Parcare la Universitate?

Nu vorbim despre parcare subterană cu 400 de locuri care se tot construiește, chipurile, de astă vară. Știți povestea: au început lucrările, au descoperit niște morminte, parcarea e în limbo și o să rămână așa multă vreme.

Vorbim despre unde parcăm acum în zona Universității — fie că lucrăm sau învățăm în zonă, fie că ne place să ne plimbăm prin oraș, pentru că undeva trebuie să-ți lași mașina când vrei să ajungi la cafenelele din centrul vechi și pentru că dacă avem un buric al târgului, acolo e.

1. La Fântănă, Universitate și Arhitectură. E parcare cu plată pe Edgar Quinet, Academiei și Biserica Enei — 1,5 lei / oră de la 8 la 17, apoi plin de parcagii. Pe vremuri se găseau locuri și în timpul zilei, de când nu mai există parcarea de la BCR e mai greu. Seara și în weekend e ok.

2. La BCR. Păi la BCR nu mai e parcare că se construiește ce ziceam mai sus. Mai sunt străduțele din spate, raiul parcagiilor. Se parchează pe câte două rânduri, în mijlocul străzii, se lasă mașina pe contrasens. Nu se respectă semnele de oprire interzisă (alea de pe strada Doamnei, de exemplu). Nu de alta, dar o mașină de la ridicări n-ar avea fizic loc printre celelalte. De evitat.

3. La Colțea. Sinceră să fiu nu m-am aventurat niciodată să găsesc locuri de parcare prin spatele spitalului. Teoretic îți poți încerca norocul, practic pare complicat. De investigat.

4. La TNB și Batiște. Și aici e de obicei omor. Parcarea din curtea teatrului nu se știe în ce bază funcționează. Pe vremuri era o parcare normală cu plată, azi e un afiș mare care spune ceva despre cumpărătorii de bilete la spectacole. Ultimele vreo două dăți când am încercat să intru nu m-au lăsat la poartă. Există strada Tudor Arghezi în spate, cu locuri de parcare gratis, dar tot timpul ocupate.

5. Parcarea subterană de la Intercontinental. Opțiunea cea mai sigură, dacă e grabă mare. Costă de vreo 3-4 ori mai mult decât în restul Bucureștiului, dar își face treaba. Sunt două intrări: una pe Bălcescu colț cu Ion Câmpineanu, cealaltă pe Tudor Arghezi colț cu Batiște.

Ce fac eu? Evit zona pe cât posibil în timpul zilei. Dau o tură pe Edgar Quinet în speranța că tocmai pleacă cineva, apoi mă enervez și las mașina tocmai prin Piața Revoluției sau undeva în zona Pitar Moș – Dionisie Lupu – Icoanei. Easy like a Sunday morning.

Iar mersul pe jos n-a făcut niciodată rău nimănui.

Și voi?

Așa nu!

Duminică seara. Acasă, în sfârșit. Foame. Bineînțeles, lipsă de carbohidrați în cămară. Adică n-aveam pâine și mie mi-e greu fără.

M-am reîmbrăcat tacticos, am ieșit din bloc și… m-am urcat în mașină pentru un drum de 500 de metri până la chioșc. 500 m cu câini și noapte, granted, dar totuși 500 de metri pentru care a durat mai mult să parchez mașina (și eu n-am probleme cu asta).

Să nu vă faceți o impresie greșită, nu obișnuiesc să mă urc în mașină ca să merg până la colț, de obicei îmi găsesc drumuri mai complexe de făcut, ca să am un pretext. 😛

Ce vreau să spun e că am greșit.

De fapt, că suntem mult prea mulți care greșim.

E adevărat că acum stau relativ departe de mijloacele de transport în comun și că nu-mi mai permit aventuri ca altă dată. Pe vremuri foloseam mașina numai dacă urma să ajung târziu acasă, în weekend și când trebuia să ajung în partea cealaltă a orașului. Altfel, mers pe jos și metrou scria pe mine, chiar și când aveam de cărat câte ceva. Fără regrete.

