Limbaj în trafic — un chatroom pentru proşti

28 septembrie 2011
psihologia şoferului | 2 reacţii

Spuneam săptămâna trecută că în trafic suntem toţi nişte anonimi. Că nu ai de unde să ştii cine este cel care îţi blochează calea şi te enervează, nici de ce a făcut asta. În plus nici ceilalţi şoferi nu au de unde să afle că azi te grăbeşti şi că de obicei eşti cel mai paşnic şofer din lume.

Cu toate astea, în trafic avem posibilitatea de a comunica cu ceilalţi participanţi, într-un mod asemănător unui chatroom pentru proşti.

Claxoanele. Sunt în capul listei pentru că le auzi fără să vrei. Ar trebui folosite în caz de pericol, conform legislaţiei, însă un claxon poate însemna atât de multe lucruri: că trebuie să fii atent într-o anumită direcţie, că ai făcut ceva greşit sau că eşti pur şi simplu idiot. Uneori auzim un cor de claxoane, atunci cu siguranţă ceva nu e în regulă. 😛 Răspunsul cel mai comun: da, frate, şi tu eşti idiot!

Semnale luminoase. Ok, se aprind nişte becuri când maşina din faţă pune frână. E un lucru nemaipomenit, de fapt, dar nu ne gândim niciodată la asta. Apoi sunt avariile şi semnalele cu faza lungă. De cele mai multe ori ştim ce înseamnă: că am o problemă (m-am rătăcit!), că e u radar în apropiere (în afara oraşului) sau că te las să treci.

Dar lucrurile nu sunt aşa simple: pe cele două autostrăzi din România, atunci când cineva vrea neapărat să facă o depăşire, va semnaliza stânga. În alte ţări va merge cu avariile pornite. Cât despre faza lungă, zilele trecute se chinuia un nene să-mi explice că am un stop ars. Ştiam, dar din clipocirile şi semnele disperate cu mâinile văzute în oglinda retrovizoare n-aş fi înţeles nimic.

Spunea un amic pe Facebook zilele trecute un alt mare adevăr: pe DN85 flashurile cu faza lungă înseamnă că urmează un radar, pe DN1 înseamnă că frate, mă grăbesc. 😀

Manevrele. Când cedezi prioritatea te opreşti. Când te rogi de cineva să te lase să te bagi în faţa lui întorci roţile şi eşti pregătit să manevrezi maşina cât mai repede. N-ai  avea cum altfel să-i explici co-traficantului că ai anumite intenţii. Încerci să comunici în limbaj de trafic, dar rişti permanent un accident: n-ai de unde să ştii ce va înţelege celălalt.

– În final, semnalele disperate cu mâinile 🙂 Astea mă amuză cel mai tare. E destul de clar atunci când cineva îţi face semn să treci, dar când observi că dă cu disperare din mâini fără niciun motiv aparent, habar n-ai ce-ar putea să vrea de la viaţa ta. Cam ca domnul de mai sus care încerca să-mi explice grafic problema cu stopul ars. N-a reuşit, dar nici mie nu mi-a ieşit să îi explic că ştiu deja care e problema.

Şi mai departe tot aşa. Comunicăm în trafic, uneori oficial, alteori improvizând cu mijloacele pe care le avem la dispoziţie, dar niciodată nu reuşim să transmitem mesajul corect şi complet. Într-un fel e excelent că avem atâtea metode la dispoziţie, în altul e trist — ne transformăm brusc în maimuţe şi limbajul (cea mai umană dintre calităţi) devine complet inutil.

Ce va rezolva Pasajul Mihai Bravu

26 septembrie 2011
trafic blocat | Comentarii?

Pasajul Mihai Bravu va rezolva o problemă de trafic pentru care n-ar fi existat altă soluţie. Aţi trecut de curând prin zonă? Cozi de zeci de minute şi înspre Vitan şi înspre Piaţa Sudului, intersecţia cu Văcăreşti blocată complet la ceas de seară şi alte şi alte cozi prelungite spre Tineretului. E o străduţă, nu spui care, de pe care nu se mai poate ieşi deloc la anumite ore ale zilei.

Dar nu-i nimic! Se va construi pasajul. Peste vreo trei ani traficul va fi perfect în zonă: nici urmă de cozi, nici urmă de semafoare duble pentru acelaşi răhăţel de bandă. Vom trece ca vântul şi ca gândul dinspre Vitan înspre Big, pe patru benzi mari şi late şi alte patru înapoi.

