… ale camioanelor parcate pe locurile pentru mașini mici. Dacă e pe bune mă bucur tare, poate data viitoare nu mă mai învârt jumătate de oră pentru că un tirist s-a gândit că e în ordine să blocheze 8 locuri.
Category Archives: parcări
FollowCereți chitanță pentru parcare
Credeați că numai parcagiii de seară și de weekend profită de pe urma șoferilor care nu știu când și cum se plătește parcarea în București?
Ei bine, nu. De fiecare dată când parchezi pe locurile Primăriei și nu primești chitanță de la angajatul acesteia, bugetul orașului scade cu 1,5 lei, iar buzunarul parcagiului oficial se umple în același ritm.
Cum ar trebui să funcționeze sistemul de parcări?
În București parcarea este cu timp limitat (1 oră), iar plata se face în avans. Angajatul primăriei este obligat să taie chitanță pentru fiecare oră de parcare plătită. Pe chitanță trebuie să apară clar data și ora intrării în parcare, numărul mașinii și numele angajatului.
Ce se întâmplă de fapt?
Angajații primăriei acționează prin diverse metode pentru a băga în propriul buzunar banii cuveniți primăriei:
– dacă șoferul nu cere expres chitanța, nici nu o va primi; poți fi întâmpinat cu întrebări de genul aveți nevoie de bon pentru decont? sau care mașina ca să mă duc eu să pun bonul în geam? – ceea ce evident că nu se întâmplă.
– plata parcării se face rareori în avans; pentru că nici tu nu știi sigur cât timp vei sta acolo, plătești de cele mai multe ori o oră și restul la întoarcere. De câte ori ai cerut chitanță după ce te-ai întors la mașină?
Nu vreau să iau apărarea Primăriei ca instituție, pentru că nici eu nu sunt convinsă că banii se întorc într-un fel sau altul la șoferi. Dar mă enervează faptul că oricând, oriunde, cineva poate profita de naivitatea noastră.
Epopeea bordurilor
V-am povestit că la mine în parcare se schimbă bordurile. Încă se schimbă, nicio șansă se se fi încheiat lucrările. O vreme n-a fost chair grav, că veneau muncitorii dimineața, plecau seara, lăsau curat.
Problema adevărată a apărut cât toată parcarea s-a transformat într-un depozit de borduri. Nexam locuri. Încă o vreme a mers și-așa – ziceam că nu stau în cel mai aglomerat cartier din oraș și că în principiu se găsește și-un loc pentru mine, cam la orice oră.
De câteva zile însă, toate străduțele din jurul blocului s-au pricopsit cu borduri. Nu și cu trotuare și asfalt, ceea ce înseamnă că eu nu pot să urc mașina pe ele. Și cum nu pot nici să mă lupt cu depozitul de borduri, situația a devenit cam tristă. Where do we sleep tonight? 🙁
Problemă de geometrie
Se dă spațiul din imagine:
Se observă maxima inspirație a locuitorilor blocurilor din vecinătate care au transformat un spațiu neutilizat într-o parcare decentă. Se remarcă faptul că maximul de mașini posibil parcate în perimetrul despre care vorbim este șase — trei într-o parte și trei în cealaltă. Se analizează situația și se concluzionează că nu s-a ales cea mai bună metodă de repartizare.
Pentru că e la mintea cocoșului că perpendicular pe peretele ce se vede în plan îndepărtat ar încăpea cel puțin șapte. Greșesc?
Dacă tot n-avem parcări, să mai eliminăm din ele
Nu știu dacă obișnuiți să vă plimbați prin Pipera (adică plantația Pipera, nu localitatea) cum am făcut eu în ultimele câteva săptămâni. Dar cu siguranță aveți o idee despre faptul că în afară de parcările business centerelor, de altfel destul de generoase în aparență, problema locurilor de parcare e destul de groasă.
Am reușit să identific o parcare probabil privată, cu vreo 30 de locuri, despre care însă nu am reușit să aflu detalii. În afară de asta, observ că lumea își abandonează mașinile pe trotuare. Circulația pietonilor părea să fie o problemă secundară, mai ales atunci când spațiul liber lăsat de mașini pe trotuare e ocupat de cablurile tăiate de pe stâlpi — singura soluție pentru cei care merg pe jos: linia de tramvai.
Până zilele trecute, când trotuarele din Pipera au primit tratament de București: s-au montat stâlpi care blochează accesul mașinilor. Yay pentru pietoni, nașpa pentru șoferi, dar întrebarea mea e una singură: cum dumnezeii primăriei să investești în stâlpii lui papuc și să lași trotuarele să arate în continuare ca după bombardament?
