Nu, nici mie nu mi-a plăcut poza, așa că m-am luat după el, până era să trec direct prin el. Mă rog peste. Era să mă mănânce, fierozaur fiind. Oricum, ne-am distrat în trafic la 7 dimineața.
Accidente
Catodata se intampla, nu ai ce face, traim intr-un oras aglomerat, nu e loc de miscare, te mai lovesc unul si altul.
Pe mine m-a lovit o pisica.
Plecam intr-o dimineata la mare, un pic somnoros, sa nu prind traficul de pe A2. Strada era pustie. Cu coada ochiului vad o pisica neagra ce alerga dintr-o curte spre strada. La naiba, ghinion! De oprit oricum nu puteam opri desi nu mergeam cu cine stie ce viteza, dar era prea din scurt. Experienta mea vasta la volan mi-a dictat sa incerc sa o ocolesc. Cu reflexe de felina am reusit sa trag doar un pic dreapta. M-a lovit undeva in aripa din stanga spate perpedincular pe directia mea de mers. Zbuf! M-am uitat in oglinda si misca: sarea de nebuna pe loc, ca o gaina fara cap, gaina foarte ateltica de altfel, ca ajungea cam la un metru in sus. Scapa, mi-am zis.
Dupa 10 minute m-am intors pe strada aia si se linstise, era intinsa pe jos.
Ghinion deci pentru pisica neagra care a vrut sa imi iasa in cale!
Numai eu am victime la activ?
ze evil bumpers
Ați văzut câte sunt? Mă refer la dungile alea vopsite care au apărut cam înainte de ficare trecere de pietoni, de pe fiecare bulevard cu cel puțin două benzi pe sens. Cele mai enervante sunt cele de pe Regina Elisabeta, unde dacă nu stai, nu prea ai cum să mergi altfel decât tare. Și de hâțână în toate direcțiile, tocmai când îți iei avânt, alunecă atunci când plouă, îți rup mașina în două când crezi că ai scăpat de o coadă interminabilă. Sunt peste tot. Pe Splai, pe Mihai Bravu, pe unde nu e nicio amărâtă de trecere pe o rază de câteva sute de metri.
Rațional vorbind înțeleg că nu e tocmai amuzant să treci cu 100 la oră peste trecere de pietoni. Mai ales când ești pieton și ți se scurge viața prin fața ochilor cu aceeași viteză. Dar totuși, alea scad din avânt sau numai dezechilibrează și distrug mașini?
Urarea tradițională de 15 septembrie
Când aveam unde să mă duc în mod special de 15 septembrie, adică la școală, zilele se terminau undeva alergând să prind loc într-un autobuz luat de la capăt. Era amuzant pentru că plecam toții cu tramvaiul, vreo 3 stații și apoi făceam sprint printr-o intersecție plină numai ca să găsim locuri în față, la geam, într-un autobuz care avea să ne ducă acasă.
Era degeaba. În următoarele 10 minute tot centrul orașului se bloca, iar un drum de 10 minute cu piciorul se transorma în jumătate de oră de transpirație. Îi invidiam pe cei care stăteau comod în mașini, ascultau muzică și nu se grăbeau nicăieri.
Azi nu mai am ce căuta la școală și nici prin autobuze n-am mai pus piciorul de ceva timp. Am ajuns să fiu unul din cei care nu se mai grăbesc, care stau jos și așteaptă să treacă. Ce? 15 septembrie, ziua cea mai aglomerată din an, vzibilă în sictirul polițistului care m-a pus să trec pe roșu și în coada de mașini de pe șoseaua Cotroceni, de pe Splai, de pe bulevardul Unirii, de peste tot.
– E bine că au ieșit garcea în stradă, de data asta se pare că nu i-au prins nepregătiți.
– E rău pentru că încă se lucrează și la Pasajul Basarab, și în pasajul Unirii, și în Băneasa.
– E de asemenea rău că încep să apară tot felul de imbecili care n-au ce căuta în stradă: vezi blonda cu telefonul lipit de ureche, EOS negru, număr de MH și cu 11 și cu niște litere care-mi sună a guvern toată ziua — blocată într-o intersecție, desigur.
– Parcă e mai liber decât în alți ani, totuși, sau n-am eu ce căuta prin oraș la ore de vârf (?). A se vedea mâine.
Așa că nu-mi rămâne decât să sper că poate anul ăsta o să fie mai bine, poate n-o să trebuiască să traversez nicio intersecție blocată, poate reușim să ne civilizăm. Până atunci, luați niște muzică de luptă și hai în stradă!
băi, deci mie îmi place.
Traficul. Chiar îmi place. Îl prefer, bineînțeles, atunci când sunt la mine în mașină. Dacă aș fi în tramvai și aș sta pe loc din cauză că șina este blocată de mașini, nu mi-ar plăcea.
Nici nu știu de unde să încep argumentarea, pentru că totul va duce categoric la admonestări din partea voastră. Dar acum trebuie să mă înțelegeți: dacă ești șofer și vrei să rămâni întreg la minte, trebuie să îți placă traficul. Iar singura cale de a ajunge să îți placă traficul, este să devii parte integrantă a lui. Cum să o zic eu frumos… N-am cum. Trebuie să fii la fel de bou ca toți boii din jurul tău. Numai așa le poți înțelege comportamentul și îi poți lovi la boașe. Că și pe boi îi doare când le dai la boașe. Recunosc: blochez șina de tramvai, depășesc coloane, întorc pe dublă linie continuă și niciodată nu stau la coada de urcare pe podul grant. Mă bag porcește în față. Dar semnalizez înainte! De fapt, semnalizez întotdeauna. Și zic mulțumesc, și zic cu plăcere, și las întotdeauna să îmi treacă în față oricine semnalizează, și nu blochez niciodată intersecții, ba chiar am coborât odată pentru a dirija circulația într-o intersecție blocată. Și flirtez la volan. It’s part of the fun. Ascult muzică dată tare, dar mereu cu geamurile închise. Iar la semafor o dau mai încet. Fac karaoke, și la semafor nu mă opresc. Măcar să îi distrez și pe alții, și așa sunt toți tensionați în trafic.