Acum să ne oprim puţin şi să gândim: acum jumătate de an, când construcţia încă nu începuse, cum anume era traficul în zonă? EXACT. Patru benzi pe sens, nicio problemă majoră (poate doar pe ploaie şi în zilele fără soţ). Nevoia nu exista, dar nu-i nimic — am creat-o şi acum o rezolvăm eroic.

În trei ani vom uita cum se circula înainte de şantier, iar deschiderea pasajului va veni ca o mană cerească. Abia aştept. 😛

Trafic pe modul corporatist

23 septembrie 2011
poveşti | 4 reacţii

Ştiţi cum zicem întotdeauna în septembrie că a venit toamna, a început şcoala, se întorc studenţii şi prin urmare oraşul e de două ori mai aglomerat decât vara? Ba chiar dăm şi sfaturi ca să scapi de cozile din intersecţii. Însă raţionamentul nu e perfect corect:

  • Sunt foarte puţini elevi şi studenţi care conduc, măcar din considerente de vârstă.
  • Profesorii nu au toţi program de la 9 dimineaţa, ba chiar obişnuiesc să ajungă la lucru fie cu noaptea în cap, fie spre după-amiază.
  • Există părinţi care îşi duc copiii la şcoală — adevărat, dar pe vremea mea şcoala începea undeva pe la 7:30, în niciun caz aproape de ora 9.
  • Dacă ridici ochii într-o intersecţie şi te uiţi la ceilalţi traficanţi vei observa că majoritatea merge singură în maşină şi nu are faţă de puber.

Acestea fiind spuse, tragem concluzia că de la 15 septembrie nu se mai poate respira în Bucureşti fix din cauza celor care au program de la 9 dimineaţa, care trebuie să se prezinte frumos îmbărcaţi la serviciu, care se grăbesc spre o clădire de birouri de prin vreun complex imobiliar, care îşi permit să meargă singuri în maşină — da! oraşul se aglomerează din cauza corporatiştilor.

Dar corporatiştii lucrează şi vara, vei argumenta mirat. Corect. Numai că vara corporatiştii îşi iau şi concediu, de obicei în grup. Îi vezi pe la ştiri blocaţi pe A2, pe Facebook în poze de pe un Transfăgărăşan aglomerat, îi auzi că dispar câte două săptămâni în Tenerife.

De la 15 septembrie însă, e cu totul altă poveste. Probabil că avem în sânge microbul back-to-school, sau poate e doar o chestie de vreme, dar toamna parcă toată lumea lucrează mai cu spor. Începi să te trezeşti mai devreme pentru că nu mai pierzi nopţile în oraş, îţi propui obiective profesionale noi, poate chiar ai făcut o schimbare de carieră. Raţional vorbind, pur şi simplu ai mai multă treabă prin oraş, pentru că odată ce se întoarce lumea din vacanţă, se reiau şi activităţile comerciale curente.

Aşa că, dragi prieteni traficanţi de Bucureşti — săracii copii n-au nicio vină. Nici profesorii. Nici studenţii din provincie. Oraşul e aglomerat din cauza unor oameni ca noi: care au treabă, care se grăbesc şi pentru care toamna înseamnă bună dimineaţa.

Drum bun prin oraş în dimineaţa asta! 😛

Tu ce faci când eşti orbit de faza lungă?

22 septembrie 2011
sfaturi | 7 reacţii

Asta din seria întrebări pentru cititori — eu n-am găsit soluţia.

Ieri seara am mers câţiva km buni prin oraş cu o gagică în spate care aprinsese fără jenă faza lungă. Aglomerat, noapte, femeia îşi căuta ţigările şi telefonul prin geantă, mie îmi dădeau lacrimile.

I-am făcut semn cu mâna pe geam. Am stat cu mâna cealaltă ridicată în dreptul oglinzii. Am încercat să schimb banda, să prind un semafor mai lung şi să mă dau jos din maşină. N-a funcţionat nimic.

Până la urmă am cotit pe o străduţă şi mi-am văzut de drum, cu ochii şiroaie şi o pată mare albă undeva pe creier.

Aşa că întreb: cum aş fi putut să-i atrag atenţia gagicei că mă orbeşte cu faza lungă? Există vreun semnal cunoscut?

