușit să-l termine, dar pod de sâmbătă până marți a făcut mai toată lumea.

Știu asta pentru că dimineață am traversat orașul în 10 minute. Vâââjt de la un cap la altul, fără adormiți și nesimțiți. 😛 Și vestea bună e că mâine va fi la fel, ba chiar mai bine, mai liber, mai gol, mai curat, mai uscat.

Tare bine ar fi să dea o ninsoare ca să nu mai intre nimeni în oraș și să fie gol încă niște zile. Să rămână baștanul afară din Pipera. Oricum nu-l ajută podul dacă strada nu-i destul de lată pentru gipan.

Și totuși

… ieri am trecut de două ori prin pasajul de la Băneasa, n-am stat la niciun stop și la nicio coadă și în total am făcut cam un sfert de oră din centru până la Ikea. Și la prânz și pe la 6-7 seara.

E ceva rău în asta?

Pasajul Băneasa în cuvintele altora

Recunosc, eu nu mi-am mișcat fundul și șobolanul până în Pasajul Băneasa. O s-o fac, probabil când o să fie mai aglomerat și mai nasol și o să mi se pară degeaba. Alții însă și-au dat încă de ieri cu părerea:

1. Am trecut pe acolo, e jenant, o gaura in pamant cu becuri […], din înțelepciunea gmail.
2. Ceva mai consistent, pe blogul fără scuze.

În schimb am o altă problemă. Era evident că două benzi în plus nu pot prelua mașinile care stăteau pe și sub cele două pasarele din Băneasa (de fapt, coada a fost întotdeauna înainte de pasaj, de obicei după aeroport era liber). Mi s-ar fi părut normal să se caute o altă soluție pentru înmulțirea căilor de acces în oraș. Întrebarea e care?

Pentru că în zona aia nu se putea construi încă o stradă (ceea ce fie vorba între noi e ceva mai ușor decât săpatul unei gropi). Pentru că acolo toate terenurile sunt ale lu’ mama și ale lu’ baronul, și nu nene, n-avem nevoie de străzi ca să ajungem la cășile noastre burdușite în cartiere de blocuri orizontale. Oare ce se întâmplă cu șoseaua Pipera, de pildă, care e blocată de nu știu câtă vreme? Mai construiți? Mai construim, și dup-aia ne închidem în palate și vă dăm cu praf în ochi când trecem cu gipanu înspre cafenelele din Dorobanți.

Așa că la modul serios vă întreb, există oare o soluție, măcar teoretică prin care s-ar putea relaxa traficul în zona de nord a Bucureștiului? Hai să nu punem bombe la palatele baștanilor să ne facem noi stradă, dar oare prin câmpurile alea încă neconstruite nu s-ar putea trage două benzi de asfalt? Oare la lărgirea și modernizarea centurii mai lucrează cineva? Dar despre autostrada București-Ploiești ce se mai aude?

Pentru că un pasaj te scapă de un stop și le dă puncte electorale altora, dar nu îți dă înapoi orele pierdute în trafic. 🙁

Fenomene inexplicabile

O treabă pe care n-o înțeleg și e destul de nouă încât să n-o accept fără să-mi pun întrebări e problema traficului de weekend. De când conduc n-am văzut să fie atâtea mașini în weekend pe stradă ca în toamna asta. Mai multe decât dimineața la 7 în cursul săptămânii, uneori mai multe și decât seara la 7-8.

Nu înțeleg cum e posibil să fie blocat rondul de la Piața Protopopescu sâmbăta la prânz și să trebuiască s-o iau pe scurtături ca să ajung în 10 minute la Universitate. Plus locuri de parcare lipsă în centru (și nu e vară, să iasă lumea la terăsici), plus aglomerație la stop la orice oră. Am eu un barometru al trebii ăsteia, că văd de departe cum se circulă pe un anume bulevard și mă hotărăsc dacă îl evit sau nu. Ei bine, dimineața de luni până vineri măcar mișcă ceva, sâmbăta și duminica se stă.

Pe mine mă cam depășește problema și având în vedere că în weekend oricum șoferii sunt mai proști (sorry, dar asta e) iese o harababură de nedescris. Adică na, mie îmi întoarce pe dos toate convingerile despre trafic. Explicații? 😛

Constatarea amiabilă

Să zicem că ți-ai lovit mașina. Pardon, să presupunem că ai dat peste un elefant în jungla bucureșteană și n-ai putut să te ferești. Toată lumea știe că elefanții nu văd, nu aud, sunt mari și urâți și nici n-au timp să stea la discuții. 😀

Dar te-a lovit. Sau l-ai lovit. Și ați trecut deja peste discuția de rigoare despre care e mai prost. Ce faceți? Mergeți la poliție? Stați la cozi intermindabile și vă rupeți coastele în fața agentului pentru că nimeni n-a fost de vină? Pierdeți o zi întreagă pentru asta?