Deci nu mă simt vinovată. Nu mă port ca gloata, am împrumutat doar câteva caracteristici ale ei, cât să mă ajute să supraviețuiesc în mulțime. Și promit solemn că pe măsură ce o să se civilizeze comportamentul maselor în trafic, o să renunț la porceli. Cu drag chiar.
Deci mie îmi place traficul.
Am zis!
A voastră Miki, cea necivilizată și totuși civilizată în trafic.
de sus
Când nu locuiam în mirificul oraș cu trafic mult și amețitor, obișnuiam să-mi încep zilele uitându-mă la imaginile preluate de niște camere aflate prin intersecții. Pe vremea aia erau împrăștiate pe diverse site-uri pe care le aveam în bookmarks, internetul mergea cu hopuri și eu n-aveam nicio treabă cu ce se întâmplă de fapt aici. Dar era liniștitor.
Apoi, când activitățiile mele zilnice nu erau niciodată aceleași și trebuia să-mi aleg un drum spre diverse zări la ore care mai de care mai dubioase, mă uitam iar după camere. Vedeam pe unde e blocată circulația, ce intersecții sunt de evitat și așa mai departe. De data asta nu mai era liniștitor, era folositor.
Se pare că între timp cineva s-a gândit să adune toate camerele într-un singur site și să mai adauge și alte informații. E vorba de Live Trafic, și e o sursă bună și pentru diverse alte treburi legate de subiectul ăsta.
Singurul dezavantaj ar fi că e mai greu să profiți de el atunci când ești chiar în trafic. De-aia aveam noi cont de twitter, pentru cine vrea să știe care-i treaba direct @dintrafic. 😀
Trafic pe repeat
E foarte amuzant când ai în fiecare zi același drum, la aceeași oră. La un moment dat partenerii de trafic încep să se repete. De la est la vest prin oraș, la 7 dimineața și pe la 17:30, avem:
– Dacie albă, 1900 hăhăhă, din aia de abia se mai ține. Număr de MAI. Cu băeții în ea. Adică niște cocărdei în uniformă care o ambalează până la dumnezeu imediat ce scapă de stop. Și cu salivă la colțurile gurii atunci când treci pe lângă ei.
– Nebuna. Ford Escort mov. Ochelari de soare, muzică foarte tare, motor foarte zgomotos. Număr cu ZZZ. Gagica merge foarte bine, da’ mă sperie de fiecare dată.
– Corporatistul. Din spate e un Golf un pic tunat, cu evacuare preparată. Un stiker galben pe fund, ca orice Golf negru care se respectă. La volan un băiat la costum, abia trezit din somn sau beție. Se oprește undeva pe la Unirea.
– Motociclistul cu iapa portocalie care mă depășește întotdeauna la deal, întotdeauna pe dreapta.
– Motociclistul pe care scrie slick de sus până jos care se strecoară printre mașini la semafor.
– Baștanul cu X6 negru, număr provizoriu de Ilfov care se oprește pleașcă în mijlocul bulevardului de fițe, ca să facă stânga peste linia dublă continuă. Zilnic. Uneori îi iese. Din trei mișcări pentru că, newsflash, un X6 e mare și are nevoie de mai mult de două benzi ca să întoarcă.
– Nenea cu merțan limuzină care coboară dealul Cotroceni cu cel mai calm zâmbet din lume. Și ascultă Mozart și Beethoven, uneori tare, mai ales atunci când se stă și aude tot poporul.
To be updated. Mai are cineva din ăștia?
Pe voi nu vă enervează?
Că pe mine da.
Lucrările la carosabil, nene. Nu că durează 100 de ani și blochează traficul, nici că în două luni sunt iar gropi din alea inevitabile și invizibile, nici că sunt multe și peste tot. Mă enervează că apar și dispar ca ciupercile după ploaie. Ieri rămân pe banda întâi, în spatele unor gărdulețe de metal, așteptând să se facă loc să le ocolesc, până mă satur de politețuri. Azi mă încadrez altfel ca să scap de o grijă și bineînțeles că nu mai e nicio groapă, niciun gărduleț, nimic. La fel și acasă. Ies dimineața din parcare printr-o parte ca să evit o groapă monumentală lată cât strada și îmi aduc aminte să mă întorc tot pe-acolo. Ce să vezi? S-a mutat groapa. De unde era, în fața bolidului. Și dă-i și întoarce, dă cu spatele și ocolește jumătate de cartier ca să ajungi în parcare.
Cred că asta înseamnă că băieții se mișcă repede. Sau nu?
Concurs dintrafic
Cine ghiceste ce scrie pe lateralul dubitei si ce tunsoare avea soferul castiga… ceva. Ne gandim noi ce.
Sa dam primarului ce e al primarului
Si sa ii multumim ca are grija de noi si ne scapa de turistii aia nesimtiti care ne cotropesc in fiecare vara. Fie numele lui laudat, maica, ca are grija de trafic si ne da cozonac de Paste si de Craciun!