E adevărat că am loc de parcare acasă și în fața chioșcului și nu mă gândesc la timpul pierdut învârtindu-mă aiurea. Nici nu mi-aș fi pus problema să mai scot mașina dacă era așa.

Dar cu toate astea, e greșit.

E greșit să stai lângă metrou și să insiști să mergi cu mașina.

E greșit să te învârți în timpul zilei între Universitate și Romană, când în 10 minute maxim mergi pe jos oriunde în zonă.

Nu e ok să te revolți că nu găsești loc de parcare în centru și la oră de vârf, dar să nu-ți treacă prin cap să parchezi mai departe și să faci o plimbare.

Nu e ok în contextul București, dar nici în context general.

Și dacă n-ar fi așa mulți oameni care fac din astea, poate ar fi mai simplu pentru toți.

Cucerește intersecția 3: Bulevardul Elisabeta cu Strada Academiei

Click pe link pentru a citi celelalte articole din seria Cucerește intersecția.

Dacă săptămâna trecută aveam o problemă cu intersecția de la Universitate, de data asta avem o problemă cu… “următoarea”.

Aici însă lucurile sunt mai simple (și totuși atât de complicate pentru unii).

La stop sunt trei benzi, din care una pentru dreapta pe Academiei. Așa e marcajul, așa e logic. Celelalte două merg înainte. Nu de alta, dar strada Academiei e cu sens unic. Nu râde, am surprins o tanti într-o dimineață încercând să facă STÂNGA acolo.

Ce se întâmplă în realitate? Păi în primul rând sunt o groază de autobuze și troleibuze care se chinuie să intre de pe banda 1 pe a doua. Și tre să le lași, ce-o să faci? Și apoi sunt o groază de nesimțiți care se bagă pe banda 1 în fața autobuzelor oprite în stație și apoi nu pricep de ce n-au prioritate la înainte.

Ca și la Universitate, e enervant și situația corupe fluiditatea traficului. Cască deci ochii la marcaje. 😛

Cu cât stau să mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că sunt schimbări mici în comportamentul șoferilor care ar face un pustiu de bine în trafic.

Hate, hate, hate

Dimineață la 8 aveam o mașină perfect curată.

Dimineață la 8:05 aveam o mașină curată, cu luneta plină de spumă și urme de jeg curgând încet pe toată partea din spate. Puradelul a avut tupeu să-mi ceară și bani după afacerea asta.

Jur că nu m-am enervat atât de tare nici când am găsit-o julită în parcare de vreo imbecilă care nu știe să facă parcări laterale.

Spălători de parbrize la orice colț? E ok.

Spălători de parbrize care se apucă să frece fără să te întrebe dacă vrei? M-am obișnuit.

Spălători de parbrize care nu pleacă nici după ce muți mașina și claxonezi spumegând? E o realitate zilnică.

Dar spălătorii de parbrize care au tupeu să se atingă de ea când e lună, să o lase jegoasă, să ceară bani și să-ți mai și trântească ștergătorul plus un șut în cauciucuri e ceva ce mă depășește. I want ’em dead. 🙁

Vine vine primăvara

La ce ne așteptăm zilele astea prin București?

Gropi. Multe și pe unde nici cu gândul nu gândești. Ciudat că în urma unor cercetări efectuate minuțios ieri în plimbare, sectorul 4 pare aproape neafectat de topirea zăpezii, în timp ce în restul orașului e cu huța pe lângă șinele de tramvai, prin mijlocul intersecțiilor și pe toate benzile. Între timp, la mine pe stradă unde nu bate soarele deloc e încă gheață.

Motocicliști. A se trece urgent în summer-mode. Nu că în mod normal n-ar trebui să ne asigurăm la fiecare manevră, dar în oricare din momentele alea când ai senzația că știi ce se întâmplă poate să apară un personaj pe două roți. Și dacă noi n-avem grijă, atunci cine? 😛

Ture de noapte. Pentru că e cool. Adevărul e că e mișto să te plimbi când e liber și cu geamul deschis. Dar dacă asta implică mers mult prea tare, slalom printre benzi și prea puțină experiență e de rău. Aș încerca să stau departe de băieții ăștia, mai ales dacă au super mașini cu garda prea joasă ca să iasă pe zăpadă.

