La ce ne așteptăm zilele astea prin București?
– Gropi. Multe și pe unde nici cu gândul nu gândești. Ciudat că în urma unor cercetări efectuate minuțios ieri în plimbare, sectorul 4 pare aproape neafectat de topirea zăpezii, în timp ce în restul orașului e cu huța pe lângă șinele de tramvai, prin mijlocul intersecțiilor și pe toate benzile. Între timp, la mine pe stradă unde nu bate soarele deloc e încă gheață.
– Motocicliști. A se trece urgent în summer-mode. Nu că în mod normal n-ar trebui să ne asigurăm la fiecare manevră, dar în oricare din momentele alea când ai senzația că știi ce se întâmplă poate să apară un personaj pe două roți. Și dacă noi n-avem grijă, atunci cine? 😛
– Ture de noapte. Pentru că e cool. Adevărul e că e mișto să te plimbi când e liber și cu geamul deschis. Dar dacă asta implică mers mult prea tare, slalom printre benzi și prea puțină experiență e de rău. Aș încerca să stau departe de băieții ăștia, mai ales dacă au super mașini cu garda prea joasă ca să iasă pe zăpadă.
– Începători & șoferi de weekend. Nu numai în weekend, bineînțeles. Dar e momentul în care toată lumea iese la plimbare, că doar e soare și frumos și în parc se merge cu mașina. Parcări supra-aglomerate, manevre dubioase și lipsă de atenție.
– Radare. Peste tot. Noaptea la intrarea în Pasajul Muncii, ziua la Baba Novac, pe splai, pe Vitan Bârzești și la intrarea în Pasajul de la Universitate. Pe principiul you think you know, but you have no idea. Nu știu dacă să mă enervez mai tare că mă aștept la o scrisorică acasă, deși aveam maxim 5-10 km peste viteza legală și era gol în jur, sau că mașinile de poliție blochează circulația și trotuarele. Hm?
– Anvelope de vară. Le schimbăm peste vreo două săptămâni. Nu de alta, dar ieri la 20 de grade parcă mergeam pe șenile, nu pe roți.
– Aglomerație la spălătorie. Eu am rezolvat-o într-o zi în care ningea. E bine. Oricum ar fi, e momentul să dai jos jegul de iarnă, să bată soarele prin geamuri și să nu fie praf pe bord. Dacă nu ți se distinge numărul sau nu vezi prin lunetă, e deja târziu.
– Spălători de parbrize. S-au întors. Săptămâna trecută veneam fix de la spălătorie și s-a gândit un băiat că am nevoie de apă cu jeg pe parbriz. Fără să întrebe, normal, și la încă minus-ceva-grade. No mercy.
Nu în ultimul rând, să mai ieșim din oraș, zic. Valea Prahovei așteaptă să fie agloemerată, Bucureștiul așteaptă să respire.
Follow