În trafic eşti un anonim

21 septembrie 2011
psihologia şoferului | 2 reacţii

În trafic nu prea contează ce ştii să faci când te dai jos din maşină. Comunicarea e atât de viciată, încât în cel mai bun caz poţi spera să faci o impresie bună cu skillsurile de condus. De cele mai multe ori însă, tu şi maşina ta sunteţi inamicul care trebuie depăşit, care trebuie să dispară şi care CLAR conduce mai prost decât mine. 😛

Te-ai întrebat vreodată cine sunt ceilalţi participanţi la trafic? Excelent — n-o să ştii niciodată. Sigur că poţi face presupuneri şi eticheta oamenii. Maşina e nouă sau veche? Scumpă sau ieftină? Roşie sau vernil? Tuning de prost gust? Gene? Floricele? Jante dubioase? Stickere motivaţionale? Branduri cunoscute? Maşină de serviciu?

Poţi chiar anticipa comportamentul şoferului în funcţie de caracteristicile de mai sus, dar nu poţi ştii niciodată cine se află de fapt în spatele volanului. O gagică într-un Matiz cu floricele te poate croşeta din două mişcări, iar băiatul cu BMW s-ar putea să nu fie nesimţit şi chiar să caute un loc de parcare. Facem presupuneri, dar de cele mai multe ori le facem degeaba.

Şi tu cine eşti de fapt în trafic? Eu conduc o maşină de băiat (deşi eu tot susţin că e unisex, enfin), nu sunt atât de obsedată de ea ca să o personalizez mai departe de număr sau ca să o menţin permanent curată. N-am prea multe obligaţii (3 uşi anyone?), dar am tone de răbdare. Mda, nu prea mă grăbesc nicăieri zilele astea.

Pentru tine în schimb, sunt probabil una cu o maşină gri pe care ai depăşit-o (!!!111) când a ales în mod greşit să rămână pe banda mai aglomerată.

Vezi unde bat? În trafic nu contează cine eşti — mai mult — datele de identificare pot fi interpretate în fel şi chip, de multe ori complet aiurea.

Dar de ce ar conta cine suntem în trafic? Până la urmă celelalte maşini, împreună cu şoferii sunt nişte prezenţe de câteva minute: ne intersectăm cu ei şi apoi nu-i mai vedem niciodată. Ei bine, contează, pentru că deşi eşti un anonim, în trafic te comporţi ca şi cum toată lumea te-ar cunoaşte: nu, ceilalţi şoferi nu ştiu unde şi de ce te grăbeşti, nu ştiu că de obicei nu blochezi o bandă cu maşina parcată, dar că azi faci o excepţie, nu-şi imaginează că dacă ai părul roşu şi peste 50 de ani s-ar putea să ştii de fapt să conduci. Şi reacţionează ca atare.

Cereţi chitanţă pentru parcare

16 septembrie 2011
parcări | Comentarii?

Credeaţi că numai parcagiii de seară şi de weekend profită de pe urma şoferilor care nu ştiu când şi cum se plăteşte parcarea în Bucureşti?

Ei bine, nu. De fiecare dată când parchezi pe locurile Primăriei şi nu primeşti chitanţă de la angajatul acesteia, bugetul oraşului scade cu 1,5 lei, iar buzunarul parcagiului oficial se umple în acelaşi ritm.

Cum ar trebui să funcţioneze sistemul de parcări?

În Bucureşti parcarea este cu timp limitat (1 oră), iar plata se face în avans. Angajatul primăriei este obligat să taie chitanţă pentru fiecare oră de parcare plătită. Pe chitanţă trebuie să apară clar data şi ora intrării în parcare, numărul maşinii şi numele angajatului.

Ce se întâmplă de fapt?

Angajaţii primăriei acţionează prin diverse metode pentru a băga în propriul buzunar banii cuveniţi primăriei:

– dacă şoferul nu cere expres chitanţa, nici nu o va primi; poţi fi întâmpinat cu întrebări de genul aveţi nevoie de bon pentru decont? sau care maşina ca să mă duc eu să pun bonul în geam? – ceea ce evident că nu se întâmplă.

– plata parcării se face rareori în avans; pentru că nici tu nu ştii sigur cât timp vei sta acolo, plăteşti de cele mai multe ori o oră şi restul la întoarcere. De câte ori ai cerut chitanţă după ce te-ai întors la maşină?

Nu vreau să iau apărarea Primăriei ca instituţie, pentru că nici eu nu sunt convinsă că banii se întorc într-un fel sau altul la şoferi. Dar mă enervează faptul că oricând, oriunde, cineva poate profita de naivitatea noastră.

Narcisism în trafic

14 septembrie 2011
psihologia şoferului | Comentarii?

În Traffic, Tom Vanderbilt povesteşte despre un chestionar aplicat şoferilor în cadrul căruia li s-a cerut să facă o comparaţie între propriul stil de condus şi cel al unui şofer cu calităţi medii.