Vecinii și parcarea
Pe strada mea se asfaltează. Vești excelente de altfel, pentru că în mod normal strada mea e o groapă. În stil românesc, totul a început ieri dimineață la 8 fix cu schimbatul bordurilor — doar trei zile, după cum m-au asigurat muncitorii.
Dacă se schimbă bordurile înseamnă că locurile de parcare de la primărie alocate blocului nostru nu mai sunt disponibile. Practic în momentul ăsta în parcare tronează un munte de asfalt înalt cât mine și oarecum scary, că nu-mi dau seamă de unde a ieșit. Și mai practic, nu mai avem locuri de parcare.
Ieri dimineață la 8 când au venit muncitorii, am ieșit cu mic cu mare să mutăm mașinile. Fiecare a lăsat-o pe unde s-a putut, ba blocând un garaj, ba sub un balcon, ba pe strada de alături, cu câteva excepții:
– vecinul 1, să-i spunem racer in disguise pentru că are o mașină șmecheră deși e familist, care era deja plecat.
– vecinul 2, să-l numim from another life, pentru că ne cunoșteam înainte să mă mut eu aici, care n-are loc de la primărie și parchează sub balconul meu.
– vecinul 3, să-i spunem the most obvious person, pentru că știm cum îl cheamă și câți ani are numai din numărul de la mașină; el n-a fost de găsit.
– vecinul 4, the nenea, care a plecat mai târziu.
Am mutat deci mașinile pe partea cealaltă a străzii, mi-am ales un loc minunat, pe care l-am găsit iar gol când m-am întors aseară târziu. Mă și gândeam că oamenii au fost de treabă și na, respectăm o convenție nescrisă zilele astea și rămâne așa.
Azi în schimb, revenind din oraș ultima, ca de obicei am constat că muntele de borduri dezmembrate s-a dublat și că vecinii mei au parcat după cum urmează:
– vecinul 1 pe locul vecinului 2.
– vecinul 2 nu pare să fi avut vreo problemă cu asta, deși mie obișnuia să-mi ridice ștergătoarele în momente asemănătoare; a parcat unde îmi lăsasem eu mașina ieri.
– vecinul 3 după colț; băiat decent.
– vecinul 4 atât de sub balconul meu încât în momentul ăsta șed peste mașina lui.
Ceilalți au ocupat exact aceleași locuri ca ieri.
Ce e greșit în povestea asta? Bineînțeles că mașina mea, care a rămas pe dinafară. Cum uneori nu mă lasă norocul la nevoie însă, am mai găsit un loc prin apropiere, desigur într-o baltă, dar la 11 noaptea nu mai ai pretenții din astea. Că fix azi m-am încălțat în balerini de pânză a fost o coincidență. Dar măcar am avut unde să parchez.
În schimb mă întreb:
– vecinul 1 n-ar fi trebuit să caute alte soluții, având în vedere că toată lumea respectă locul de parcare al vecinului 2 în condiții normale?
– vecinul 2 n-ar fi trebuit să ia atitudine față de vecinul 1 așa cum făcea cu mine?
– vecinul 4 n-ar fi trebuit să ocupe orice alt loc în afară de sub-balconul meu?
Răspunsul social acceptat e că nu. It’s a rat race, iar probleme apar numai atunci când tu ajungi ultimul acasă. Atunci când tu nu respecți convențiile mai mult sau mai puțin scrise, când ocupi locurile altora deși ai garaj și când lași apoi bilețele anonime în parbriz, totul e mai mult decât ok. Hai cu bordurile alea odată.
Parcare la Universitate?
Nu vorbim despre parcare subterană cu 400 de locuri care se tot construiește, chipurile, de astă vară. Știți povestea: au început lucrările, au descoperit niște morminte, parcarea e în limbo și o să rămână așa multă vreme.
Vorbim despre unde parcăm acum în zona Universității — fie că lucrăm sau învățăm în zonă, fie că ne place să ne plimbăm prin oraș, pentru că undeva trebuie să-ți lași mașina când vrei să ajungi la cafenelele din centrul vechi și pentru că dacă avem un buric al târgului, acolo e.
1. La Fântănă, Universitate și Arhitectură. E parcare cu plată pe Edgar Quinet, Academiei și Biserica Enei — 1,5 lei / oră de la 8 la 17, apoi plin de parcagii. Pe vremuri se găseau locuri și în timpul zilei, de când nu mai există parcarea de la BCR e mai greu. Seara și în weekend e ok.