Începători & șoferi de weekend. Nu numai în weekend, bineînțeles. Dar e momentul în care toată lumea iese la plimbare, că doar e soare și frumos și în parc se merge cu mașina. Parcări supra-aglomerate, manevre dubioase și lipsă de atenție.

Radare. Peste tot. Noaptea la intrarea în Pasajul Muncii, ziua la Baba Novac, pe splai, pe Vitan Bârzești și la intrarea în Pasajul de la Universitate. Pe principiul you think you know, but you have no idea. Nu știu dacă să mă enervez mai tare că mă aștept la o scrisorică acasă, deși aveam maxim 5-10 km peste viteza legală și era gol în jur, sau că mașinile de poliție blochează circulația și trotuarele. Hm?

Anvelope de vară. Le schimbăm peste vreo două săptămâni. Nu de alta, dar ieri la 20 de grade parcă mergeam pe șenile, nu pe roți.

Aglomerație la spălătorie. Eu am rezolvat-o într-o zi în care ningea. E bine. Oricum ar fi, e momentul să dai jos jegul de iarnă, să bată soarele prin geamuri și să nu fie praf pe bord. Dacă nu ți se distinge numărul sau nu vezi prin lunetă, e deja târziu.

Spălători de parbrize. S-au întors. Săptămâna trecută veneam fix de la spălătorie și s-a gândit un băiat că am nevoie de apă cu jeg pe parbriz. Fără să întrebe, normal, și la încă minus-ceva-grade. No mercy.

Nu în ultimul rând, să mai ieșim din oraș, zic. Valea Prahovei așteaptă să fie agloemerată, Bucureștiul așteaptă să respire.

Cucerește intersecția 2: Piața Universității

Continuăm seria începută săptămâna trecută despre intersecțiile “speciale” din București.

Piața Universității nu e neapărat o intersecție ciudată. Semafoarele sunt gândite ok, și din punct de vedere al amplasării și ca durată și se întâmplă foarte rar să vedem blocaje adevărate în zonă, mai ales în condițiile în care intersecția preia traficul de pe 4 artere mari.

În schimb există o problemă cu mijlocele de transport în comun. Mă refer în special la cârca de trolee și autobuze care vine de pe Carol și intră pe Elisabeta, având stații și înainte și după Piața Universității.

La ultimul stop de pe Carol sunt patru benzi. Una dintre ele e clar pentru făcut dreapta pe Bălcescu și nu se continuă nici pe Elisabeta, nici în rondul din centrul intersecției.

Face cineva dreapta de pe banda aia? Prea puțini. Cred că 90% din șoferi sunt convinși că au dreptul să se bage înainte pe prima bandă, iar autobuzele și troleibuzele sunt oricum obligate să facă asta. Cam așa:

Ce rezultă de obicei de aici? Că fraierii de pe benzile 2 și 3 sunt forțați să se certe cu unul sau cu altul pe prioritate, în timp ce troleele și restul de mașini de pe banda 1 merg voios înainte. În loc să treacă multă lume și repede prin intersecție, trec 7-8 norocoși care și-au făcut loc, iar restul ori rămân în spate, ori ajung să treacă mai departe abia când s-a făcut verde pentru direcția perpendiculară.

Zgomot și claxoane? Din plin. Nervi întânși la fel. Plus ineficiență a traficului și cozi mari în spate pe Carol (dacă v-ați pus vreodată problema).

Soluții sunt:

– să dispară stația de autobuze de pe Carol și să fie instalată una mare la Piața Rosetti, în bucla aia plină de taxiuri și mașini parcate aiurea.

– să se instaleze un mijloc de orientare a traficului pe ultimii câțiva metri înainte de intersecție; cred că și morcovii lui Oprescu ar funcționa cât de cât, măcar să te facă să-ți pui întrebări.

– să se lărgească bucla din centrul intersecției cu o bandă; și dacă tot suntem aici, și la intrarea pe Elisabeta trebuie să se întâmple același lucru: acum sunt două benzi pe primii cinci metri și apoi trei. care-i faza cu asta?