Rezultatul? Deloc surprinzător: cei mai mulţi dintre noi credem că suntem şoferi peste medie. 😀

Psihologii au mers mai departe şi au încercat să găsească motive pentru „the above average effect”. Au descoperit că în mare parte tindem să ne umflăm orgoliul cu calităţi pe care nu le avem pentru că şofatul necesită o doză artificială de curaj. Până la urmă, zice-se, e unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care îl vom face vreodată.

Problema este că dacă ne considerăm şoferi prea buni, credem că măsurile de siguranţă nu ar trebui să ni se aplice nouă, ci celorlalţi. Nu eu trebuie să încetinesc pe autostradă şi oricum n-am nicio problemă să vorbesc la telefon şi să conduc fără centură în acelaşi timp. În schimb piţi de alături, ei ar trebui să i se confişte şi telefonul şi ţigara şi mai ales maşina.

Pe de altă parte, pentru că în trafic suntem nişte anonimi şi primim mult prea rar feedback pentru modul în care conducem, nu avem capacitatea necesară pentru a judeca abilităţile şoferistice. Dacă primim o amendă oricum nu e vina noastră, pur şi simplu s-a întâmplat. Pentru o tamponare există întotdeauna justificări. Iar dacă şoferul maşinii din spate claxonează e cu siguranţă un bou, pentru că noi oricum conducem impecabil.

În trafic suferim mai toţi de narcisism, şi din păcate observăm efectele abia după ce suntem implicaţi într-un incident major.

Gene, sprâncene, mascara şi ruj

12 septembrie 2011
spotted | 2 reacţii

Peugeot 107 cu gene

Spre deosebire de alte modele văzute prin trafic, acestui 107 roşu i se potriveşte perfect un upgrade de genul ăsta. Într-un fel foarte girly & cheesy e chiar cute 😀

Şi totuşi, de ce?

Psihologia şoferului: cum gândim în timp ce conducem

7 septembrie 2011
psihologia şoferului | 1 reacţie

Psihologia şoferului

Atunci când te urci le volan se întâmplă instant ceva pe cât de amuzant, pe atât de periculos: îţi schimbi complet modul de gândire şi percepţia asupra lumii. Ca să te conving, o să-ţi dau un exemplu de situaţie în care sunt convinsă că te regăseşti:

Te grăbeşti dimineaţa la serviciu şi slalomul prin trafic devine o provocare. Toţi participanţii devin nişte obstacole, în frunte cu celelalte maşini, pe care trebuie să le ocoleşti. Pun pariu însă că cel mai mult de deranjează pietonii: dintr-un motiv sau altul, fix la ora la care vrei tu să traversezi oraşul, vor şi ei să traverseze strada, pe la trecere sau nu, să aştepte autobuzul în stradă cu sufletul la gură sau să meargă pe carosabil pentru că trotuarul e deja ocupat de maşini parcate.

Într-o oarecare măsură, te simţi invincibil, tu eşti închis într-o cutie de tablă care ar trebui să aibă prioritate măcar datorită mărimii şi puterii. Ai putea foarte simplu să treci peste ei, nu pe lângă ei, cum eşti obligat să faci cu celelalte maşini. De cele mai multe ori însă te opreşti şi ajungi doar să le blestemi inteligenţa şi să te enervezi de dimineaţă.

Acum să inversăm perspectiva: ajungi la destinaţie şi parchezi legal două străzi mai departe. Ai de mers pe jos şi de traversat prin acelaşi trafic infernal. Cine sunt acum idioţii? Bineînţeles, şoferii! Ei nu acordă prioritate la trecerea de pietoni, ei blochează intersecţia, ei îşi urcă maşina pe trotuarul pe care ar trebui să te deplasezi tu. Nu e nevoie să mergi decât câţiva metri şi ai auzit deja 10 claxoane care îţi poluează dimineaţa.

Brusc şoferul pare o specie complet diferită, deşi chiar tu te-ai aflat în aceeaşi situaţie doar cu câteva momente mai devreme.

O discuţie

Nu încape îndoială că mare parte din comportamentul nostru în trafic e determinat de modul în care gândim atunci când ne urcăm la volan. Pentru că sunt multe de punctat în privinţa aceasta, de azi înainte în fiecare miercuri vom vorbi despre psihologia şoferului şi a traficului şi despre acele lucruri care se întâmplă mai mult în capul nostru decât pe stradă.