2. La BCR. Păi la BCR nu mai e parcare că se construiește ce ziceam mai sus. Mai sunt străduțele din spate, raiul parcagiilor. Se parchează pe câte două rânduri, în mijlocul străzii, se lasă mașina pe contrasens. Nu se respectă semnele de oprire interzisă (alea de pe strada Doamnei, de exemplu). Nu de alta, dar o mașină de la ridicări n-ar avea fizic loc printre celelalte. De evitat.
3. La Colțea. Sinceră să fiu nu m-am aventurat niciodată să găsesc locuri de parcare prin spatele spitalului. Teoretic îți poți încerca norocul, practic pare complicat. De investigat.
4. La TNB și Batiște. Și aici e de obicei omor. Parcarea din curtea teatrului nu se știe în ce bază funcționează. Pe vremuri era o parcare normală cu plată, azi e un afiș mare care spune ceva despre cumpărătorii de bilete la spectacole. Ultimele vreo două dăți când am încercat să intru nu m-au lăsat la poartă. Există strada Tudor Arghezi în spate, cu locuri de parcare gratis, dar tot timpul ocupate.
5. Parcarea subterană de la Intercontinental. Opțiunea cea mai sigură, dacă e grabă mare. Costă de vreo 3-4 ori mai mult decât în restul Bucureștiului, dar își face treaba. Sunt două intrări: una pe Bălcescu colț cu Ion Câmpineanu, cealaltă pe Tudor Arghezi colț cu Batiște.
Ce fac eu? Evit zona pe cât posibil în timpul zilei. Dau o tură pe Edgar Quinet în speranța că tocmai pleacă cineva, apoi mă enervez și las mașina tocmai prin Piața Revoluției sau undeva în zona Pitar Moș – Dionisie Lupu – Icoanei. Easy like a Sunday morning.
Iar mersul pe jos n-a făcut niciodată rău nimănui.
Și voi?
Cum ar putea să arate parcările în București
Sigur că suntem tare departe de soluția asta și că arată cel puțin SF dacă stai să te gândești la cum merg lucrurile în București.
Și sigur că Budapesta nu e București. Orașul e mult mai mare și mai aerisit, iar ungurii au tendința să implementeze soluții rapid – vezi autostrada care pornește aproape de la granița cu România construită în câțiva ani.
Dar n-ar fi frumos? La Universitate sau în Piața Revoluției. Sub Piața Romană sau sub Piața Victoriei. Oriunde, până la urmă 😀
Parcagiii de București – ce putem face?
Putem să nu le mai dăm bani!!!
- Cereți bon fiscal și legitimație. Bonul de parcare trebuie compostat și marcată ora la care trebuie să părăsiți parcarea.
- Nu uitați că în București nu există parcare cu plată seara și în weekend, chiar dacă e vreun eveniment special.
- Bere și cafea își pot cumpăra liniștiți, dar nu pe banii noștri.
- Da, se poate întâmpla să te trezești cu mașina zgâriată. Asta în schimb nu s-ar întâmpla dacă 90% dintre cei care caută loc de parcare ar refuza să le dea bani.
- Nu vă bazați pe poliție, vor primi o amendă pe care oricum nu o vor plăti. Fără consecințe.
- Dacă insistă că sunt “de la parcare”, arată-le semnul care explică orele de parcare cu plată & co.
Serios acum, nu face cineva o campanie cu fluturași și reclame la radio astfel încât să înțeleagă și șoferii bucureșteni că dacă nu le mai dăm bani parcagiilor, vor dispărea la fel cum au apărut?
Confesiunile unui parcagiu
Își spune Marius, are 21 de ani și e student la economie. Când i-am spus că n-am nevoie de bon fals de parcare și nici de poezia cunoscută s-a uitat mirat o fracțiune de secundă și apoi și-a băgat mâinile în buzunar așteptând. Știe că e ilegal ce face, dar îi ies mai mulți bani decât dintr-un job la McDonald’s. Cât? Cât să-și plătească chiria în fiecare lună, zice el. Și cât “muncește” pentru asta? Câteva seri pe săptămână. Niciodată în weekend.
O meserie profitabilă
În București parcagiii ilegali sunt pe val. Nu știu dacă e o coincidență, dar de când s-a terminat cu mafia Dalli, iar parcările au intrat sub administrarea primăriei, sunt din ce în ce mai mulți. Dacă te plimbi seara prin aceleași locuri, e imposibil să nu-i recunoști. Pici de-o șchioapă în echipe de câte 2-3, femei care apar când nici nu te aștepți și care își petrec restul timpului la căldurică, pe un scaun sau pe o bucată de gard. Bărbați în toată firea, dotați cu veste reflectorizante și carnet de bonuri, exact ca angajații primăriei. Discurs bine pus la punct și justficări destule încât să-ți ia banii și să nu te mai uiți înapoi.