Ei bine, dacă aveți amândoi asigurare, nu mai e nevoie. Constatarea amiabilă s-a introdus de ceva vreme și pe plaiuri mioritice, iar pe site-ul ăsta se găsesc toate detaliile de care aveți nevoie, plus ceva opțiuni viabile de Casco și RCA, joculețe și alte minuni. De vizitat!

Pe scurt, pasul obligatoriu în care cei implicați în accident merg la secția de poliție de pe raza sectorului în care s-a produs accidentul se sare cu grație. Documentele se depun direct la asigurator, ceea ce ar trebui să însemne că problema se rezolvă mai repede. Desigur, dacă te înețelegi cu elefantul și vă hotărâți cine e de vină.

Personal n-am testat încă sistemul, pentru că nu mă simt elefant și pe ei îi miros de la distanță. Sunt curioasă dacă funcționează pe bune. A încercat cineva? Chiar sunt bucureștenii capabili să rezolve ceva în mod amiabil?

Lectia de condus #2

Pentru ca unii dintre noi petrec timp indelungat si in afara orasului, ca doar nu reuseam sa parcurg cei 5000 de km de luna trecuta doar in Bucuresti, astazi vom vorbi despre abilitatea pe care orice sofer ar trebui sa o aiba, aceea de a face o depasire in conditii bune, atat pentru el cat si pentru fraierii aialalti care se gasesc pe acelasi drum cu el: depasirea.

In primul rand, cred ca stie toata lumea cand are voie sa depaseasca si cand nu. Nu voi accentua discutia in directia asta, mai ales ca pe drumurile nationale si europene marcajul este destul de clar. Voi discuta mai mult de metoda si e abordare. Depasirea este un procedeu prin care un vehicul mai rapid trece in fata altuia mai incet, nu este o metoda prin care sa se numara oulale. Mai mult, mai rapid nu inseamna “cu mai multi cai putere” ci inseamna “care circula mai repede”. Nu conteaza viteza exacta a vehiculelor, nu esti mai ciumeg sau mai plin de spirit civic daca te pui in fata unuia care circula cu doua sute la ora. Daca crezi asa ceva, te rog frumos sa inchizi internetul si sa il votezi pe Gigi. Multumesc!

Daca stii chestiile de mai sus, multe nu am ce sa iti zic, in afara de metoda. Se intampla de multe ori, pe drumurile noastre in majoritate cu o singura banda pe sens, sa circuli multa vreme in spatele unui vehicul mai incet, cum ar fi un tir sau tractor, si drumul sa fie fara vizibilitate, cu linie continua. In atare conditii, ceea ce NU TREBUIE SA FACI este sa mergi la doi metri in spatele respectivului, cum face tipul de mai jos:

261020091115

In felul asta ma obligi pe mine, care sunt in spatele tau sa va depasesc pe amandoi o data, ceea ce ar fi oarecum gresit din punct de vedere legal si muuult mai dificl din punct de vedere tehnic. As avea de strabatut o distanta mult mai mare pe sens opus. Altfel, din punctul tau de vedere, cand vei prinde liber din fata si linie intrerupta, vei avea nevoie sa accelerezi pe contrasens si nu vei putea accelera in spatele tirului. Ce credeti ca s-ar intampla in cazul in care s-ar termina dunga continua in cazul de mai sus? Va zic eu, soferul ar observa asta de abia tarziu (camionul ii inchide unghiul), dupa ce va observa va trebui sa iasa pe contrasens (dupa ce s-a asigurat ca nu vine nimeni) si sa inceapa accelerarea in vederea depasirii acolo.

Pentru o depasire rapida si fara griji, ar trebui sa aveti in fata ceva asemanator cu poza urmatoare:

261020091116

Practic, atunci cand vei vedea din timp, in fata tirului, ca se termina dunga continua. Vei putea lua o decizie mai devreme. Vei sti cand e timpul sa accelerezi sau nu. Vei mai putea, in acelasi timp, sa accelerezi in spatele tirului, chiar vine un vehicul din sens contrar si sa iti sincronizezi iesirea pe contrasens exact dupa momentul in care respectivul a trecut de tine. Practic, timpul petrecut pe partea cealalta va fi mult mai mic decat in primul caz.

PS: Da, intre cele doua poze, am prins o portiune scurta in care nu venea nimic din fata, suficenta sa il depasesc pe tipul cu Fordul de Olt si sa il oblig sa ma lase in fata lui. Da, poate nu ar fi trebuit sa fac asta, dar a fost in interesul stiintei. 🙂