De ce atunci când conduci poţi face multitasking şi de ce ar fi totuşi bine să nu faci asta?

Cum sunt construite sistemele urbane de trafic şi de ce scopul lor nu este ca tu să treci mai repede de intersecţie?

De ce dacă sunt construite artere noi, poduri şi pasaje, traficul devine mai aglomerat decât atunci când nu erau acolo?

Cât de periculoase sunt ilegalităţile în trafic şi care sunt cele mai eficiente metode pentru a le înlătura fără constrângeri?

Noi venim cu propunerea şi îţi povestim ce s-a descoperit deja despre o anumită temă, tu ne povesteşti cum se aplică teoria poveştii tale de şofer!

Sfaturi pentru un septembrie în trafic

5 septembrie 2011
sfaturi | Comentarii?

It’s that time of the year again!

E abia începutul lui septembrie şi nu mai putem să negăm ce se întâmplă pe străzi. Şoferii s-au întors din concediu, activităţile comerciale îşi reiau avântul tomnatic, în curând elevii şi studenţii vor reîncepe să tranziteze oraşul şi cu ei profesorii şi părinţii. A venit toamna şi Bucureştiul e din nou aglomerat.

Ce putem face pentru a nu pierde foarte mult timp prin trafic?

1. Schimbă-ţi radical programul

Pare complet irealizabil şi probabil pentru majoritatea chiar este. Dar dacă toamna e anotimpul schimbărilor e foarte posibil să fi trecut şi tu printr-o modificare de job, de situaţie locativă, de interese generale (poate te-ai apucat de sport) — iar asta ar putea atrage de la sine un alt traseu zilnic prin oraş. Gâdeşte-te ce drumuri inutile ai putea elimina din program, vezi dacă nu poţi muta sala dimineaţa în loc de seara după muncă şi găseşte-ţi alt traseu — mai simplu! — prin oraş.

2. Dacă o schimbare majoră e imposibilă pentru tine, încearcă să pleci mai devreme de-acasă

Traficul de dimineaţă o un puzzle cu multe variabile, dar e posibil să descoperi că 10 minute mai puţin la somn îţi pot economisi 30 per total. Cam acelaşi lucru se aplică şi seara: sunt convinsă că ai observat că dacă rupi uşa înainte de 18:00 ajungi mult mai repede acasă şi dacă tot vii la serviciu dimineaţa devreme, nu văd de ce n-ai putea face asta zilnic.

3. Mergi pe jos

Mai avem cel puţin o lună de vreme bună anul ăsta, aşa că e perioada perfectă pentru plimbări prelungite. Vremea ţine cu tine — nu e nici frig, dar nici prea cald — aşa că în loc să te înghesui pe străzi cu alţi şoferi, ai putea foarte bine să faci mişcare până la birou, să cunoşti oraşul şi să-ţi acorzi timpul zilnic necesar pentru tine. E eco şi sănătos şi te scapă de un stres important.

4. Încearcă să împarţi maşina cu altcineva

Despre car pooling se vorbeşte de multă vreme, dar mentalitatea de şoferi de Bucureşti ne împiedică să punem la cale un sistem organizat. Numai că lucrurile sunt mult mai simple de-atât: nu e nevoie nici măcar să ai un program zilnic constant (eu nu am, de exemplu), dar atunci când se iveşte oportunitatea, n-o lăsa să treacă! De câte ori n-ai ieşit cu prietenii ca să descoperi că aţi venit toţi cu maşina şi că plecaţi în aceeaşi direcţie? Sigur nu ai un coleg de serviciu care ar putea să ia şi pe tine la bord într-o zi în care nu trebuie să ajungi în foarte multe locuri?

5. Cel mai important lucru: nu te mai stresa!

Septembrie vine în fiecare an şi sunt convinsă că în trei săptămâni vei uita ce-i aia trafic de vară. Vei şti din nou să estimezi durata drumului, îţi vei aduce aminte de scurtături. Trăim într-un oraş al maşinilor şi lucrurile îşi urmează cursul natural. Dacă nu poţi controla situaţia, atunci de ce să te enervezi?

O toamnă minunată în trafic vă doresc!

« înapoialte postări »
  • Ars poetica

    În 2007 căutam un loc de dat cu capul pentru că traficul de Bucureşti devenise insuportabil. Între timp lucrurile s-au schimbat - în bine! - iar azi dintrafic.net a devenit un loc de discuţii despre întâmplările ieşite din comun în trafic, despre psihologia şoferului şi despre cum să facem oraşul mai frumos.