Îi găsești în parcările cu plată, dar nu în timpul zilei, ci seara. În București există locuri de parcare pentru care plătește până la ora 17, până la 20 sau până la 22 (în Piața Revoluției). Cel puțin așa scria pe panourile mari de la intrarea și de la ieșirea din parcare acum ceva vreme, înainte să înceapă să dispară. După ora respectivă și în weekend, oricine îți cere bani de parcare nu are dreptul să facă asta. Și totuși dacă încerci să găsești un loc de parcare în centru după șase seara e aproape imposibil să nu te trezești abordat de un parcagiu ilegal. La început erau decenți: îți arătau un loc de parcare (de parcă un șofer care asta caută nu vede) și dacă te băgai îți cereau un bacșiș pentru servicii. Apoi au început să alerge după tine prin parcări și să dezvolte poezii asemănătoare cu ale parcagiilor oficiali. Aveau chiar și bonuri de pus în parbriz, bineînțeles, toate deja folosite sau expirate de un an. Pe ger năprasnic se adăpostesc pe la diverse colțuri și apar când nici nu te aștepți.
Nu e “loc” pentru oricine
Revenind la Marius. Mi-a povestit că are o tactică bine pusă la punct. În timpul zilei umblă prin parcări ca să facă rost de bonuri lăsate de șoferi pe-afară. Angajații primăriei nu protestează, îl lasă să-și facă treaba. Uneori primește de la ei bonuri “nescrise”, pe care le păstrează pentru șoferii cei mai necreduli. Seara iese în oraș. Dar nu chiar la Universitate sau la Unirea. Acolo e plin de țigani, “care au teritoriul lor”. Merge în spate, la Arhitectură, merge în Piața Revoluției când e aglomerat. Uneori își încearcă norocul și pe Câmpineanu sau pe la Romană, pe unde oricum nu există parcare cu plată. De obicei vara oamenii nu se mai uită la bani. Zice că cel mai profitabil e să stai la Municipal la spital. Dar el nu are “loc” acolo.
Cei mai mulți șoferi nu pun întrebări și scot direct banii. “Stați mai mult de o oră?” Tariful e mai mare decât în timpul zilei, în general primește cam cinci lei de mașină care nu stă mai mult de 1-2 ore, în funcție de unde “stai”. Și mașini sunt multe. Unii șoferi știu că e ilegal și cer bonuri sperând să scape de el. Dar Marius e pregătit. Notează repede numărul mașinii și înmânează un bon. În grabă fiind, șoferii nici nu se mai uită că bonul e compostat de săptămâni întregi și că pe el scrie că a parcat de fapt pe la prânz. Alții își dau seama că nu e angajat al primăriei și argumentează că la ora asta parcarea nu se plătește. Dar întotdeauna există o ocazie specială, întotdeauna există panouri cu informații greșite sau care așteaptă să fie schimbate. De cele mai multe ori oamenii înțeleg ce se întâmplă, dar e mai ieftin să scapi repede de el, decât să stai în oraș gândindu-te că se poate întâmpla ceva cu mașina ta. “Și se întâmplă vreodată ceva?” El n-are ce să facă, dar aparent alți parcagii pot deveni periculoși.
Nu a luat niciodată amendă. Știe că umblă poliția să-i amendeze, dar el “lucrează” discret. Nu stă în mijlocul străzii să arate locuri de parcare, nu insistă prea mult cu rugămințile și întotdeauna se dă drept angajat “de la parcare”. Știe că oamenii se enervează când le spui că vrei bani “de-o bere, șefu”. Cei de etnie rromă n-au niciun stres din ăsta. Primesc amenzi pe care nu le plătesc, oricum n-au domiciliu legal. Doar de ei îi e frică, au zonele lor, împărțite după rata de profitabilitate. Dacă nu ești de-al lor, nu prea ai ce căuta în centru.
Marius lucrează de astă vară și vrea să continue. Încă merge afacerea, deși “nu prea mai e loc”. Dar nu vrea să facă asta toată viața. Vrea doar să termine facultatea și pentru asta are nevoie de bani. Apoi și-ar dori să lucreze în vânzări și să-și ia mașină. Îmi spune că n-ar da niciodată bani pe parcare, nu în București.
Editorii dintrafic.net nu sunt responsabili pentru veridicitatea informațiilor prezentare în acest articol.