Dar cel mai și cel mai simplu ar fi să nu te bagi niciodată pe banda 1 la stop. 😛

Cică în zona Pasajului Basarab circulația e o adevărată plăcere

Încep să fie făcute amenajările pe Cuza, Titulescu și Banu Manta. Pe sub pod se circulă deja și este o adevărată plăcere. Este singurul loc din București unde traficul rutier e foarte bun.

spune Sorin Oprescu

Unde adică? La Grozăvești de exemplu văd constant blocaje pentru mașinile care coboară de pe Vasile Milea. Tot la Grozăvești, pe sub pasaj, se respectă din părți semnele de cedează trecerea și semafoarele, de mă mir cum încă n-a trecut niciun tramvai peste nicio mașină.

acu’ un an la Grozăvești. aia înaltă e clădirea primăriei, nu e ca și cum domnul Oprescu e izolat de ce se întâmplă “în teren”.

În afară de faptul că “traficul rutier e foarte bun”, parcă scopul pasajului cunoscut acum drept pod* era să preia din traficul de pe Grant, acolo unde sunt blocajele adevărate. Ori asta încă nu se întâmplă, iar presa ori ne asigură că până la sfârșitul lui martie e gata, ori ne avertizează că e imposibil să se termine lucrările în aprilie dacă nu vine vremea bună.

Vă rog să mă contraziceți dacă greșesc, dar ce sens are să vorbești la superlativ despre o lucrare care:

(1) nu e gata și nu își îndeplinește încă scopul inițial.

(2) a blocat traficul în toate punctele prin care trece vreo 3 ani, iar acum că e semi-gata și în sfârșit se circulă ca înainte, ne lăudăm cu traficul foarte bun dintr-o zonă care a fost întotdeauna ok-ish.

(3) a dus la schimbarea configurației unor intersecții a.î. avem acum blocaje mai mari ca înainte. să nu mai vorbim despre aberația cu sensul unic de pe splai, n-aveți idee ce cozi se formează la 6 seara la ieșirea spre Crângași.

* Parcă podurile se construiau peste apă. Știu că e hipercorectitudine și e trasă rău de păr, dar Podul Basarab există deja și e o construcție pietonală din zona gării cu același nume. A nu se confunda cu autostrada care este Pasajul Basarab. 😀

Cum ar putea să arate parcările în București

Sigur că suntem tare departe de soluția asta și că arată cel puțin SF dacă stai să te gândești la cum merg lucrurile în București.

Și sigur că Budapesta nu e București. Orașul e mult mai mare și mai aerisit, iar ungurii au tendința să implementeze soluții rapid – vezi autostrada care pornește aproape de la granița cu România construită în câțiva ani.

Dar n-ar fi frumos? La Universitate sau în Piața Revoluției. Sub Piața Romană sau sub Piața Victoriei. Oriunde, până la urmă 😀

Recomandări de spălătorii

Hai să facem o listă, așa ca de început de primăvară.

Dacă până acum ceva vreme mă interesa ca o spălătorie să fie rapidă și atât, acum mă uit foarte atent și la modul în care îmi este spălată mașina. Nu de alta, dar m-am chinuit ceva după dezastrul de la Elite car wash.

Eu știu așa:

1. Spălătoria de la Matei Voievod colț cu Mecet. 25 de lei interior + exterior, deschisă până la 8 seara. Servicii ireproșabile. Timp de așteptare mediu, dar unde să șezi la umbră și la o cafea 😀 Oareșce dificultate în manevrarea mașinii pe-acolo dacă e aglomerat și nu te pricepi.

2. Spălătoria de pe Splai, din apropiere de podul Mihai Bravu (SC Siveco Auto SRL). Tot 25 de lei interior + exterior. Mult spațiu și timp de așteptare relativ mic. Au avantajul de a avea și vulcanizare lângă, plus loc cât cuprinde ca să se așeze frumos mașinile la coadă.

Eu cam așa prestez de vreo 4-5 ani. Voi?

Lasă un comentariu și voi adăuga propunerea în articol